(Ediţie din arhivă) Anul 13, nr. 3999. Joi, 14 Februarie 2008
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
« Alte articole din categoria Opinii
Între cult şi cultură
Sub talpa imperiului american
Opinii - Vlad MIXICH(citeste alte articole de acelasi autor »)
Marimea textului: 
A devenit deja un truism afirmaţia că trăim în plină epocă a unei dominaţii mondiale americane. Deşi truism, o astfel de constatare naşte nenumărate controverse. Suntem în zilele de început ale dominaţiei americane sau suntem deja martorii apusului ei prelungit? Doar viitorul ne va putea oferi un răspuns sigur, însă chiar în aceste zile putem facil identifica simptomele ce ne îndreaptă către un diagnostic de necontestat: imperiul american este aici.
Săptămână trecută a fost marcată de un eveniment al cărui caracter de afacere internă este evident, dar care a căpătat proporţii mondiale. Super-marţea, adică alegerile preliminare pentru desemnarea candidaţilor la preşedinţia SUA, desfăşurate în jumătate din statele americane, a fost prezentă fără excepţie pe prima pagină a celor mai importante publicaţii ale lumii. Fără să fie demne de interesul acordat unor alegeri finale, nişte simple întruniri preelectorale ale partidelor republican şi democrat au dominat totuşi agenda europeană şi nu numai. Interesul provocat este incredibil de mare şi, totodată, este cel mai fidel semn al importanţei covârşitoare pentru istoria contemporană a alegerilor desfăşurate în noul centru mondial al economiei şi al politicii.
În SUA nu se pune problema, precum în multe ţări europene, a interesului scăzut al alegătorilor pentru campania electorală. Dimpotrivă, campaniile electorale se desfăşoară practic de-a lungul unui întreg an fără ca absenteismul la vot să capete proporţii justificate prin suprasaturarea publicului. Căci publicul american tratează chestiunea alegerilor ca fiind o înaltă datorie morală. Percepţia conform căreia poporul american are de jucat un rol excepţional în istoria omenirii a fost favorizată de ideologia propusă de Woodrow Wilson, preşedintele care afirma despre SUA într-un discurs din 1916: „A fost ca şi cum prin grija lui Dumnezeu un continent a fost păstrat nefolosit şi a aşteptat ca un popor paşnic, iubitor al libertăţii şi al drepturilor oamenilor mai mult decât orice, să vină şi să întemeieze o comunitate lipsită de egoism“. De aici provine fiorul sincer şi tulburător pe care orice american îl simte în faţa steagului ţării sale. Avansul pe care această tânără naţiune l-a luat în faţa rafinatei Europe are la bază forţa generată de o idee. Europa nu mai crede astăzi în multe, acest vacuum golind-o nu doar de sens, ci şi de vitalitate. „Dă-i pâine şi omul ţi se va supune fără greş, dar prinde-i în mreajă conştiinţa şi atunci să ştii că e în stare să se lipsească şi de pâinea cu care îl îmbii“. Această propoziţie dostoievskiană se potriveşte astăzi perfect unei comparaţii între bătrânul şi noul continent.
În natură câştigă întotdeauna creatura cea mai adaptabilă, deci cea mai flexibilă. Printre popoarele lumii, SUA au astăzi o uimitoare capacitate de adaptare. La numai patru decenii de la asasinarea lui Martin Luther King, candidatul afro-american Barack Obama are şanse reale de a ajunge la Casa Albă şi datorită suportului bărbaţilor albi care îl votează în proporţie de 50%. Dinastia preşedinţilor americani poate deveni o realitate în cazul în care Hillary Clinton ar deveni prima femeie preşedinte al SUA. Dacă va fi aşa, americanii vor fi trăit aproape trei decenii conduşi doar de două familii: Bush şi Clinton. Cursa e palpitantă şi trezeşte, cum se cade unui imperiu, interesul întregii omeniri. Trăim sub talpa imperiului american, un imperiu căruia nu-i pasă dacă e contestat sau nu. Aşa cum, de altfel, se şi cade unui imperiu.
Săptămână trecută a fost marcată de un eveniment al cărui caracter de afacere internă este evident, dar care a căpătat proporţii mondiale. Super-marţea, adică alegerile preliminare pentru desemnarea candidaţilor la preşedinţia SUA, desfăşurate în jumătate din statele americane, a fost prezentă fără excepţie pe prima pagină a celor mai importante publicaţii ale lumii. Fără să fie demne de interesul acordat unor alegeri finale, nişte simple întruniri preelectorale ale partidelor republican şi democrat au dominat totuşi agenda europeană şi nu numai. Interesul provocat este incredibil de mare şi, totodată, este cel mai fidel semn al importanţei covârşitoare pentru istoria contemporană a alegerilor desfăşurate în noul centru mondial al economiei şi al politicii.
