La Academia „Athanor“ (Germania), regizorul David Esrig a pus în scenă, luna trecută, piesa „Furtuna“, în care a distribuit patru actori de la Naţionalul din Bănie: Sorin Leoveanu, Valer Dellakeza, George Albert Costea şi Cătălin Băicuş, spectacol care ar urma să fie prezentat la Craiova şi Bucureşti. Şi regizorul Silviu Purcărete va începe în curând montarea la Craiova a aceleiaşi piese, „Furtuna“.
La Academia de Teatru şi Film „Athanor“ din Burghausen (Germania) s-a desfăşurat, în perioada 1 – 31 august, cea de-a treia ediţie a proiectului „În căutarea teatrului existenţial“. Acesta a constat într-un atelier de artă dramatică în concepția prof. dr. David Esrig pentru spectacolul „Furtuna“ de Shakespeare, regizorul selectând în acest sens 18 actori români, dintre care patru de la Craiova. Esrig, unul din marii regizori europeni, s-a născut în Israel, a absolvit IATC-ul din Bucureşti, iar în 1973 a părăsit România. În stagiunea teatrală 1985-1986, conducerea Teatrului Naţional din Craiova a inclus în repertoriu piesa „Trei fraţi veneţieni“ de Andreea Cristoforo Matiuszzi, în „excelenta traducere a lui David Esrig, la vremea aceea «transfug», astfel că n-am ştiut cum să-i ascundem mai bine «identitatea»!“ (din „Istoria Teatrului Naţional din Craiova“ de Al. Firescu şi Constantin Gheorghiu). Esrig a înfiinţat în 1993 Academia de Teatru şi Film „Athanor“ din Burghausen, oraş aflat la 110 kilometri de München, iar din 2006 încoace, el a organizat în Germania şi România workshopuri cu actori şi regizori, în colaborare şi cu sprijinul Institutului Cultural Român.
Sorin Leoveanu: Am avut o mare spaimă să fiu faţă în faţă cu Prospero
În 1971, regizorul David Esrig, pe atunci în România, a pus în scenă „Furtuna“, dar a avut unele probleme cu cenzura comunistă. La 40 de ani după, Esrig a montat în luna august iarăşi „Furtuna“, în care i-a distribuit pe cei patru actori de la Naţionalul din Craiova: Sorin Leoveanu este în rolul principal ( Prospero), Valer Dellakeza îl joacă pe Gonzalo, în timp ce George Albert Costea a fost distribuit în Caliban, iar Cătălin Băicuş îl interpretează pe Ferdinand. N-am reuşit să-l contactăm pe interpretul rolului principal din „Furtuna“, actorul Sorin Leoveanu, acesta nerăspunzând la telefon. Într-un interviu acordat cotidianului Adevărul, Sorin Leoveanu a vorbit despre rolul încredinţat: „Am avut o mare spaimă să fiu faţă în faţă cu Prospero. Am fost onorat de propunere, dar şi foarte speriat. Domnul Esrig mi-a zis: «Asta e bine, dacă eşti speriat. Dacă ne e frică, înseamnă că avem sensibilitate». De aceea m-am ferit să vin aici, la atelierul domnului Esrig de la «Athanor», cu o idee preconcepută despre Prospero. La nivelul la care este domnul Esrig, mi s-a părut că trebuie să fiu cât mai «blank», ca o coală albă, nescrisă. Domnul Esrig face parte, ca şi alţi câţiva puţini regizori, dintr-o altă lume, care nu se mai cultivă acum în România“.
Valer Dellakeza: David Esrig era numai teatru!
„Ce a însemnat pentru un actor «veteran» – cum v-aţi catalogat – această lună de muncă petrecută la Academia «Athanor», în compania unui om de excepţie, David Esrig?“. La această întrebare, Valer Dellakeza, societar de onoare al Teatrului Naţional Craiova, a răspuns pentru GdS: „Nu ştiam când mă fascina mai puternic: atunci când îl auzeam vorbind despre orice altceva, dar legat de teatru, sau atunci când EL, David Esrig, era numai teatru! Metoda profesorului David Esrig şi a colaboratorilor săi porneşte de la «decodarea textului dramatic, de la descoperirea acţiunilor fizice, psihologice şi parapsihologice ascunse, unele departe, în spatele cuvintelor, precum şi a imaginii lumii şi a omului, aşa cum o putem descoperi în subtextul operei literare». Şi, în acest sens, pentru a exemplifica, dar şi pentru a sublinia că mişcarea pe scenă este o formă poetică de acţiune, maestrul a invitat câţiva reputaţi docenţi ai Academiei «Athanor», cum ar fi: profesorul Yves Marc (Franţa), care a ţinut în prima săptămână de workshop ore de expresie corporală de un deosebit rafinament. A fost urmat de Walter Anihhofer (Austria), cu un curs de clownerie de o săptămână după principiile şcolii Lecoq, iar Rainer Dobernig (Germania) a făcut cu actorii ore de mişcare după principiile biomecanicii lui Meyerhold, care preciza că mişcarea corporală poate influenţa emoţiile, sau, pe aceeaşi direcţie, cu exerciţii ale coregrafei Şcolii Pina Bausch. Personajul studiat de mine la acest Atelier de Teatru din Germania este Gonzalo din «Furtuna» de W. Shakespeare. Uimit