Firme mari care au păpat bani grei din bugetele publice continuă să se înfrupte, sfidând legile economiei de piaţă. Un exemplu de ce se întâmplă când statul se comportă ca un infractor economic este combinatul Oltchim.
Nu spunem că nu sunt utile astfel de întreprinderi, ci dorim să evidenţiem cât sunt de păguboase pentru bugetul de stat, dar şi faptul că există un tratament preferenţial în favoarea firmelor de stat şi în defavoarea companiilor private. De exemplu, nici o firmă privată nu ar fi fost lăsată de autorităţi să producă datoriile pe care le are Oltchim, şi nici o firmă privată cu pierderile Termo Craiova SRL nu ar fi stat cu numărul enorm de angajaţi pe care îi are fosta regie.
Oltchim, poveste de (in)succes
Cea mai mare „căpuşă“ a economiei Olteniei şi chiar a economiei naţionale se găseşte în ograda statului, la Oltchim Râmnicu Vâlcea. După ce compania a acumulat sute de milioane de lei datorii către buget şi pierderi uriaşe formate din şase cifre, Oltchim se salvează miraculos din insolvenţă. Dar cum? Tot pe spinarea poporului, care va achita la un moment dat, indirect, datoriile vechi, istorice ale fostei Oltchim. Aceasta va deveni istorie, lăsând în conturile statului sume enorme „cu minus“. Oltchim 2, o companie ce va conţine activele viabile ale Oltchim, va exista de săptămâna viitoare. Administratorul judiciar al Oltchim va transfera pe noua firmă licenţele, brevetele, activele fixe şi personalul, iar vechiul Oltchim va fi lăsat cu datoriile şi falimentat, scrie Economica.net. Potrivit administratorului judiciar al Oltchim, pe cea de-a doua firmă, care va apărea zilele acestea, vor fi trecute „platformele Râmnicu Vâlcea şi Bradu, drepturile de proprietate industrială, licenţe autorizate, contractele în derulare şi personalul Oltchim“.
Datorii de 800 de milioane de euro
Pe vechiul Oltchim vor rămâne „activele toxice şi cele care nu folosesc activităţi de bază, precum căminele de nefamilişti, cantinele, toate datoriile (circa 800 de milioane de euro) şi creanţele de recuperat“, potrivit sursei citate. Din Oltchimul care devine istorie uşor, uşor se va încerca vânzarea unor active, iar ulterior firma va intra în faliment. Creditorii Oltchim îşi vor putea recupera banii după ce se privatizează Oltchim 2. Situaţia s-a creat pentru ca datoriile să nu mai atârne de „coada“ combinatului chimic, atunci când va fi scos din nou la vânzare. Este corect ca statul să procedeze aşa, lăsând în urmă o firmă cu datorii şi creând una nouă, curată ca lacrima (adică fără datorii)? În mediul privat o astfel de metodă este considerată infracţiune economică.
La Oltchim, poate că atenţia cea mai mare trebuia concentrată pe eliminarea intermediarilor în procesul comercial. Unul dintre acţionarii importanţi de la Oltchim a solicitat în nenumărate rânduri în adunarea generală a acţionarilor să se elimine intermediarii cărora Oltchim le vindea ieftin marfa, iar ei o revindeau la preţuri şi de zece ori mai mari către alte companii din diverse ţări. Dacă ar fi vândut direct Oltchim, probabil că situaţia financiară a companiei ar fi fost alta. Dar primii care s-au opus eliminării intermediarilor au fost reprezentanţii statului român în AGA şi în Consiliul de Administraţie.
Potrivit bilanţului contabil, în 2011 pierderile Oltchim au fost de 278 de milioane de lei, iar în 2012 s-au dublat, ajungând la 569 de milioane de lei, în condiţiile în care cifra de afaceri s-a înjumătăţit.
Cine achită datoriile uriaşe create în timp de Oltchim? Indirect, poate că astfel de datorii sunt plătite doar de cei care au dreptul să primească pensie, dar statul nu va mai avea bani de pensii, de cei care au nevoie de servicii medicale, dar statul nu va mai avea fonduri pentru astfel de lucruri, poate şi de cei care vor dori infrastructură, dar aceasta nu poate fi creată din lipsa fondurilor la bugetul de stat.
Termo Craiova – angajaţi „cuibăriţi“, ineficienţă mare
Societatea care furnizează agent termic către populaţia Craiovei, SC Termo Craiova SRL, demonstrează ineficienţa în sistemul de stat la cote înalte. În bilanţul contabil pe 2012, publicat de Ministerul Finanţelor, fosta regie de termoficare intrată în rândul societăţilor comerciale a avut anul trecut 742 de angajaţi, o cifră de afaceri de 30,3 milioane de lei şi o pierdere de 7,17 milioane de lei. La prima vedere, se observă că pierderile financiare ale societăţii reprezintă 23,3% din cifra totală de afaceri. Întrebat cum îşi explică pierderea de aproape un sfert din cifra de afaceri, directorul economic al SC Termo Craiova, Sorin Iordache, a precizat: „O parte din pierderi sunt, probabil, cauzate de penalităţile de întârziere impuse de Complexul Energetic Oltenia. Pierderile nu îmi aparţin mie, pentru că nu am fost eu director pe vremea când s-au făcut. Nu am un bilanţ contabil în faţă ca să văd cifrele exacte, dar pot să vă spun că cifra de afaceri este de peste 1.000 de miliarde (de lei vechi – n.r.)“.
