(Ediţie din arhivă) Anul 13, nr. 3996. Luni, 11 Februarie 2008
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
« Alte articole din categoria Opinii
Învăţăturile părintelui Iliescu către fiul său, Traian
Opinii - Alina MUNGIU-PIPPIDI(citeste alte articole de acelasi autor »)
Versiunea pentru tiparire
Marimea textului: 
Trei preşedinţi, la asta se rezumă viaţa noastră democratică. A fost vreunul mai bun? Au fost toţi respectabili? Când îl citeşti pe Ion Iliescu cum povesteşte de noua sa prietenie cu Emil Constantinescu şi îl demască pe Traian Băsescu drept marea ameninţare pentru democraţia românească sau când îţi aminteşti că actualul preşedinte, după ce a fost ales în 2004, a dat fuga la Ion Iliescu să îi ceară binecuvântarea, nu poţi să nu-ţi spui că nu am reuşit încă să ieşim din era Iliescu. Dirigentul adevărat e el. Semiprezidenţialismul nostru doar pentru el a fost creat şi e un merit al lui că a acceptat această formulă. Avea majoritatea în Constituantă: putea cere puteri mai mari ale preşedintelui. Nu a făcut-o, tocmai pentru că era în controlul situaţiei oricum. Prezidenţialismul are un renume foarte prost şi România căuta pe atunci să-şi îmbunătăţească imaginea. Pe vremea lui, Curtea Constituţională era de formă, la fel şi televiziunea. Dar el nu şi-ar fi angajat la Cotroceni nepoţei sau amante. Comuniştii aveau şi ei corectitudinea lor politică, dublată la Iliescu de un solid bun-simţ. Dacă ajunge vreun tribunal să îl cerceteze vreodată, îl poate găsi vinovat de încurajarea violenţei politice, de conspiraţie pentru ascunderea unor date esenţiale interesului public, de influenţare a justiţiei şi aşa mai departe. De lucruri de fond, dar nu de lucruri de formă. La acelea a fost mereu în regulă. Chiar faptul că i-a spus lui Radu Mazăre „Măi, animalule“ (de fapt, a folosit o formulă mai puţin directă) mi se pare că arată că avea o calitate esenţială a unui preşedinte, cu care succesorii săi nu s-au putut compara: fler la oameni.
De exemplu, putem să îl comparăm pe Virgil Măgureanu cu Cătălin Harnagea? Pe Iosif Boda cu Dorin Marian? E trist ce spun, dar oamenii lui Iliescu erau mari capacităţi pe lângă cei ai lui Emil Constantinescu, deşi acesta era profesor universitar. Orice bune intenţii ar avea un şef de stat, cum avea Emil Constantinescu, până la urmă contează cum le realizează! Îl ţin minte pe Harnagea când era un fel de ziarist la Formula As: nu putea lega două fraze. Îl ţin minte pe Dorin Marian din perioada afacerii Ţigareta, care a dat lovitura mortală preşedinţiei lui Constantinescu, era preocupat de numărul de telefon al Andreei Marin. Băsescu, cu Claudiu Săftoiu, Elena Udrea şi fata de la primărie pe care a vrut să o pună ministrul integrării europene (i-am uitat numele), nu stă nici el prea bine. Când o mai şi nimereşte, ţi se pare că a avut noroc. Emil Constantinescu măcar a avut-o pe Zoe Petre, care i-a rămas loială. Băsescu alege oameni reputaţi pentru lipsa lor de loialitate şi, când îl trădează, îşi cumpără alţii.