În SUA nu se pune problema, precum în multe ţări europene, a interesului scăzut al alegătorilor pentru campania electorală. Dimpotrivă, campaniile electorale se desfăşoară practic de-a lungul unui întreg an fără ca absenteismul la vot să capete proporţii justificate prin suprasaturarea publicului. Căci publicul american tratează chestiunea alegerilor ca fiind o înaltă datorie morală. Percepţia conform căreia poporul american are de jucat un rol excepţional în istoria omenirii a fost favorizată de ideologia propusă de Woodrow Wilson, preşedintele care afirma despre SUA într-un discurs din 1916: „A fost ca şi cum prin grija lui Dumnezeu un continent a fost păstrat nefolosit şi a aşteptat ca un popor paşnic, iubitor al libertăţii şi al drepturilor oamenilor mai mult decât orice, să vină şi să întemeieze o comunitate lipsită de egoism“. De aici provine fiorul sincer şi tulburător pe care orice american îl simte în faţa steagului ţării sale. Avansul pe care această tânără naţiune l-a luat în faţa rafinatei Europe are la bază forţa generată de o idee. Europa nu mai crede astăzi în multe, acest vacuum golind-o nu doar de sens, ci şi de vitalitate. „Dă-i pâine şi omul ţi se va supune fără greş, dar prinde-i în mreajă conştiinţa şi atunci să ştii că e în stare să se lipsească şi de pâinea cu care îl îmbii“. Această propoziţie dostoievskiană se potriveşte astăzi perfect unei comparaţii între bătrânul şi noul continent.
În natură câştigă întotdeauna creatura cea mai adaptabilă, deci cea mai flexibilă. Printre popoarele lumii, SUA au astăzi o uimitoare capacitate de adaptare. La numai patru decenii de la asasinarea lui Martin Luther King, candidatul afro-american Barack Obama are şanse reale de a ajunge la Casa Albă şi datorită suportului bărbaţilor albi care îl votează în proporţie de 50%. Dinastia preşedinţilor americani poate deveni o realitate în cazul în care Hillary Clinton ar deveni prima femeie preşedinte al SUA. Dacă va fi aşa, americanii vor fi trăit aproape trei decenii conduşi doar de două familii: Bush şi Clinton. Cursa e palpitantă şi trezeşte, cum se cade unui imperiu, interesul întregii omeniri. Trăim sub talpa imperiului american, un imperiu căruia nu-i pasă dacă e contestat sau nu. Aşa cum, de altfel, se şi cade unui imperiu.
Primeste zilnic prin e-mail cele mai importante stiri din Oltenia. Aboneaza-te acum la newsletter! »
Notează articolul.
Nota curentă: 3.7 din 35 voturi
Nota curentă: 3.7 din 35 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de 100%:
100% ai dreptate in ce ai scris. bravo.. daca romanii ar simti in fata tricolorului ce simte un american pentru steagul lui.. Romania ar fi departe.... - de motorcity:Bine zis. Traiesc si muncesc in Detroit . la servici 30% sunt canadieni (Detroit-Windsor este precum Calafat-Vidin sau Giurgiu-Ruse).Cand avem chef de caterinca cu colegii americanii ii mai intrebam la misto daca ei stiu cine este dusmanul cu care armata americana se lupta in Iraq.....Nu prea stiu ce sa raspunda dar ii considera eroi pe cei aflatzi acolo la razboi. Saptamana trecuta s-a intors la lucru singurul coleg de servici care a fost in Iraq. A stat acolo trei ani. L-au primit inapoi cu sedintza festiva, diploma si mult bla, bla, bla....dar absolut sincere si binevoitoare. L-am intrebat care este starea de spirit a celor prezentzi acolo. Mi-a explicat ca totzi sunt mandrii de ceea ce fac acolo si sunt absolut convisi ca servesc o cauza buna....am intzeles ca li se spala creierul la greu...primisc numai stiri politico-militare.Ca nadienii si legiunea straina (romani,argentinieni , polonezi) i-am urat sincer "bine ca ai scapat cu viatza. Daca romanii merg la razboi ptr ca este o sansa sa castigi mai multzi bani individul acesta a inlocuit salariul lui de 85,000 USD cu cel de numai 50,000-60,000 USD primit in armata...dar nu a avut de ales. Si-a facut facultatea pe banii armatei. Acum a fost "payback time"
- de I C from NY:Este o adevarata aventura sa pleci (si la o varsta inaintata cum am fost eu) in NECUNOSCUT. Esta la fel de mare, daca nu chiar mai mare, aventura din partea celor care au primit un NECUNOSCUT. Pana la urma aceste doua doua parti, initial "necunoscute", au reusit sa se cunoasca si sa convietuiasca de-a-randul timpului. Asta este in mare parte poporul american. Alcatuit din multe "necunoscute". Ceea ce ii leaga insa pe toti, sub un acelasi steag, este, cred eu, LIBERTATEA. Ai libertatea aici sa nu-ti uiti nici Tara de origine. Lincoln spunea asa: "Un bun american nu-si uita niciodata Tara de origine." Imperiile se nasc, cresc(se dezvolta), dar nu mor niciodata. Cad, apun sau sfarsesc. Cand ? Nimeni nu stie. Caci viitorul este imprevizibil, impredictibil. Pana una alta, anul acesta avem alegeri prezidentiale. Spun avem, pentru ca eu, ca "tanar" cetatean american, voi vota pentru prima oara. Stiu, deja , pe cine nu voi vota, daca va castiga priamarele. Apoi, voi vota pe cel mai bun dintre cei doi buni, care vor ramane in cursa. God bless America! Dumnezeu sa binecuvinteze Romania!