Ani de-a rândul, fosta regie de termoficare a avut pierderi, iar acestea s-au propagat şi după ce s-a transformat în societate. Deşi veniturile totale ale societăţii au fost de peste 31 de milioane de lei, conform bilanţului obligatoriu, cheltuielile totale ale fostei regii de termoficare au ajuns la 39 de milioane de lei. Furnizorul de agent termic al unui oraş este o verigă importantă pentru comunitate. O astfel de structură ar putea fi restructurată, redimensionată. Dacă se vrea…
„Suntem sub schema de personal!“
Curios că, având nişte pierderi de aproape un sfert din cifra de afaceri evidenţiată în bilanţul oficial, Termo Craiova activează cu o schemă de personal destul de consistentă. La Termo – o firmă din subordinea Primăriei Craiova – activează tot atâţia angajaţi cât în trei fabrici mari private, care produc în condiţii normale de economie de piaţă şi nu primesc subvenţii din bani publici. Întrebat dacă nu cumva schema de personal de la Termo Craiova este supradimensionată, în condiţiile în care pierderea la final de an este uriaşă, directorul general al societăţii, Nicolae Degeratu, a declarat: „Nu e încărcată schema. Suntem chiar sub schema de personal (…). Nu am spus că mai avem nevoie de personal, dar vă spun clar că suntem sub schemă!“.
Avioane Craiova pare să îşi revină. Datoriile sunt însă colosale
Încă o fabrică de stat cu pierderi importante şi cu datorii către bugetul de stat este Avioane Craiova SA. O astfel de companie strategică pentru stat este greu de restructurat şi nu se pune problema închiderii. Dar ani de-a rândul lipsa de comenzi a făcut ca statul să pompeze fonduri importante în conturile Avioane Craiova, pentru a o menţine viabilă. Datele din bilanţ arată că producătorul craiovean de avioane a avut o pierdere în 2011 de 12 milioane de lei. Pe 2012, pierderea s-a mai redus, dar tot este uriaşă: 9,1 milioane de lei, în condiţiile dublării cifrei de afaceri de la 4,1 milioane de lei în 2011, la 10,6 milioane de lei în 2012. „Noi, care eram într-o situaţie în care aveam de încasat salariile neplătite pe o perioadă de aproape un an, nu putem ajunge brusc pe profit. Dar de la sfârşitul anului 2012 nu mai avem datorii către furnizori de nici un fel, nici către furnizorii de materiale, nici către cei de utilităţi. Datorii avem în continuare către bugetul de stat şi vom avea şi anul acesta“, a spus liderul de sindicat, Victor Peţa. Pe anul trecut, fabrica de avioane figurează cu 264 de angajaţi. Ani de-a rândul, salariaţii fabricii de stat au fost ţinuţi acasă şi plătiţi cu 85% din salariu, în lipsa comenzilor. În ultima perioadă pare că situaţia s-a mai ameliorat, iar oamenii sunt plătiţi pentru ceea ce muncesc. Mulţi specialişti de la Avioane Craiova şi-au suspendat temporar contractele de muncă de la firma craioveană, pentru a lucra la companii importante din aeronautică. „Dacă nu luam bani de la stat nu aveau firmele din Europa acum specialişti români în aeronautică… În acte sunt 315 angajaţi, dar numai 271 mai sunt la fabrică. Restul au fie contractele suspendate, fie sunt în delegaţie în fabrici din domeniul aeronauticii din Europa, pentru a lucra ca şi specialişti în Belgia, la SABCA, şi în Italia, la Alenia Aeronautica“, a explicat Victor Peţa. Statul a scăpat de plata unor salarii, iar oamenii plecaţi au acum venituri însemnate în euro. Cei care şi-au suspendat contractele de muncă la Craiova au devenit salariaţi la fabricile enumerate, în special în Italia. Deşi nici la Avioane Craiova salariile nu erau de neglijat, faţă de piaţa locală, evident că specialiştii craioveni sunt mult mai bine plătiţi la Alenia Aeronautica.
Comenzile din ultima perioadă pentru Avioane Craiova au venit de la Ministerul Apărării Nţionale.
„Uitarea“ datoriilor Oltchim, semnal negativ pentru economie?
O firmă de stat se restructurează cu dificultate chiar dacă se autofinanţează sau chiar dacă primeşte diverse alocaţii bugetare de la bugetul de stat. Deşi activează în aceeaşi economie de piaţă românească, firmele de stat au privilegii mult mai însemnate, sunt lăsate să acumuleze datorii la bugete, pierderi financiare etc. După un timp, datoriile pot fi şterse cu buretele (cum se întâmplă în cazul Oltchim), iar povara colectării veniturilor bugetare cade tot în seama firmelor private.
Firmele private duc greul economiei
Diferenţele între firmele de stat şi cele private sunt diametral opuse, deşi ambele categorii lucrează în aceeaşi economie, pe aceeaşi piaţă care are aceleaşi reguli de comerţ.
La polul opus faţă de societăţile de stat se află firmele private, executate silit chiar şi pentru o datorie de 10-20 de lei la stat şi care, mai devreme sau mai târziu, trebuie să îşi achite debitele acumulate către bugetul consolidat al statului. În plus, o firmă privată care merge pe pierderi nu se justifică, fie se închide afacerea, fie se reprofilează asociaţii, deţinătorii businessului. O firmă privată care înregistrează pierderi contabile nu va ţine niciodată toţi angajaţii, pentru că nu are de unde să-i plătească. La o firmă de stat, restructurarea se face cu mare dificultate. O firmă privată care nu-şi achită furnizorii la timp fie este executată silit, fie acei furnizori nu mai lucrează cu respectivul debitor.
