Aproximativ 15.000 de persoane cu dizabilităţi trăiesc în judeţul Dolj. Zilnic, prin faţa angajaţilor Serviciului de evaluare complexă a persoanei adulte cu handicap şi implicit a Comisiei de Evaluare trec zeci de persoane. Un spaţiu nu foarte generos serveşte drept sală de aşteptare în care se înghesuie zeci de persoane bolnave, oameni în cărucioare sau ajutaţi de dispozitive medicale, fiecare însoţit de unul sau mai mulţi aparţinători. Urmează minute de aşteptare până în momentul în care ajungi în faţa specialistului… Se întocmesc liste de aşteptare, însă oamenii nu ţin cont de ora la care sunt programaţi şi vin toţi, buluc, de la primele ore ale dimineţii. Prioritate o au cei care fac dializă, diabet, au cancer şi se află sub tratament citostatic sau cei foarte agitaţi psihic. Sunt însă şi situaţii, şi nu puţine, când bolnavilor sau aparţinătorilor li se face rău sau devin extrem de irascibili.
Joi au fost programate 30 de persoane să treacă prin faţa specialiştilor Serviciului de evaluare complexă a persoanei adulte cu handicap.
Rolul acestui serviciu este de a asigura o verificare amplă a celor care solicită încadrarea într-un grad de handicap şi astfel drepturile stabilite de lege. Practic, Serviciul strânge şi verifică documentele, iar Comisia evaluează persoana şi emite certificat de încadrare în grad de handicap. Este un proces amplu şi continuu, prin care sunt recunoscute particularităţile de dezvoltare, integrare şi incluziune socială ale fiecărui om cu afecţiuni medicale grave. Acest serviciu are rolul de evaluare/reevaluare complexă a adultului cu handicap atât la sediu, cât şi la domiciliul persoanei imobilizate, în urma căreia poate întocmi raportul detaliat. Din aceste birouri, specialiştii sunt cei care recomandă sau nu încadrarea, totul însă pe baza documentelor de la medicii specialişti la care persoanele cu dizabilităţi se află în observaţie.
De la începutul anului, 80 de doljeni au solicitat evaluare la domiciliu
Am primit acceptul ca timp de câteva ore să vedem cum decurg aceste programări, evaluări psihologice, sociale sau medicale, dincolo de uşile închise. Încă de la ora 9.00, spaţiul în care persoana aşteaptă până în momentul în care este chemată pentru depunerea documentelor sau reevaluare era ocupat până la refuz. „Programul nostru începe de la ora 8.00, însă cu publicul, începând cu ora 9.00. Prezenţa obligatorie a persoanei care solicită încadrare în grad de handicap este necesară doar în momentul evaluării, în rest, documentaţia, programarea, ridicarea certificatului pot fi făcute de membri de familie, rude sau vecini. Condiţia esenţială este ca documentele medicale depuse la dosar să nu fie mai vechi de 60 de zile. Având în vedere însă numărul mare al doljenilor cu probleme medicale grave, cu diverse dizabilităţi, au fost perioade în care au fost evaluaţi într-o zi chiar şi 47 de doljeni. Este un volum de muncă foarte mare, în unele cazuri se lucrează încontinuu până la orele 18.00… Se pot prezenta la comisie şi au dreptul să fie examinate în vederea încadrării în grad de handicap toate persoanele care prezintă deficienţe fizice, senzoriale, psihice, mentale ce le împiedică sau le limitează accesul cu şanse egale la viaţa socială, potrivit vârstei, necesitând măsuri de protecţie specială. În cazul persoanelor nedeplasabile, expertizarea se face la domiciliul acestora, în baza unui referat întocmit de medicul de familie sau de medicul specialist la care sunt luate în evidenţă şi a unei anchete sociale întocmite de serviciile de asistenţă socială din cadrul primăriilor, din care să rezulte că persoana este nedeplasabilă. Este esenţial însă ca această evaluare la domiciliu să fie solicitată de aparţinători. Anul trecut, am avut 187 de situaţii în care am efectuat evaluări la domiciliu, iar în acest an, până acum avem deja 80. Nu de puţine ori, auzim păreri de genul: de ce mă mai cheamă la evaluare dacă eu am piciorul sau mâna amputate, ce cred că mi-a crescut la loc? Nu este vorba de aşa ceva, rolul nostru este de a vedea dacă persoana poate fi recuperată, piciorul sau mâna pot fi protezate. Încadrare în grad de handicap permanent pot lua doar cei care nu mai suportă din punct de vedere medical programe de recuperare şi reabilitare. Există situaţii în care suntem nevoiţi să îi chemăm pe oameni cu noi documente medicale, din diverse motive. Fie le lipsesc acte de la dosare, fie scrisorile medicale, de exemplu, completate de specialişti sunt incomplete sau scrise de mână şi nu pe tipizate, aşa cum prevede legea. Au fost situaţii în care au venit în faţa noastră cu documente în care se specifica faptul că au tetrapareză, dar în realitate însă era vorba de afecţiuni în urma accidentelor cerebrale vasculare. Au existat cazuri în care i-am trimis să aducă scrisori medicale de la alţi doi oftalmologi, acuzau că nu văd, însă primeam, de exemplu, reclamaţii că îşi duc nepoţii la şcoală…“, a precizat Radu Smarandache, şef Serviciu evaluare complexă a persoanei adulte cu handicap.