- de I C from NY:erata: a se citi "de-a lungul timpului", in loc de "de-a-randul timpului" si "primarele"in loc de "priamarele".
- de roco:Logic ar trebui ca si noi romanii la vederea tricoloruli sa avem o emotie profund patriotica ,dar la faptul ca suntem condusi de o ceata de neispraviti pusi pe capatuiala ,zilnic vedem in presa si buletine de stiri TV cum asa zisii demnitari se inbogatesc,prin jaf ,sau cheltuiesc banii publici fara jena ,tiganii au ajuns sa cotropeasca toate zonele tarii sa alcatuIasca grupurI {clanuri}mafiote fara ca legea sa-i deranjeze ,te intrebi:ROMANIA INCOTRO ?
- de Florentin:Cu tot riscul de a parea fanatic sau nebun, afirm ca doar aceste doua imperii (S.U.A. si U.E.) ar putea atinge telul tuturor marilor imperii din istoria umanitatii. Au doar un mare pas de trecut si anume obstacolul musulman din locurile sfinte. Economic si militar pot rezolva aproape orice, ca sa nu mai spun cultural. Eu cred in aceste imperii si chiar le admir. Iar in privinta Irakului insangerat si a campaniilor militare americane vreau sa va spun ca, daca nu le-ar initia ei, ar veni altii peste ei, iar America tocmai din acest motiv s-a dezvoltat atat de puternic, fiindca nu a dus atatea razboaie pe propriul teritoriu, precum a fost in cazul Europei.
- de Porecla:bai vere, tu esti platit sa faci propaganda americana?!!! ce mama ei mai cauti aici daca tot iti e scarba de Romania?!!!
- de Cristi din Canada:Exista un film canadian vechi de peste 20 ani. Se numeste "Caderea imperiului american". La ora la care vorbim America a trebuit sa suporte aproape opt ani de conducere politica defectuoasa. E adevarat ca americanul de rind este in general un optimist si un pragmatic. Fata de europeni americanii sint ca niste tarani avuti fata de oraseni. Nu puneti prea mare baza insa pe acest imperiu. Este pe sfirsite. Nu stiu cit o va mai tine, dar e pe sfirsite pentru ca este bazat pe o politica monetara nepotrivita. Deoarece marea economie americana se bazeaza exclusiv pe puterea dolarului si la ora asta dolarul american incepe sa cada in mod serios vor trebui sa isi schimbe atitudinea fata de lume sau sa aiba parte de un presedinte de exceptie. Nu prea vad sa se intimple niciuna din cele doua variante. In trecut au avut parte de FDR si de Reagan exact cind a trebuit. Acum... nu prea se vede nimic asemanator. Si Uniunea Europeana devine incet incet urmatoarea mare putere mondiala. Accentul se va pune pe economie si mai putin pe forta militara. Nimeni nu-si poate permite acum sa fie transformat intr-un paria al planetei din cauza tendintelor belicoase excesive. Asadar urmatorii 30-50 ani vor apartine europenilor sau chinezilor. Depinde care se vor dovedi mai pragmatici. Deocamdata europenii au avantaj la serviciu.
- de Dan Rotariu:A inceput din nou cenzura GDS (acest mesaj l-a cenzurat de 4 ori) atrasesem atentia intr-un mesaj anterio,r sters de GDS, asupra ipocriziei frazei rostite de un presedinte american: "„A fost ca şi cum prin grija lui Dumnezeu un continent a fost păstrat nefolosit şi a aşteptat ca un popor paşnic, iubitor al libertăţii şi al drepturilor oamenilor mai mult decât orice, să vină şi să întemeieze o comunitate lipsită de egoism" care il facea partas pe Dumnezeu la jaful pamantului luat cu japca de la bastinasi, la sclavia negrilor care a fost culmea respectarii drepturilor omului, si care fara nici un egoism, cica, obideste poporul irakian. Cata ipocrizie la presedintii americani! Corecta pozitia de dinainte, insa eu spun ca desi pleca din spate in aceasta competitie China va ajunge in fata avantajata de sistemul socialist care foloseste resursele mult mai eficient, insa nu cred ca SUA si-au spus ultimul cuvant. Cred ca sunt in decadere si ca vor urma traiectoria URSS pentru ca SUA de la redresarea financiara facuta de Clinton acum au ajuns cu un buget tare anemic, iar cursa inarmarilor, la fel ca si pe URSS o sa ii termine.
