O poveste tristă, o lecţie de viaţă dată de o femeie în vârstă de 76 de ani. De peste zece ani, Ecaterina Duinea îşi creşte cei doi nepoţi. Nu se plânge o clipă de acest lucru, se gândeşte însă la ziua de mâine, îşi doreşte sănătate pentru a-şi putea susţine nepoţii cât mai mulţi ani. Ne-a cerut ajutor, vrea să reuşească să câştige drepturile de urmaş cuvenite nepoţilor ei… Se împlinesc cinci luni de când aşteaptă decizia instanţei…
Toţi locuitorii comunei Pieleşti o ştiu pe Ecaterina. Nu a avut o viaţă uşoară, ci una presărată cu nenumărate probleme greu de imaginat, peste care însă a trebuit să reuşească să treacă. Nu pentru ea, ci pentru copiii minori pe care îi are în îngrijire de când mama acestora a decis să plece, iar tatăl a decedat.
A crescut, la rândul ei, fără tată, iar viaţa nu a fost deloc lipsită de greutăţi. Şi-a ţinut copiii în şcoli şi facultăţi şi vrea să poată oferi un rost şi nepoţilor ei. A lucrat la CAP, şi primeşte o pensie de 320 de lei şi 30 de lei pensie de urmaş. Ecaterina Duinea şi-a îngrijit timp de 23 de ani soţul imobilizat într-un scaun cu rotile, după ce picioarele i-au fost amputate. Moartea soţului a fost doar prima lovitură primită de la viaţă. În urmă cu zece ani, o nouă problemă s-a abătut peste această femeie. „Iniţial nu am fost de acord cu căsătoria fiului meu. Aflasem că femeia cu care urma să se însoare mai avea un copil, pe care îl părăsise într-un centru de plasament. Nu m-am opus până la urmă, nu am vrut să mă pun nici o clipă în calea fericirii lor. Timp de câţiva ani au trăit în înţelegere, nu au existat probleme în familia noastră. Apoi au început discuţiile între ei, până într-o zi când nora mea a decis să plece de acasă… De atunci nu am mai văzut-o, nu a sunat niciodată, nu a trimis nici măcar o felicitare de Sărbători copiilor ei. Nepoţii mei aveau pe atunci cinci ani şi trei luni, iar cel mic trei ani şi nouă luni. A fost prima lovitură pe care destinul le-a dat-o acestor copii. Am încercat apoi, pe cât posibil, să le oferim copiilor tot ce aveau nevoie. Pensia mea şi salariul câştigat de tatăl lor ne ajutau să ne descurcăm. Au fost şi perioade grele. Nepotul cel mic a avut probleme de sănătate, a făcut convulsii pentru care a trebuit să stau internată cu el, însă am reuşit să trecem peste toate problemele. În urmă cu cinci ani, au urmat problemele mele de sănătate. A trebuit să mă lupt cu o boală necruţătoare, să trec peste orice dureri şi să mă rog la Dumnezeu să mă lase să trăiesc pentru aceşti copii. M-am operat de cinci ori, însă nepoţii mei m-au determinat să înving boala. Ei îmi dau putere să merg mai departe“, a povestit Ecaterina Duinea.
Şi-a îngropat tatăl, apoi a aflat că a fost admis al un liceu bun din Craiova
Încet, bunica a început să se facă bine, copiii mergeau la şcoală, viaţa intrase pe făgaşul normal. În acest an însă, când băiatul cel mare a împlinit 15 ani, destinul a lovit din nou. Tatăl copiilor s-a îmbolnăvit chiar înainte ca fiul să susţină examenul naţional. O simplă răceală la plămâni a dus la un sfârşit tragic. O complicaţie inexplicabilă au spus medicii… Şi tatăl s-a stins. „A fost un an înfiorător. Ziua m-au sunat fetele să îmi spună că fiul meu a fost operat, însă starea lui este foarte gravă. Am îmbrăcat copiii şi ne-am dus la spital să îl vedem, unde am fost sfătuiţi să îl luăm ca să moară acasă pe patul lui… Ziua l-am luat, iar noaptea a murit! Pe 1 iulie s-a întâmplat nenorocirea… Cu toate astea, nepotul meu cel mare, Alexandru, a reuşit să intre la un liceu bun din Craiova, cu media aproape de 8, iar cel mic merge la şcoală, este cuminte, ascultător. Nu este durere mai mare pentru un părinte decât să îşi îngroape copilul, iar pentru nepoţii mei să crească fără mângâiere părintească. S-au maturizat din cauza necazurilor, însă sunt copii buni, care nu mi-au creat niciodată probleme şi care au înţeles că nu le pot oferi mai mult… Este greu, băiatul cel mare face zilnic naveta la şcoală, în Craiova, au nevoie de meditaţii, de sprijin acolo unde întâmpină probleme. După decesul tatălui lor am depus dosarul la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj pentru a solicita ca nepoţii mei să îmi fie daţi în plasament, iar apoi să am dreptul să solicit pensie de urmaş pentru ei… Avem luni de zile de când aşteptăm o rezolvare a dosarului nostru. Nu vreau decât ce li se cuvine acestor copii. Vin Sărbătorile de iarnă, toţi se bucură şi le aşteaptă cu nerăbdare, noi aşteptăm, în schimb, o decizie pe baza căreia să pot să cer drepturile ce li se cuvin. Mă rog să fie o iarnă blândă pentru ca lemnele să ne ajungă şi pentru ca nepotul meu să poată face naveta să meargă la şcoală“, a adăugat bunica.
Până când instanţa va decide, copiii şi bunica trebuie să treacă peste această iarnă. Copiii însă au nevoie de ghete, de haine, de hrană corespunzătoare, de un gram de bucurie de Sărbători, de un telefon pentru a putea păstra legătura cu bunica pe timpul zilei. Nu îndrăznesc însă să îşi dorească nimic, vor doar sănătate pentru femeia care îi creşte şi pe care o iubesc mai mult decât pe oricine pe lume. Nu vor să îşi cunoască mama. Au mărturisit că nu au nici măcar curiozitatea să o revadă, nu o condamnă pentru gestul făcut şi nu vor explicaţii!
După hotărârea instanţei, un nou dosar trebuie deschis la Casa Judeţeană de Pensii
Reprezentanţii DGASPC Dolj au mărturisit că procedura în vederea plasamentului a fost urmată, anchetele sociale şi psihologice făcute, urmează doar hotărârea instanţei. „Dosarul a fost lucrat integral, a plecat deja pentru a lua un termen în instanţă. Instanţa va hotărî pe baza documentelor luate de colegii mei care au lucrat dosarul şi vor fi audiaţi şi copiii, având în vedere că aceştia au împlinit zece ani. Prezenţa mamei nu este obligatorie. Vor primi astfel o alocaţie de plasament de 97 de lei pe lună pentru fiecare copil, alocaţia de stat şi alocaţie monoparentală, care se calculează în funcţie de veniturile bunicii. Din momentul în care este instituit plasamentul familial, cei doi copii vor fi monitorizaţi atât de noi, cât şi de angajaţii Serviciului de asistenţă socială din cadrul Primăriei Pieleşti. În funcţie de vechimea în muncă a tatălui decedat, bunica poate solicita apoi la Casa Judeţeană de Pensii Dolj pensie de urmaş pentru aceşti copii“, a precizat Maria Dumbravă, purtător de cuvânt la DGASPC Dolj.