Ion Iliescu avea o judecată bună şi ştia să asculte, îmbibându-se astfel de acele informaţii indispensabile unui lider, un om care ştie să manipuleze oamenii. Emil Constantinescu nu ştiu dacă a avut vreodată această facultate, dar în timpul preşedinţiei lui nu o mai avea. Era constant minţit şi dezinformat de servicii, dar puţinele informaţii reale care i se adresau alunecau pe lângă el ca vântul, fără să-l atingă. Ştia mai bine cum stau lucrurile decât orice interlocutor al lui, chiar dacă acesta venise din cel mai îndepărtat colţ al ţării şi, ca atare, nu asculta pe nimeni. Băsescu ascultă şi el puţini oameni. Ideile lui despre cine e cine în România sau în lume arată că toată viaţa a fost înconjurat de nişte provinciali care nu ştiu decât româneşte şi nu citesc decât gazete de Dâmboviţa. Judecata lui e mai rapidă decât a celorlalţi şi mai curajoasă, dar trebuie să sară prăpastia prea multor necunoscute spre un mal sigur. Calitatea intelectuală a rapoartelor serviciilor secrete rămâne la nivelul ziarului Gardianul. Poate cu cei doi noi intelectuali directori de servicii să se schimbe ceva, dar numai dacă le vor scrie chiar ei.
De exemplu, putem să îl comparăm pe Virgil Măgureanu cu Cătălin Harnagea? Pe Iosif Boda cu Dorin Marian? E trist ce spun, dar oamenii lui Iliescu erau mari capacităţi pe lângă cei ai lui Emil Constantinescu, deşi acesta era profesor universitar. Orice bune intenţii ar avea un şef de stat, cum avea Emil Constantinescu, până la urmă contează cum le realizează! Îl ţin minte pe Harnagea când era un fel de ziarist la Formula As: nu putea lega două fraze. Îl ţin minte pe Dorin Marian din perioada afacerii Ţigareta, care a dat lovitura mortală preşedinţiei lui Constantinescu, era preocupat de numărul de telefon al Andreei Marin. Băsescu, cu Claudiu Săftoiu, Elena Udrea şi fata de la primărie pe care a vrut să o pună ministrul integrării europene (i-am uitat numele), nu stă nici el prea bine. Când o mai şi nimereşte, ţi se pare că a avut noroc. Emil Constantinescu măcar a avut-o pe Zoe Petre, care i-a rămas loială. Băsescu alege oameni reputaţi pentru lipsa lor de loialitate şi, când îl trădează, îşi cumpără alţii.
Ion Iliescu avea o judecată bună şi ştia să asculte, îmbibându-se astfel de acele informaţii indispensabile unui lider, un om care ştie să manipuleze oamenii. Emil Constantinescu nu ştiu dacă a avut vreodată această facultate, dar în timpul preşedinţiei lui nu o mai avea. Era constant minţit şi dezinformat de servicii, dar puţinele informaţii reale care i se adresau alunecau pe lângă el ca vântul, fără să-l atingă. Ştia mai bine cum stau lucrurile decât orice interlocutor al lui, chiar dacă acesta venise din cel mai îndepărtat colţ al ţării şi, ca atare, nu asculta pe nimeni. Băsescu ascultă şi el puţini oameni. Ideile lui despre cine e cine în România sau în lume arată că toată viaţa a fost înconjurat de nişte provinciali care nu ştiu decât româneşte şi nu citesc decât gazete de Dâmboviţa. Judecata lui e mai rapidă decât a celorlalţi şi mai curajoasă, dar trebuie să sară prăpastia prea multor necunoscute spre un mal sigur. Calitatea intelectuală a rapoartelor serviciilor secrete rămâne la nivelul ziarului Gardianul. Poate cu cei doi noi intelectuali directori de servicii să se schimbe ceva, dar numai dacă le vor scrie chiar ei.
Alergia la realitate pare să-i caracterizeze pe toţi şefii statului. Constantinescu probabil crede că lumea apreciază plasarea lui în tabăra Voiculescu-Iliescu sau s-ar ascunde în casă şi nu ar mai ieşi de acolo. Iliescu era ca un fel de automat defect când l-am intervievat eu în 1997, punea mereu aceeaşi placă, dar zgomotul din jur fiind altul îţi dădeai imediat seama că placa are doar zgârieturi. Dar funcţionase aşa de bine şase ani placa aceea. Poţi să susţii o versiune nereală dacă ai monopolul televiziunii, ai controlul asupra serviciilor şi a unei mari părţi a presei. Dacă nu îl mai ai şi continui să susţii versiunea prezidenţială, devii un fel de caraghios.