de modalitatea în care el desface textul şi ni-l relevă în toate subtilităţile sale filosofice, viziunea maestrului asupra acestui personaj, ca şi importanţa rezolvării scenelor la care acesta participă prin cele două monoloage ale sale, capătă o importanţă deosebită. Uşor clownesc, Gonzalo al nostru trebuie să fie în acelaşi timp şi dureros de dramatic, mai ales în monologul «utopiei», acela prin care să i se dea voie să creeze un nou stat, unde democraţia să fie doar o iluzie. Adevărurile rostite de el lovesc şi pe rege, dar, mai ales, ticăloşia cultivată de cei doi intriganţi care pun la cale uciderea de frate. Aşezată între oglinzi, acţiunea petrecută pe scenă poate deveni dureros de atrăgătoare nu numai prin viziunea regizorală ce va «specula» din plin efectele derutante ale imaginilor, dar şi prin sensurile filosofice pe care le dă verbul «a oglindi». Oglinda poate reflecta adevărul, sinceritatea, conţinutul inimii şi al conştiinţei. Pe o oglindă chinezească dintr-un muzeu de la Hanai se poate citi: «Precum soarele, precum luna, precum apa, precum aurul, fii limpede şi strălucitor şi oglindeşte ceea ce se află în inima ta», dar şi credinţa că în oglindă se reflectă nu omul, ci o dublură a sa. Aşa stând lucrurile, se pare că în viitorii trei ani scena craioveană va avea parte de furtuni serioase. Una a lui Silviu Purcărete, aşteptată de actorii de la NATIONAL THEATRE OF CRAIOVA, care va începe în această toamnă şi va fi prezentată în premieră la Festivalul Shakespeare din 2012, alta a lui David Esrig care, dacă se va finaliza, va zgâlţâi din ţâţâni şi scena de la BULANDRA THEATRE“.
George Albert Costea: Furtuna lui Esrig, reale performanţe actoriceşti
Rolul lui Caliban este interpretat de George Albert Costea. „M-am bucurat şi m-am simţit onorat să pot lucra cu unul din mentorii regiei moderne românești, cel care a fost profesorul multora dintre regizorii titraţi la ora aceasta în ţara noastră, pe care l-am descoperit cu foarte multă poftă de muncă, doritor să împărtăşească fără rezerve tot ce a învăţat ca maestru în arta regiei şi a actoriei şi să transmită mai departe un foarte puternic crez; acela că actorul rămâne principalul mijloc prin care un regizor poate transmite o viziune asupra unui text dramatic publicului său. Pornind de la aceste premise, cele patru săptămâni de lucru s-au axat foarte mult pe transformarea a ceea ce este doar inteligibil (din text) în ceva sensibil. Cum putem crea cât mai fidel impresia că ce se întâmplă pe scenă are loc atunci şi acolo, fără a fi fost pregătit anterior? Profesorul Esrig ne-a deschis gustul pentru un lucru care se anunţă extrem de seducător, chiar dacă va fi unul de durată, în perspectiva continuării studiului cu «Furtuna» şi care are toate şansele să producă reale performanţe actoriceşti. El a fost asistat de docenţii săi, Yves Marc, Walter Anihhofer şi Rainer Dobernig, care prin specializările lor, fie că e vorba de teatru gestual, clownerie sau biomecanică, au completat lucrul la text, adăugând elemente de mişcare scenică. Am putut remarca astfel importanţa pe care o capătă un corp expresiv scenic, în comparaţie cu cel cotidian, civil şi am descoperit simultan mecanisme care să potenţeze această expresivitate“, a punctat actorul Naţionalului din Bănie.
Cătălin Băicuş: Lucrul cu Esrig creează dependenţă
Despre experienţa de la workshopul din Germania, Cătălin Băicuş a afirmat: „Academia de Teatru şi Film a lui Davig Esrig a fost pentru o lună un microscop unde mişcările, gândurile, respiraţiile actorilor au fost cercetate în profunzime pentru a ajunge la impulsurile reale. Teatrul existențial nu poate fi «vopsit» cu nimic. Să faci parte dintr-un proiect al unui vizionar, aşa cum este David Esrig, înseamnă să fii conştient că, după ce vei veni de acolo, trebuie să continui să aplici această metodă, altfel nu se va schimba nimic. Lucrul cu David Esrig şi echipa sa de profesionişti creează dependenţă. Esrig propune un stil de actor adevărat, activ, fără şiretlicuri. Teatrul înseamnă durere, arhitectură corporală, libertate. Teatrul propus de Esrig este unul ideal, dar nu imposibil. Meseria aceasta e prea dură, iar uneori din cauza lipsei de timp de lucru la o piesă, actorul are un mic repertoriu de clişee la care apelează. În acest moment nu pot scrie lucruri în general despre ce s-a întâmplat în Burghausen pentru că acolo nimic nu a fost în general. Sunt lucruri care trebuie să se aşeze în timp. Şocurile au fost mult prea puternice şi mă bucur că am putut să le primesc cu sufletul deschis“.
