Şefa Secţiei ORL din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă (SCJU) din Craiova, prof. univ. dr. Elena Ioniţă, a vorbit pentru Gazeta de Sud despre pericolele care îi pândesc pe copii în această perioadă a anului, când, din cauza schimbărilor bruşte de temperatură, dacă nu sunt protejaţi corespunzător, pot suferi tot felul de afecţiuni. În unele cazuri, tratamentul la domiciliu ar fi suficient pentru a învinge boala, dar sunt o serie de situaţii în care părinţii trebuie să se prezinte de urgenţă la spital. La SCJU sunt deja internaţi tot mai mulţi copii cu otită, o afecţiune care, dacă nu este tratată la timp, poate să ducă la perforarea timpanului.
Gazeta de Sud: Ce afecţiuni apar la copii în această perioadă a anului?
Elena Ioniţă: Întotdeauna când se schimbă anotimpul, când trecem la perioada cu frig, ploi şi ne îndreptăm spre lunile de iarnă, acest val de frig aduce şi viruşi, adică generează infecţii virale. Aceste infecţii virale se deosebesc de infecţiile bacteriene prin faptul că, şi aici vă dau un exemplu concret, un copil cu viroză face temperatură 38 sau 38,5, în timp ce infecţia bacteriană poate să se supraadauge pe această infecţie virală, iar copilul să facă temperatură de 39-40 de grade.
GdS: Unde se localizează viroza?
E.I.: Localizarea acestei viroze se face, în primul rând, la nivelul nasului, inspirând aerul rece din atmosferă. De aceea, copilul trebuie să fie bine îmbrăcat, bine încălţat, să-i fie cald la picioare. De ce? Pentru că există un reflex de la nivelul picioarelor la nivelul nasului, adică, dacă ne este frig, automat apare un dezechilibru al florei pe care o avem la nivelul foselor nazale, flora devine patogenă şi viruşii se activează. Noi purtăm toţi aceşti viruşi pe mucoasele noastre, iar când există un dezechilibru din acesta termic, automat apare boala. Copiii care merg la grădiniţă, la şcoală, în colectivităţi, unde fiecare vine cu câte un virus, sigur că se îmbolnăvesc mult mai uşor.
GdS: Cum se manifestă aceste viroze?
E.I.: Se manifestă prin afecţiuni nazale, copilului începe să-i curgă apă din nas, se înfundă nasul, îi curg lacrimile. Din punct de vedere anatomic, structura mucoasei de la nivelul nasului se continuă, pentru că aceeaşi structură o avem şi la nivelul faringelui, laringelui, traheei, bronhiilor şi urechilor. Deci foarte uşor un copil cu o viroză respiratorie, cu o rinită acută poate să facă rinofaringită, poate să facă otită congestivă, faringită, laringită, traheobronşită. În concluzie, dacă un copil are nasul înfundat, îi curge nasul, tuşeşte, automat şi această mucoasă se inflamează şi îi dă starea de boală.
Unii copii sunt infectaţi chiar de părinţi
GdS: Când trebuie părinţii să se prezinte cu copilul la spital?
E.I.: Dacă o banală răceală o îngrijeşte părintele, care îl oblojeşte pe copil cum ştie mai bine, cu ceai cald, cu frecţie, în momentul în care copilul are o durere otică trebuie să vină cu el la spital. Când copilul se plânge că îl dor urechile, face febră, refuză alimentaţia, nu mai trebuie să stea acasă. Avem în această perioadă în spital foarte mulţi copii internaţi cu otită, pentru că infecţia din nas foarte uşor ajunge la nivelul urechilor.
GdS: Care sunt cei mai mici pacienţi pe care îi aveţi?
E.I.: Păi avem internaţi şi copii de câteva luni, vin părinţii cu sugari, care sunt infectaţi fie de ei, fie de un frate mai mare. Dacă acesta are viroză, automat şi copilul mai mic se îmbolnăveşte.
GdS: Cum ar putea fi feriţi copiii de astfel de viroze?
E.I.: În primul rând, copilul trebuie bine îmbrăcat dacă iese afară, apoi trebuie să avem căldură în locuinţă, la grădiniţă, la şcoală, trebuie o temperatură cât să existe un confort termic. Ca îmbrăcăminte, trebuie picioarele bine încălzite. Nu adidaşi, mai bine ghetuţe, şosetă călduroasă şi, bineînţeles, ciorapi lungi, pantaloni să nu le fie frig, la gât să aibă fular. Dimineaţa e bine copilul să respire pe nas, nu pe gură, pentru că se îmbolnăveşte şi mai rău, mai ales dacă se duce şi la grădiniţă. Dacă îl ducem bolnav nu o să se vindece, mai bine este să ţinem copilul acasă şi să-l tratăm corect.
GdS: Ce ar însemna acest tratament corect la domiciliu?
E.I.: În primul rând, ceaiuri călduţe, nu fierbinţi, picături în nas ca să-l desfunde şi în decurs de o săptămână copilul se vindecă. Acest tratament la domiciliu poate să-l facă părintele şi cu medicamente care scad febra copilului, care sunt contra tusei, deci antiinflamatorii, care reduc tumefacţia, reduc inflamaţia de la nivelul arborelui respirator.
GdS: Pentru a primi prescripţie pentru un astfel de tratament, nu ar trebui ca părintele să apeleze la medicul de familie?
