Nu ştiu cum este cu febra asta a porcilor. Nu sunt medic veterinar să mă pronunţ, dar stau şi mă întreb cum pesta a fost depistată doar la fermele producătorului american Smithfield, iar porcii vecini din alte ferme sau gospodării sunt bine sănătoşi. Desigur că pot exista explicaţii care, cred eu, ar trebui făcute publice. Aceasta deoarece cele două focare apar în zone, Arad şi Timiş, care nu se regăsesc pe harta focarelor active. Acest lucru complică relaţia cu Uniunea Europeană. Iată şi de ce. Pe 26 iunie 2007, agenţia de ştiri NewsIn anunţa că România poate solicita reluarea exportului de preparate din carne de porc cel mai devreme în luna octombrie, după evaluarea CE privind aplicarea planului de eradicare a pestei porcine, după cum declara preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), Radu Roatis. „Chiar dacă am închis şi ultimul focar de pestă, nu putem cere, pentru moment, reluarea exportului. În luna octombrie vom primi o misiune de evaluare din partea Comisiei Europene. Doar după această evaluare vom putea cere deschidere către export“, a explicat Roatis. Ei bine, de bine ce a fost închis şi „ultimul focar de pestă“, iată că au mai apărut două. Şi unde? În două judeţe care nu figurau pe lista transmisă Comisiei Europene. Conform datelor ANSVSA, în luna decembrie 2006, odată cu demararea campaniei de vaccinare, evoluau 176 de focare active de pestă porcină clasică, localizate în 17 judeţe – Bacău, Bihor, Călăraşi, Dolj, Giurgiu, Gorj, Ialomiţa, Ilfov, Mehedinţi, Mureş, Olt, Prahova, Satu Mare, Teleorman, Tulcea, Vaslui, Vâlcea. Tocmai în Arad şi Timiş, judeţe beneficiare de cele mai mari investiţii în domeniu, apare beleaua. Ce ghinion, putem spune. Aceasta deoarece aici se intenţiona să fie format cel mai mare complex de export a cărnii de porc. „Scopul nostru este să creăm cea mai importantă companie producătoare de carne de porc de pe piaţa locală şi să o pregătim să devină un jucător important pe piaţa europeană în anul 2007, când România va intra în Uniunea Europeană. România ocupă o poziţie centrală în ansamblul strategiei noastre pentru Europa“, declara, în ianuarie 2006, Michael Cole, vicepreşedinte în cadrul Smithfield. Mai mult, reprezentantul Smithfield îşi manifesta atunci convingerea că România va deveni liderul industriei alimentare europene. Pentru acest scop, compania anunţa ca are un plan de investiţii de peste 850 de milioane de dolari în România, în următorii 10 ani. Dar asta este viaţa când este să se aleagă praful pe ultima sută de metri înaintea deschiderii pieţei europene pentru „porcarii români“.
Nu vreau să se înţeleagă faptul că susţin ideea unei conspiraţii europene îndreptate împotriva industriei cărnii din România. Nu am aceste date. Pot doar să observ momentul şi locul unde a apărut această năpastă. Tot la fel, nu am de gând să susţin producătorul american. Are destule probleme şi a ocolit legea prea mult. Mă surprinde însă reacţia autorităţilor române. A trebuit să apară focarele de pestă ca acestea să ia măsuri la televizor. Smithfield nu a ascuns fermele în munţi sau în codru pentru ca reprezentanţii Autorităţii Sanitar-Veterinare sau cei de la Mediu să nu afle că în Arad şi Timiş se pregătesc pentru abatorizare efective record de porcine. Nici măcar nu era nevoie să se deplaseze la faţa locului să se minuneze că fermele nu au autorizaţie de mediu sau sanitară. Acest lucru putea fi descoperit de pe site-ul celor de la Mediu. Iată şi fermele care în prezent nu au această autorizaţie: Cemei 2 şi 3, Bocsig, Mişca 1 şi 2, Mocrea, Sintea Mare, Gătăia, Sipet, Jebei 1 şi 2, Jamu Mare 1, 2 şi 3, Ferendia, Vucova, Biled, Iecea Mare, Dudeştii Vechi şi cele trei ferme de la Boldur. Ce au păzit aceşti inspectori. Nu au voie pe site? Este greu de crezut că nu ştiau situaţia din teritoriu. Toate autorităţile locale, indiferent de apartenenţa politică, ştiau că există nereguli şi riscuri. În septembrie 2006, chiar au primit un Raport realizat de Terra Mileniul III intitulat Impactul fermelor industriale de creşterea porcilor asupra mediului înconjurător. Chiar în preambul se menţionează următoarele: „Acest material este adresat administraţiilor din partea de vest a României, unde Smithfield îşi extinde producţia“. Cam ciudate întâmplările din vestul ţării. Până la urmă, ne-am obişnuit, nimeni nu o să fie găsit vinovat că pesta a apărut unde şi când nu trebuia. Porcii sunt vinovaţi.
