Preşedintele francez Nicolas Sarkozy a atras criticile colegilor săi de partid, dar şi ale opiniei publice din Hexagon, după ce a decis ca fiul său de 23 de ani, Jean, să conducă unul dintre cele mai mari districturi de afaceri din Europa. Sarkozy nu este singurul preşedinte a cărui odraslă a ajuns în funcţie de conducere doar pentru că este „băiatul lu' tata“, relatează Corriere.it.
În urmă cu câteva zile, un grup de tineri socialişti s-au prezentat în faţa Palatului Elysee din Paris, „dotaţi“ cu toate formularele necesare, pentru a-i cere preşedintelui Nicolas Sarkozy să îi adopte. „Vrem să fim ca Jean“, au cerut tinerii. La doar 23 de ani, Jean a reuşit performanţa de a fi desemnat să conducă agenţia guvernamentală care administrează La Defense, districtul financiar al Parisului. Potrivit sursei menţionate, preşedintele francez a decis înlocuirea lui Patrick Devedjian, actualul şef al EPAD (agenţia care administrează cartierul de afaceri), cu fiul său, urmând ca transferul propriu-zis al prerogativelor să aibă loc în decembrie. Acesta este şi motivul pentru care tinerii socialişti au hotărât să îi ceară, în mod ironic, preşedintelui să îi adopte. Gluma lor nu a fost însă pe placul forţelor de ordine care asigură paza Palatului Elysee. Cea care nu a glumit însă a fost fosta „fiică rebelă“ a preşedintelui, Rama Yade, secretar de stat pentru sport şi totodată politicianul preferat al francezilor, care, cu ocazia unei apariţii televizate, a declarat că Sarkozy nu ar trebui să ignore „sentimentele“ pe care acest caz le-a stârnit în rândul locuitorilor din Hexagon. Preşedintele nu pare însă să îi dea ascultare şi se gândeşte mai degrabă la sentimentele inteligentului şi talentatului său Jean, „aruncat direct în gura lupilor“. În opinia liderului de la Elysee, în Franţa nu domină nicidecum nepotismul, ci meritocraţia.
În cele din urmă, Jean a refuzat postul oferit de tatăl său.
O părere excelentă despre sine are, cu siguranţă, şi Ali Bongo, noul preşedinte din Gabon, fiul cel mare al lui Omar, liderul trecut în nefiinţă al fostei colonii franceze. E adevărat că, înainte să fie numit ministru al apărării de către tatăl său, Ali a ieşit în evidenţă o singură dată, după ce a organizat concertul lui Michael Jackson în 1992. Plus că, pentru a ajunge la putere, el a trebuit să treacă de nişte „rivali“ de calibru: sora sa şi cumnatul.
Din tată în fiu
Alţii, mai norocoşi, nu au avut rivali în familie. Este cazul lui Karim Wade, de 41 de ani, care pare să aibă cale liberă spre preşedinţia Senegalului. Fiul lui Abdoulaye Wade, care după 22 de ani de opoziţie a fost, în sfârşit, ales preşedinte în 2000, a reuşit să îşi „câştige“ respectul conaţionalilor după ce a organizat „ca la carte“ Conferinţa Islamică de la Dakar (clădiri neterminate, afaceri necurate) şi care a fost promovat de „tăticul“ său în funcţia de ministru al cooperării internaţionale şi al infrastructurii.
Foarte mândru de calităţile fiului său, Gamal, este probabil şi preşedintele Egiptului, Hosni Mubarak. Reales în septembrie 2005, Hosni Mubarak, de 79 de ani, va rămâne, teoretic, la conducerea ţării până la alegerile viitoare, prevăzute pentru 2011. Până atunci însă, totul arată că liderul de la Cairo pregăteşte terenul pentru a-i permite fiului său cel mic, Gamal, să-i ia locul. De profesie economist, ca şi fratele său mai mare, Alaa, Gamal se ocupă, de câţiva ani, de cele mai importante probleme din Egipt.
Nepotism şi dinastie
Dacă în Africa se numeşte nepotism, în alte părţi i se spune dinastie. În Statele Unite, avem „dinastia“ Bush, în India – Gandhi. Însă şi Europa are propriile „familii alese“. În Grecia, tocmai a câştigat alegerile socialistul George Papandreu, fiu şi nepot de prim-miniştri. Aventura sa în politică a început în 1981, în acelaşi an în care tatăl său a devenit şeful guvernului elen. În Atena, familiile Papandreu, de dreapta, şi Karamanlis, de stânga, se succed la conducerea ţării. În alte ţări din Orientul Mijlociu şi din Asia Centrală, nici măcar nu există alternanţă. Assad în Siria, Gheddafi – în Libia, Aliyev – în Azerbaidjan, pe scurt, puterea se transmite prin ADN, nimeni nepermiţându-şi să mai întrebe cine va câştiga algerile. Situaţie cu totul diferită în Franţa, unde jurnaliştii de la Nouvel Observateur au lansat un sondaj printre cititori cu următoarea întrebare: „Ce credeţi, Louis, băiatul de 12 ani al preşedintelui, ar trebui nominalizat ambasador în Statele Unite?“.
Odraslele de pe la noi
Nu o putem omite din seria „odraslelor“ de preşedinte pe reprezentanta noastră în Parlamentul European, Elena Băsescu sau „Paris Hilton de Bucureşti“. Spre deosebire de ceilalţi copii de preşedinte, EBA a noastră a reuşit să câştige voturile electorilor „cu sudoarea frunţii“, iar acum ea este însoţită la Bruxelles de alte nume „de calibru“, precum Gigi Becali sau Corneliu Vadim Tudor.