- de Porecla:quod erat demonstrandum! :) vezi pct 13!
- de luci:ce ati zice daca URSS ajunge din nou cea fost ,ce atitudine ar lua Ro.?nu stiu de ce dar cam neglijem URSS si cred ca in curand ne vor surprinde, este ca o partida de sah si ne vor face mat
- de I C from NY:Multumesc 7 pentru obsrvatiile facute la comentariul meu. La varsta mea nu cred ca e chiar asa de usor sa-mi spele cineva " creirul". Se mai pune problema si daca ar avea ce. Pentru ca ,am recunoscut singur ca la acea varsta e curata aventura sa pleci "de-acasa". Sunt mandru totusi ca am putut sa-mi demonstrez mie ca pot sa ma adaptez , si la aceasta varsta, oriunde in lume. Cat priveste expresia " Imperiile MOR" , nu stiu daca am vazut-o undeva in Istorie. Imi aduc aminte de un titlu, spre exemplu, precum " Caderea Imperiului Roman" . Pentru RR_ HH,: Sa stiti ca nu uit cine a facut America.Cand am spus "necunoscute" , m-am referit la emigranti. Iar pentru D-l Rotariu, America a fost cotropita de colonizatorii europeni. Care au facut ceea ce ziceti Dvs. cu bastinasii. Ca apoi, emigrantii au stiut sa faca ce trebuie, si sa alunge pe colonizatori, si sa devina in timp ceea ce sunt astazi, un mare Imperiu, este alta problema. De altfel Europa a avut mereu, si mai are si azi, probleme cu fostele colonii. Aici insa nu le-a mers. Unii incearca sa prevada sfarsitul acestui imperiu. Altii i-l doresc. Sa fie cat mai rapid. Nu va fi nici tarziu, si nici curand. Ci atunci cand va fi. Pana una alta, cred eu ca e mai bine "sub talpa", decat "sub cizma" , sau decat "sub jug" . Noi, ca tara mica, vom fi intotdeauna in cautare de imperii. Desi, candva, ma gandeam la "Marea Putere a Tarilor MICI".
- de Florin:In America de Nord (adica Usa si Canada) este o democratie controlata, cum zice RRomanul, iar eu numesc asta Capitalism. Nu zic ca e bun sau rau dar ne lasa sa rspiram pe cei care vrem sa fim cinstiti si sa muncim. Si asta vor si jumatate din romani (din Ro). Dar cealalta jumatate tot mai spera sa fure cevasilea sau sa vina vreun "imperiu" care sa le aduca ceva avantaje. Ca si pe vremea imperiului sovietic erau destui care o duceau bine dar nu erau majoritatea si nici macar jumatate, cum se intampla in capitalism! Au dreptate si cei care spun ca vor supravietui cei pragmatici, indiferent daca sunt imperii, tari mari, tari mici sau indivizi...
- de Man De'L:IC, sunt de acord cu tine dar hai sa spunem lucrurilor pe nume: "daca tot e sa traiesti sub stapan, macar sa ai posibilitatea sa ti-l alegi". Dar uite, drama este ca boborul asta al nost' nu are constiinta si nici stiinta de a-si alege un stapan corect si demn si grijuliu fata de supusi si face cum face si tot capusile le alege sa ne suga si ultima vlaga.
- de 100%:100% comentarii obiective.
- de I C from NY:Pentru D-l Man De'L(19): Imperiul, oricare ar fi el, mai intai ia. Ia cat poate. Si, apoi, daca vrea da si el ceva inapoi. Dar cum si ce da? Bunaoara, "prietenii" nostri de la rasarit se laudau ca, in schimbul a ceea ce ne-au luat, ne-au dat altceva inapoi. Dar au uitat sa spuna ca, ceea ce ne-au dat inapoi, era tot de la noi. E drept ca, fara ajutorul lor, probabil, n-am fi putut lua acel teritoriu inapoi de la vecinii nostri din sud. Ca sa ne alegem noi imperiul e greu. Mai degraba imperiile aleg. Ele vin peste noi. Tu n-ai cum sa te duci peste ei. Cel mult, tu poti sa-l pastrezi. Daca poti si iti convine. Si daca si lui ii convine. Daca nu el, imperiul, te lasa si pleaca. In alta parte, unde e mai convenabil pentru el.
