O revolutie este pe cale sa fie inabusita in România: revolutia autonomiei locale sau a descentralizarii. Cuvinte complicate, greu de priceput daca rasfoiesti ziarul in autobuz sau la birou. Dar importante, pentru ca sistemul de conducere locala afecteaza viata fiecaruia dintre noi in fiecare moment al zilei si al noptii.
In sistemul comunist si apoi pâna in 1996, toate taxele si impozitele percepute de stat se varsau intr-un fond comun, dupa care sumele respective erau redistribuite conform bugetului de stat si altor legi si normative. Din 1996 a inceput procesul descentralizarii, respectiv din sumele colectate pe un teritoriu determinat (comuna, oras, municipiu, judet) o parte din ce in ce mai mare ramâne la unitatea administrativa respectiva. Impozitul pe venituri (salarii si alte venituri) si TVA sunt sursele de fonduri bugetare cele mai importante pentru autoritatile locale. Din aceste fonduri, primariile platesc intretinerea cladirilor pentru scoli, spitale si administratie (salariile sunt platite de guvernul central), repararea drumurilor, serviciile comunale (apa, canalizare, colectare deseuri etc.). Pentru fiecare actiune, autoritatea locala are numai o parte din fonduri si numai o parte de raspundere. Restul se distribuie intre 150 de autoritati, agentii si ministere de la Bucuresti.
Pe scurt, un balamuc. Un amestec intre centralizare si descentralizare care determina localitatile României sa fie foarte slabe in privinta lucrarilor comunitare (drumuri, canalizare, iluminat public, cladiri publice, parcuri etc.). Intr-adevar, se construieste peste tot prin România. Dar noile cladiri sunt finantate aproape exclusiv de sectorul privat. Sectorul public abia isi târaste zilele, generând datorii si subdezvoltare. E suficient sa mergi cu masina 200 de kilometri prin tara. Soselele nationale sunt cât de cât convenabile (sa nu vorbim de autostrazi, ca daca le dadeam privatilor pâna acum aveam câteva sute de kilometri), dar cum intri intr-un oras strazile sunt groapa lânga groapa.
In acest sistem confuz si total netransparent, unii au devenit baroni locali. Din fondurile alocate de guvern, unii au oferit presei locale contracte de publicitate in schimbul obedientei jurnalistice. Sau au selectat un numar mic de firme carora le-au dat lucrari publice in devalmasie. Nu este neobisnuit ca acelasi patron local sa aiba o firma care distribuie laptele si cornul copiilor din judet, o alta care ingrijeste strazile municipiului resedinta de judet, o a treia care colecteaza gunoiul menajer si o a patra care furnizeaza rechizite intregii administratii judetene. S-au creat astfel firme captive, sustinute de o presa captiva. Daca se schimba puterea politica in oras sau in judet, nici o problema. Dupa o foarte scurta perioada de tatonare, presa captiva devine servanta noilor alesi ai poporului, iar patronii captivi devin finantatorii partidului si liderilor care asigura guvernarea locala. In sistemul actual, interesele personale ale liderilor politici locali devin prioritare. Bucurestiul are zeci de mii de locuinte fara canalizare si apa curenta, mii de locuinte fara electricitate, dar marea actiune a Primariei Capitalei este schimbarea bordurilor de granit cu borduri de ciment. Ca si la Braila, Resita sau Satu-Mare.
In acest sistem opac, primarii trebuie sa faca trafic de influenta. Primarii României stiu ca guvernul are la dispozitie fonduri foarte mari care sunt utilizabile legal prin hotarâri de guvern. Adica, un act normativ care doar se publica in Monitorul Oficial, dar nu este votat in parlament. Asa ca la fiecare sedinta de guvern se aproba milioane de euro pentru podete intr-o comuna, drumuri in orase, canalizare in municipii, iluminat de parcuri colo sau cladire de scoala dincolo. In loc sa se ocupe de buna gestiune a bugetului local si a serviciilor publice, primarii o cauta pe doamna Popescu, care o cunoaste pe doamna Iscupescu, care este vara cu doamna Piscupescu, bagator de seama prin Palatul Victoria sau Palatul Cotroceni. Daca pe lantul doamnelor este cineva usor atins de aripa SRI, SIE, SPP, STS, SIPA, DIA, „doi si un sfert“ (acestea sunt servicii secrete ale României) e chiar mai bine. Se stie ca multa lume e acoperita sau macar in curs de acoperire.
Unde trebuie sa ajungem? Se sparie gândul cât de departe suntem de lumea dezvoltata. Trebuie sa ajungem in situatia ca primarul si consiliul local sa poata fi judecati nu dupa influenta lor la Bucuresti, relatiile cu presa captiva sau chefurile cu ofiteri acoperiti sau descoperiti, ci dupa modul in care gestioneaza lucrarile locale. Sistemul actual, jumatate om, jumatate iepure schiop, nu poate produce decât coruptie, subdezvoltare si risipa.