E.I.: Ba da. Este bine să meargă la medicul de familie ca să primească acele picături care se pun în nas şi care au rolul de a desfunda nasul copilului şi de a împiedica apariţia otitei sau extinderea virusului către laringe, faringe, bronhii. La noi la spital ajung numai copiii care au otite sau dacă rinita acută banală s-a transformat într-o rinită mucopurulentă bacteriană, caz în care trebuie administrat antibiotic.
Din alimentaţie
nu trebuie să lipsească mierea şi lămâia
GdS: Care sunt cele mai afectate zone şi care ar fi cea mai gravă afecţiune?
E.I.: Cu siguranţă, cele mai afectate zone sunt nasul şi urechea, iar cea mai periculoasă afecţiune este otita, pentru că poate să se transforme uşor într-o otită bacteriană şi să-i perforeze timpanul, să-i infecteze şi mastoida. Dar şi o infecţie laringotraheobronşică este gravă dacă avem un virus care se localizează aici. Copilul este mic, iar dacă apare o inflamaţie pe dimensiuni mici, copilul ajunge sufocat la spital.
GdS: Este şi vaccinul antigripal o soluţie pentru a preveni astfel de afecţiuni?
E.I.: Obligatoriu, toţi copiii trebuie imunizaţi cu vaccinul antigripal, pentru că le creşte imunitatea. Sigur, mai sunt şi o serie de medicamente pe care noi le administrăm copiilor pentru a le creşte imunitatea, pentru că părinţii vin şi se plâng de faptul că le răceşte copilul foarte des. Sunt medicamente care se administrează câteva luni, dar îi feresc pe copii de aceste răceli.
GdS: În afară de medicamente, cum mai putem creşte imunitatea copilului?
E.I.: Prin alimentaţie. Eu le sfătuiesc pe mămici să le dea dimineaţa copiilor unt pe pâine, cu miere şi cu o cană de ceai sau de lapte călduţ. Asta ar fi o alimentaţie optimă care ar creşte imunitatea copilului.
GdS: Care sunt afecţiunile cel mai des întâlnite în secţia ORL?
E.I.: La copii otitele, iar la adulţi sinuzitele, pentru că şi adulţii sunt afectaţi de acest timp rece, în special dacă lucrează în mediu cu frig, umezeală, cu schimbări bruşte de temperatură.
„Vaccinul antigripal este sfânt“
GdS: Cu ce tipuri de viruşi vă confruntaţi?
E.I.: Cu mixovirusuri, adenovirusuri, virusul gripal şi paragripal, cam cu acestea ne confruntăm. Cel mai periculos este virusul gripal, care este un virus hemoragic, îţi curge sânge din nas. La adulţi, când se face o viroză din aceasta, gripală, se scuipă sânge, fac cruste sangvinolente în laringe, pe trahee. O viroză ca asta te omoară. De aceea, vaccinul antigripal este sfânt. Noi ar trebui să stăm numai cu masca pe nas, pentru că toţi pacienţii ne respiră în faţă. Când a fost gripa porcină, ce alertă era în spital, pentru că am avut cazuri internate în reanimare. Noi, cei de la ORL, am fost solicitaţi să le facem traheotomie şi să fi văzut atunci cum eram de protejaţi: două rânduri de mănuşi, două măşti, ochelari de protecţie, pentru că bolnavul acela cum l-ai deschis cum a tuşit spre tine. Dar ştiţi ce bucurie îţi face un bolnav pe care l-ai salvat, riscându-ţi propria viaţă? Nu am cuvinte să vă spun.
GdS: Ce operaţii se fac în secţia ORL?
E.I.: De toate. Pornind de la deviaţii de sept, sinuzite, polipoză nazală, amigdale, cancer de amigdale, cancer de laringe – care presupune o îngrijire postoperatorie de durată, cel puţin două săptămâni, operaţii pe mastoidă. Mai puţin acele intervenţii sub microscop, pentru că nu avem instrumentar. Totuşi, microscopul îl folosim şi noi, facem acele operaţii pe ureche dacă se întâmplă ca pacientul să primească o palmă peste ureche, sau dacă şi-a băgat un beţigaş şi şi-a perforat timpanul. Imediat putem să intervenim sub microscop şi să facem acea miringoplastie. Mai folosim microscopul când facem operaţiile pe nas, pe laringe, dar mai puţin pentru otoscleroză şi timpanoplastii la bolnavii cu perforaţii vechi de timpan.
GdS: Aceste operaţii de otoscleroză şi timpanoplastiile le faceţi, totuşi, o dată pe an, când ar veni la Craiova echipa de medici de la Universitatea din Tubingen, Germania, cu propria lor trusă, cum s-a întâmplat la începutul lunii.
E.I.: Când îi invităm şi când pot şi ei să vină, pentru că gândiţi-vă că vin tocmai din Germania. Sunt ei prea cumsecade şi vor să ne ajute. Zece ani s-au dus la Timişoara şi au făcut operaţii. Au fost la Târgu Mureş, la Iaşi, peste tot în ţară şi voiau să vină şi la Craiova, dar cum să vină dacă noi nu aveam acel microscop. Venea profesorul Zenner cu trusa, dar dacă nu aveam microscopul, ce puteam să facem? Acum avem microscopul, dar ne lipseşte trusa…
