Limfom malign non-Hodgkin. Un diagnostic sec, pe care Florin l-a auzit la 20 de ani. N-a citit în ziare, nu i-au povestit alţii. Doctorii i-au spus, cu câteva luni în urmă, că o tumoare se dezvoltă în corpul său. Şi, cu fiecare zi care trece, aceasta se întinde ca o caracatiţă.
Mirosul puternic, un amestec de medicamente şi boală, „umblă“ pe culoarele Secţiei de hematologie de la Spitalul „Filantropia“ din Craiova, răspândindu-se din saloanele ventilate de uşile şi geamurile larg deschise. În paturile din metal ce seamănă cu cele din puşcărie, cearşafurile vechi stau mototolite sub corpurile chircite de durere ale pacienţilor. Legat de un suport printr-un furtun de plastic, Florin stă pe marginea patului, cu ochii la picăturile care se scurg din perfuzie în trupul său. E prin spitale din noiembrie, anul trecut. Atunci au început necazurile. Se afla în Italia pe vremea aceea.
„Eu lucram la pâine, în Târgu Jiu. M-am îmbolnăvit de diabet şi am făcut şi o paralizie. Am rămas fără serviciu şi n-am mai avut încotro, am vândut garsoniera şi ne-am mutat la ţară. Florin s-a hotărât să plece în străinătate“, a povestit mama băiatului.
„Îmi ieşea sufletul când urcam“
În Italia, Florin stătea într-un apartament cu unchiul şi cu verişorii săi. Învăţase cu ceva vreme înainte să cânte la chitară şi îşi strângea bănuţii lui. Într-o dimineaţă, s-a trezit cu o umflătură la gât. N-a luat-o în seamă, s-a gândit că-i o simplă răceală sau poate băuse ceva rece cu o zi înainte. Apoi, la o săptămână şi ceva, când voia să se îmbrace, a văzut pe piept nişte puncte vineţii, ce semănau cu nişte varice.
„Atunci m-am speriat. Începuse să mi se umfle şi faţa. Aşa mă trezeam în fiecare zi. Dar, până la prânz, mi se trăgea înapoi. Oboseam repede. Stăteam la etajul unu şi până urcam toate scările îmi ieşea sufletul“, îşi aminteşte tânărul cum a început totul.
Panicat şi departe de casă, a încercat să-şi facă analizele la un spital mare din Roma. „M-au pus să aştept într-o sală. Am stat de la 8.00 până după-amiază. Mă luase şi somnul. Vedeam cum alţii de lângă mine intrau din cinci în cinci minute. Nu mă băga nimeni în seamă şi am plecat“.
Injecţii cu ampicilină
Răceală n-avea cum să fie. Nici semne de gripă, cu aşa urme lăsate pe piept. În plus, spre dimineaţă vomita întruna, iar peste zi abia putea să mănânce ceva.
„Nu voiam să mă-ntorc acasă. Mi-era frică de mama, care avea deja diabet şi nu voiam să afle că sunt bolnav“, spune încet Florin. „Dar au căşunat toţi pe mine, că mă simţeam din ce în ce mai rău, şi, până la urmă, mi-am cumpărat bilet de întoarcere“. În ţară, nimic nu s-a schimbat. Starea sa se agrava cu fiecare zi care trecea. La doctorul de familie, prima surpriză: „Mi s-a spus să fac 14 injecţii cu ampicilină şi mi s-a dat trimitere către Urgenţă. Ne-am dus înainte la un ecograf“. Rezultatele au adus primul verdict: lichid la plămâni şi o pungă mare în zona pieptului. Suspect de tumoare.
„Ne-am dus imediat la Urgenţă, unde l-au trecut pe oxigen şi i-au făcut tomografie. Diagnosticul a fost confirmat“, mărturiseşte Petrică Anghelescu, părintele băiatului. „Ne-au ţinut două săptămâni internaţi fără să-i facă nimic. A stat pe perfuzii cu glucoză şi veneau studenţii să îşi dea cu presupusul. Le-a fost teamă să-i facă şi biopsie. Au spus că a fost prea profund şi că risca să rămână fără simţul gustului sau fără grai. Şi ne-au trimis la Bucureşti“, continuă tatăl.
20.000 de euro pentru o viaţă
Între timp, medicul care-l supraveghează temporar pe băiat, Ionela Rotaru, intră în salon pentru o face o puncţie altui pacient. Pare că nu ştie prea multe despre cazul lui Florin, deşi este responsabilitatea sa pentru aproximativ 15 zile: „Nu pot să vă spun nimic, nu este în îngrijirea mea şi nu ştiu prea multe. Veniţi peste două săptămâni, când se întoarce doamna doctor Ocroteală, să aflaţi detalii“. Se întoarce apoi pe călcâie şi părăseşte încăperea. Încet, Florin se răsuceşte, amorţit să stea în aceeaşi poziţie. Gura i s-a uscat de sete şi întinde mâna după sticla cu apă. În Secţia de hematologie a Spitalului „Filantropia“, face chimioterapie pentru a-şi stabiliza starea. Dar tratamentul nu dă roade şi tumoarea se extinde de la o zi la alta. Cu ceva vreme în urmă, părinţii lui au aflat că există un echipament cu ajutorul căruia copilul lor poate trăi – Cyberknif. Speranţa lor atârnă acum de un drum la o clinică în străinătate şi de 20.000 de euro.
Florin are nevoie de ajutorul nostru
Stadiul IV, gradul I. Drumul lui Florin începe să se îngusteze. „După stadiul ăsta, intru în metastază…“, rosteşte un pic nedumerit, un pic întrebător, cu ochii spre mama sa, care încearcă să-l încurajeze. „Ne-or sprijini şi pe noi, oamenii“, îi spune femeia cu un nod în gât. Pentru cei care vor să-i ajute, Fundaţia Gazeta de Sud are deschise conturile în RON, EURO şi USD la Banca Unicredit Ţiriac, sucursala Craiova. Acestea sunt:
CONT RON: RO74 BACX 0000 0030 2887 2000
CONT EURO: RO47 BACX 0000 0030 2887 2001