Iliescu e hâtru. Îl laudă pe Năstase când acesta e la beci şi nu poate scoate capul, critică referendumul anti-Băsescu, deşi la vremea aceea a susţinut această lovitură de forţă, tot aşa cum critică şi moţiunea de cenzură. Nu reuşeşte să aducă nici un argument că Băsescu e un pericol pentru democraţie, dar când spune că preşedintele nu are practica dialogului bagă un fitil. Iar când spune „La ora actuală adversarul principal al lui Băsescu este el însuşi..., Băsescu trebuie lăsat să piardă pe mâna lui“, îţi vine să aplauzi. Nu a fost omul de pomană preşedinte peste zece ani. A găsit punctul slab. Pentru că există riscul ca şi Băsescu, precum Emil Constantinescu, să piardă din facultăţile lui iniţiale, deşi erau superioare. E încă alert, dar atâta duşmănie rău-intenţionată îl afectează. Îşi pierde răbdarea şi atunci greşeşte. Împarte lumea în tabere (cu sprijinul neprecupeţit al tuturor) şi cea mai mică critică i se pare un început de trădare sau un semn de prostie. Am auzit că l-a făcut măgar pe un ziarist nu doar excelent, dar şi vechi suporter al lui. Nu mai dialoghează şi crede că bunele intenţii îl scutesc pe un şef de stat de la a-şi explica toate actele şi a le discuta şi cu alţii de altă părere. Îşi spune că e norocul nostru că avem aşa un preşedinte, nu al lui că oamenii l-au ales şi l-au confirmat la referendum.
În orice caz, Băsescu e exclus din cuplul nou-format Iliescu-Constantinescu. Iliescu ne spune că se întâlneşte frecvent cu Emil, atât în ţară, cât şi în străinătate, fac amândoi parte dintr-un club de foşti preşedinţi, bulgăresc (precum castraveţii muraţi). Ce mă supără e că Iliescu, povestind cum a fost el cu Emil la Istanbul, nu ne spune dacă l-a convins în fine că nu există Dumnezeu sau a fost invers. Şi această învăţătură fundamentală trebuie să ajungă la Băsescu într-un interviu viitor, să nu mai piardă omul vremea să lămurească singur o chestiune aşa de spinoasă.
Articole proaspete scrise de tineri, pentru tineri. Tu ai citit Jiunimea? »
Notează articolul.
Nota curentă: 3.4 din 21 voturi
Nota curentă: 3.4 din 21 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de Dan Rotariu:
HOOOPAAAAA! Un articol impotriva d-lui Presedinte. Asta inseamna ca pe domnul Presedinte Basescu americanii il lasa fara GPS. Fratilor cred ca Basescu s-a cam saturat de telecomanda americana si americanii prin neo-cozile de topor scolite la Washinton (sagetile cum ar spune altii) incep sa dea in dl. nostru Presedinte. Bai o fi una ca Basescu sa isi fi adus aminte ca e roman si sa vrea sa aiba grija si de interesul Romaniei: trupe retrase, plasamente in bonuri de trezorerie in euro si nu in bonduri americane, etc. Problema Kosovo. Daca e asa eu il sprijin pe cel care tine cu romanii si nu cu americanii, pentru ca "inainte de a fi comunist sunt roman" ca sa spun si eu ce a spus Patrascanu! Don Presedinte romanii te-au votat de ei sa ai grija! Ca o sa te sprijine poporul si nu cei cu pana platita de afara - de I C from NY:Cei trei presedinti au fost 4. E adevarat ca primul nu apartine "vietii democratice", la care va referiti. Despre De Gaulle se spune ca a iesit din istorie ca sa intre in politica. De unde se stie apoi cum a iesit. Cum a fost scos, de fapt. Primul presedinte al tarii noastre a fost scos fortat din Politica, facilitandu-i astfel intrarea in Istorie. Pentru ca orice am vrea sa facem noi, Istoria se va scrie asa cum au fost faptele istorice. Eu am vazut un pic altfel pe Cei 4 Presedinti ai Tarii noastre. Iata cum: CEI PATRU (DE LA CISMAR PANA LA MARINAR) Primul presedinte al Romaniei a fost ales in unanimitate si de un singur partid. Primul a fost la mai multe:primul miner , primul vanator, etc. A fost