Greutatea corporală scăzută persistența a copiilor mici ar putea, conform datelor unui nou studiu, crește riscul apariției anorexiei nervoase. De asemenea, o greutate prea mare nu este indicată, fiind crescut riscul altor tulburări de alimentație, precum bulimia nervoasă, mâncatul compulsiv și comportamentele de purjare (inducerea vărsăturilor sau folosirea în exces a laxativelor diuretice), potrivit medlife.
Indicele scăzut al masei corporale la copii, începând cu vârstă de doi ani pentru băieți și de patru ani pentru fete, poate reprezenta un factor de risc pentru dezvoltarea anorexiei nervoase la adolescență. Studiul a fost publicat în ”Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry” și s-a bazat pe analiză datelor a 1.502 de persoane care au participat la o cercetare anterioară din Regatul Unit.
”Până în momentul actual, au existat foarte puține informații care să ne ajute să identificăm copiii care ar putea avea un risc crescut de tulburări de alimentație în adolescență. Creșterea copiilor a fost monitorizată în timp, iar astfel am putut să concepem un profil de avertizare timpurie care să semnalizeze copiii cu risc”, explică Zeynep Yilmaz, autorul principal al studiului.
Acest lucru ar însemna că pediatrii să fie atenți la fiecare modificare a greutății copiilor. Totuși, ar fi unică modalitate prin care s-ar putea depista din timp semne ale anorexiei nervoase. Același lucru este valabil și pentru cei care au o greutate prea mare, singură diferența fiind că ei sunt predispuși către alte tulburări de alimentație, cum ar fi bulimia nervoasă, mâncatul compulsiv și comportamentele de purjare.
Deși tulburările de alimentație sunt de natură psihiatrică, specialiștii evidențiază necesitatea de a lua în considerare și factorii de risc metabolic, alături de componentele psihologice, socio-culturale și de mediu.
Diferențele în greutatea corporală a copiilor care au dezvoltat tulburări de alimentație în adolescență au început să apară la o vârstă foarte fragedă, prea devreme că să fie cauzate de presiuni sociale sau de diete. O explicație ar fi că factorii metabolici care stau la baza, care sunt influențați de genetică, ar putea cauza această predispoziție.
”Rezultatele noastre demonstrează că sunt mai mulți factori care cauzează tulburările de alimentație. Este necesară dezvoltarea unor instrumente de detectare timpurie care să devină parte a controalelor de rutină făcute de pediatrii. Cu cât problema este identificată mai devreme, cu atât mai repede poate fi gestionată cu ajutorul familiei”, concluzionează Nadia Micali, de la Universitatea din Geneva.