Anul trecut, 5.000 de evaluări, 300 de contestaţii
Specialiştii din fiecare birou: Social, Evaluare Medicală şi Psihologic stau de vorbă cu persoanele cu dizabilităţi. După toate aceste evaluări, într-un final aparţinătorii sau însăşi persoanele cu handicap trec pe la secretariat, locul de unde iau certificatele sau contestă decizia primită în urma încadrării în grad de handicap. Anul trecut, de exemplu, din 5.000 de evaluări, au existat aproximativ 300 de contestaţii. Dintre acestea însă, doar 40 au primit alt răspuns.
Fiecare persoană ascunde o poveste tristă. Adus în cărucior de nepoată, un bărbat în vârstă de 66 de ani, din Filiaşi, fost lăcătuş mecanic, trăieşte acum o dramă. Proteza de la picior îi face răni, iar durerile sunt cumplite. Este diabetic de aproximativ 12 ani şi este practic dependent de cineva. „Nu a fost niciodată bolnav până anul trecut. A slăbit dintr-o dată brusc, peste şase kilograme, iar în noaptea de Anul Nou a căzut din picioare. A refuzat să meargă la doctor timp de două săptămâni. Au urmat numeroase investigaţii, analize, săptămâni în şir de incertitudine până a primit un diagnostic cert… Acum face citostatice, are leucemie… Am plătit o maşină să îl aduc în faţa comisiei, nu îl puteam aduce cu autobuzul. Abia se ţine pe picioare. Are momente când i se face brusc rău şi se prăbuşeşte…“, a povestit nepoata acestuia. Într-o stare medicală gravă se află şi un bărbat de 46 de ani din Izvoare. De o lună a trecut pe dializă. Ştia că are probleme renale de aproape 14 ani. „Medicii au încercat tot posibilul să nu mă treacă pe dializă… Însă acum nu s-a mai putut… Am şi diabet, iau medicamente de trei ori pe zi. De trei ani, m-am înscris pe liste pentru a beneficia de un transplant renal. M-au chemat o dată la Cluj şi mi-au spus că am de aşteptat, însă există riscul să am complicaţii, deoarece am şi probleme cardiace“, a povestit bărbatul.
Sunt doar câteva din mărturisirile celor ajunşi în faţa specialiştilor. O dramă mai mare trăiesc însă aparţinătorii acestor oameni, ajunşi în pragul depresiei, care nu de puţine ori plâng în faţa medicilor, povestesc în locul bolnavilor situaţia prin care trec, cer soluţii, devin irascibili în momentul în care nu primesc certificatul de încadrare în grad de handicap pe care îl doreau. „Certificatul de încadrare a unei persoane în grad de handicap atestă faptul că persoana necesită sau nu protecţie specială şi că beneficiază sau nu de drepturile conferite prin lege. Gradul de handicap ce se atestă prin certificat poate fi: uşor (fără deficienţă funcţională – n.r.) – fără indemnizaţie; mediu – primeşte 33 de lei pe lună, accentuat – 235 de lei pe lună, grav – 290 de lei pe lună şi grav cu asistent – 290 de lei pe lună, la care se adaugă indemnizaţia de însoţitor de aproximativ 600 de lei. Avem tot mai multe cazuri de persoane cu demenţă, au probleme psihice, fizice, somatice. De şapte ani, mii de doljeni care au rămas parţial sau complet paralizaţi în urma unor accidente vasculare cerebrale şi-au pierdut dreptul de a fi încadraţi în grad de handicap. Alături de reprezentanţii Comisiilor de Expertiză Medicală din ţară am luptat pentru ca legea să fie schimbată, iar aceşti oameni să îşi primească drepturile cuvenite. Accidentul vascular cerebral va fi reintrodus pe lista tipurilor de handicap, aşteptăm acum să fie publicat în Monitorul Oficial. În 2013, au fost evaluate 4.941 de persoane, 208 dintre acestea au fost respinse din cauza faptului că problema lor este o boală, şi nu un handicap. 196 de cazuri au fost pentru afecţiuni neurologice: hemiplegie postaccident vascular cerebral şi cazurile de epilepsie cu debut după vârsta de 26 de ani“, a menţionat dr. Claudia Popa, preşedinta Comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi.
Avem deficit de personal şi de spaţiu
Potrivit directorului general al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Dolj, volumul mare de muncă şi lipsa personalului sunt probleme cu care se confruntă şi alte alte judeţe din ţară: „Sunt cazuri în care nu există nici până în acest moment Servicii de Evaluare complexă a persoanei adulte cu handicap, ci doar Comisii. Avem nevoie de un spaţiu mai generos în care să funcţioneze Comisia de Evaluare a persoanelor cu handicap, dar şi de mai mult personal angajat. Avem în perspectivă mansardarea şi extinderea clădirilor deja existente. Acum avem angajat doar un medic specialist, este nevoie clar de mai mulţi. În perioada concediilor de odihnă sau în cazul concediilor medicale este foarte greu să suplinim un om. Şi personalul angajat la secretariatul acestui serviciu are un volum de muncă foarte mare, documente de completat, fiecare dosar de verificat, în plus trebuie să ofere informaţii fiecărei persoane, în funcţie de problemele medicale pe care le are şi, implicit, de încadrarea în grad de handicap“.