primul presedinte care ne-a lasat “Opere alese “bine legate, de care nu se mai leaga nimeni azi. Pe vremea acestuia presa era libera sa-i cante numai pe el si pe sotia acestuia.Unii dintre cei care-i cantau mai traiesc si azi vremuri bune, merci. A fost primul presedinte impuscat, mai exact, judecat prin impuscare, probabil ,de cei 0,01% care nu l-au votat. Este si primul presedinte care a murit alaturi de sotia lui , in acelasi timp, in acelasi fel si intr-o zi de sarbatoare.Nu se cunosc diplomele pe care le-a avut. Dar despre sotie se stie ca a fost « savanta », descoperind polimerii. Al doilea presedinte al tarii are, in primul rand,meritul de a fi primul presedinte dupa cel care parea sa fie presedinte pe viata, daca nu i-o luau cei care au urmat.Se pare ca, al doilea presedinte, a fost ajutat din afara, dar si dinauntru de Duminica Orbului cand a fost ales.Al doilea presedinte este primul fost communist de rang inalt , care s-a inchinat in vazul intregii tari.Acesta este primul presdinte ales cu un procent care nu mai incepe cu cifra 9. Din cele 4 candidaturi ,a castigat 3 si a fost presedinte constitutional decat de 2 ori(?!): legislatura zero, de doi ani, care nu conteaza (pentru politicieni partea care nu e egala cu intregul-partea leului-nu are valoare)si inca doua , numerotate cu 1 si 2, avand cate 4 ani fiecare.De fapt , ca timp ,10 ani in total , nu depaseste doua mandate actuale, nu-i asa? Acesta este primul presedinte care scrie si el, dar mai putin decat primul.Pe vremea lui presa nu a fost atat de libera pe cat parea .De aceea, el a fost primul presedinte care nu a avut o relatie deloc buna cu aceasta si nici cu « mai animalule », cum ii numea el pe unii jurnalisti. Al treilea presedinte al tarii ,este primul presedinte care a reusit, ajutat si de un vis, sa-l schimbe pe cel care parea sa nu poata fi batut de nimeni. Acesta , al treilea , este primul presedinte care a castigat alegerile , dar n-a castigat puterea. Provocat fiind de predecesori, a scris si el “Provocarea ….”. El este primul presedinte carturar , provenit din mediu universitar. Al treilea a reusit si performanta de a nu se inlocui pe sine insusi in cursa alegerilor din anul 2000, pentru ca i se .… Mi-e si scarba sa pronunt aici cuvantul folosit de Domnia Sa. Si … cum nici “iarna nu-i ca vara”, nici al patrulea presedinte nu e ca primii trei. Al patrulea , primul de langa podium, are meritul (ca nu i s-a ivit ocazia) de a nu se fi intrecut in lupta cu cel care l-a crescut politic.Acesta , ajutat si de niste fulare portocalii din exterior,este primul marinar care a ajuns presedinte la… fotografie.Este primul presedinte care a castigat trei mandate in mod consecutiv: doua la primaria capitalei, iar cel de al treilea la “primaria tarii”.Cu acesta incepe era “Be-urilor”:Base scu, Berceanu, Brezniceanu, Boc,…. Cu Traian si ,de ce ba, liberalii la carma statului , se incheie era “Mai-lor”:Mai draga, Mai Adrianule,Mai…. Este primul care promite ca va sta bine cu presa , pa care o va lasa libera si va pune capat coruptiei.Este primul care vrea sa declanseze alegeri anticipate. Pana acum n-a reusit, dar nu se stie. Asa cum se poate vedea , intre cismar si marinar au mai fost un politruc si un carturar Toti au fost niste premianti(!?) in felul lor, nu-i asa?. Cum se face atunci ca , in ciuda acestui fapt , ocupam mereu ultimul loc in mai toate domeniile pe plan international? Alte tari au ajuns la al 44-lea. Ce va fi intre al 4-lea si al 44-lea la noi,veti trai si veti vedea. Ps : mentionez ca acest text l-am scris aproximativ dupa alegerea lui Basescu. De aceea nu contine expresiile cu privire la gazetari si alte lucruri » intersenate » despre el.
