Până în decembrie, Ionuţ Badea era un adolescent fericit. Locuia în Valea Mare, judeţul Vâlcea, alături de părinţi, mergea la liceu şi juca fotbal, sport de care se îndrăgostise încă din copilărie. Avea o viaţă simplă, frumoasă şi ambiţii mari: visa să ajungă cândva în echipa naţională de fotbal a României. Până acum patru luni, nimic nu l-ar fi putut opri din drumul pe care pornise. Dar, în decembrie 2010, un duşman nemilos i s-a aşezat în cale: leucemia.
Întâi a fost o durere stăruitoare de măsea. Deşi teama de stomatolog nu-i dădea pace, băiatul de 18 ani a ajuns curând într-un cabinet de specialitate. După un simplu consult, medicul a conchis că era vorba de o infecţie, aşa încât i-a prescris lui Ionuţ un tratament cu antibiotice. Durerea nu a cedat însă, aşa încât stomatologul a decis să extragă măseaua chiar dacă infecţia nu dispăruse.
Din clipa aceea, starea lui Ionuţ a început să se degradeze vizibil, cu repeziciune. După Anul Nou, adolescentul era de nerecunoscut: palid, slăbit, cu faţa tumefiată, obosit. Părinţii, oameni simpli de la ţară, îl priveau neputincioşi. Dar sora lui, Liliana, studentă în Craiova, a hotărât că nu e timp de pierdut. Fratele ei trebuia să ajungă la spital.
„Complicaţii de la măsea“
După doar câteva zile de investigaţii la Spitalul Judeţean din Piteşti, Liliana a primit diagnosticul fratelui său: leucemie acută mieloblastică, ultimul stadiu.
„Se mirau că mai trăieşte“, povestea acum câteva zile tânăra de 21 de ani, netezind cu palma afişele pe care în aceeaşi zi le-a împărţit prin toată Craiova. Din cele două fotografii, Ionuţ o privea de două ori: fericit, mândru de cupa pe care o ţine în braţe, câştigată nu demult la fotbal, şi obosit, speriat de tot ceea ce i se întâmplă acum. „Lui nu i-am spus nimic. Nu ştie ce are. Să nu se sperie şi să renunţe… Ştie doar că a făcut nişte complicaţii de la măsea…“.
Din Piteşti, Ionuţ a fost transferat de urgenţă în Bucureşti, la Spitalul Fundeni, în Secţia de terapie intensivă. Preţ de câteva zile, medicii au luptat să-l stabilizeze. Din fericire, organismul băiatului a răspuns atunci la tratament. E tânăr, o încuraja personalul medical pe Liliana, e puternic, important e ca el să-şi dorească să lupte cu boala.
Lupta cu leucemia
Şi Ionuţ a început să lupte, chiar dacă nu ştia cu cine şi de ce. A început prima cură de citostatice. Zile cumplite, cu ameţeli, lacrimi, stări de vomă, nopţi nedormite. Timp de aproape o lună, Liliana nu s-a mişcat de lângă el, tresărind la fiecare mişcare, alergând după medici la fiecare semn îngrijorător.
În februarie, au plecat amândoi acasă, la Valea Mare, convinşi că tratamentul a dat rezultate. Dar după nici două zile, Liliana l-a dus pe Ionuţ din nou în Bucureşti. De data aceasta, starea lui era mai gravă decât se aşteptau medicii: îi apăruseră ganglioni la nivelul feţei, avea hemoragie pe gură, nas, anus, erupţii pe piele care puteau sângera dintr-un moment în altul şi era incapabil să mănânce sau să bea.
A fost din nou stabilizat. Iar pe 15 martie, Ionuţ a început cea de-a doua cură de citostatice. După opt zile, a plecat acasă, sperând că de data aceasta va fi totul bine. Leucemia i-a jucat însă iar feste, iar în trei zile băiatul a fost internat din nou la Fundeni.
„Starea lui este gravă…“, vorbea la telefon joi Liliana, de pe culoarul spitalului. „Nu ştiu ce să mai fac. Stau aici cu el, are nevoie permanentă de cineva. Se simte rău, din ce în ce mai rău. Sper să îşi revină atât cât să pot pleca de lângă el câteva zile, să duc la bun sfârşit campania pe care am început-o. Este singura lui speranţă să mai trăiască“.
Are nevoie de transplant în străinătate
La puţină vreme după încheierea primei cure de citostatice, Lilliana a renunţat la facultate şi la serviciul pe care şi-l luase în Craiova pentru a-şi plăti taxele şi a pornit de una singură o campanie umanitară. A ştiut de la bun început că numai ea poate să-şi salveze fratele. Când a plecat din spital, lângă Ionuţ a rămas Florin, logodnicul ei. Liliana s-a întors în Craiova, şi-a luat inima în dinţi şi a început să bată la uşi, la instituţii, redacţii, patroni, oameni de afaceri importanţi. În paralel, profesorii şi elevii de la Liceul din Măciuca, Valea Mare, au pornit şi ei o campanie de strângere de fonduri.
Pentru că Ionuţ are nevoie de bani. Medicii au căzut de acord că nu are decât o şansă: transplant de celule stem. Pentru a-l efectua în ţară, are nevoie de un donator din familie. În urma testului de compatibilitate, însă, Liliana nu a fost acceptată drept donator. A rămas aşadar o singură posibilitate de a-l salva pe Ionuţ: transplant de celule stem într-o clinică din străinătate. Cel mai probabil, în Viena, după cum au spus medicii.
„Voi merge până unde se va putea şi până unde nici nu m-am gândit“, spunea cu hotărâre Liliana acum câteva zile, când ajunsese la uşa Asociaţiei „Vasiliada“ cerând ajutor. „Este singura lui şansă. Am vorbit la televiziune, am fost la directori şi patroni din Craiova care au promis să mă ajute. Sper să o şi facă. Ionuţ trebuie salvat. Are atât de multe de făcut în viaţă! Nu-l putem lăsa să moară! Are doar 18 ani!“.
Cum puteţi ajuta
Cei care vor să îl ajute pe Ionuţ să trăiască o pot face donând în conturile deschise la Raiffeisen Bank, sucursala Craiova:
RO84RZBR0000060013303886 – în lei (beneficiar Liliana Badea)
RO08RZBR0000060013303896 – în euro (beneficiar Liliana Badea)
De asemenea, există trei numere de teledon în reţeaua Romtelecom, pentru donaţii:
0900.900.860 – 2 EURO
0900.900.862 – 5 EURO
0900.900.864 – 10 EURO