- de cetatean:Nici tu nu ne spui daca si pe tine te-a convins cineva ca exista Dumnezeu, sau continui tu sa-i convingi pe altii contrariul? Tu spui ca e invatatura fundamentala, te-ai intepat cumva in spinii acestei chestiuni asa spinoase? Eu nu inteleg nimic din articolul tau, nu surprinzi nici cauze si nu propui nici solutii. Ce scrii tu acolo vede toata lumea. Articol de umplutura, ma-ntreb daca te si plateste.
- de Miss Piggy pt. doamna Pippidi:Sora mea, creierul tau, colcaind de Trichinella Spiralis, a produs un articol pe care trebuie sa-l traduc, din romana in romana. Ideea de baza e ca fostul pres. Constantinescu ( ce-l mai pupai in fund pe vremuri !) s-a alaturat fostului pres. Iliescu ( ce-l mai pupa actualul pres. in fund pe vremuri !). Dar cum zice o vorba romaneasca, "Tziganul, cind s-a vazut imparat, intai pe tat-su l-a taiat !". Te mai deranjeaza ca BaSecu e "inconjurat de niste provinciali care nu stiu decat romaneste si nu citesc decat gazete de Dambovita". Mai explicit, ca BaSecu nu face ce-i spui tu, care nu esti provinciala, mai vorbesti si limbi straine, porceasca, si citesti si gazete straine. Printre rinduri, ne mai spui ca Virgil Magureanu era "o mare capacitate". Ai dreptate, era neintrecut in a-si imbraca securistii in salopete de miner, a-i da cu catran pe fatza si a organiza mineriade impreuna cu Iliescu si Basescu ! Acuma, ca a intrat, cu tot partidul sau de securisti, in PD-ul lui Basescu, a devenit pentru tine un geniu ! Dupa ce ai scris cea mai mare mizerie pe care a suportat-o vreodata limba romana, blasfemia "Evanghelistii", in final te preocupa, la misto bineinteles, Dumnezeu. Fii linistita, Dumnezeu nu da cu pumnul, dar o sa-i simti mina, desi eu cred ca esti deja destul de batuta !
- de Dan Rotariu:Tovarasu, de forum, m-ati pus intr-o dilema ... ce facem cu dragostea?! Si apoi de cand cine vine de placere si nu pe bani e curva? Dar altceva este cert ca eu cand scriu americanii nu vb de cetateanul obidit de pe strada ci de guvernul lor hulpav care ne saraceste pe noi romanii, ca si pe fratii nostri de suferinta cetatenii simpli americani. Iar urgent pentru Romania este sa isi opreasca scurgerile financiare spre "fratii mai mari" ai Romaniei, orice roman care isi iubeste tara asa trebuieste sa faca cand o conduce!
- de Dan Rotariu:O daduram in derizoriu!
- de I C from NY:Cineva, nu spun cine, mi-a atras atentia ca am gresit scriind "cismar"in loc de "cizmar", cum e corect si scris in dictionar . Imi cer scuze pentru aceasta greseala neintentionata. Probabil ca la tara, la noi, asa se zicea. Chiar si in regiunea din care e "cizmarul". Care, daca ar invia, mi-ar da cu "cisma" in cap.In orice caz, greseala e greseala. Imi cer scuze. Multumesc pentru intelegere.
