S-a născut la Craiova, în sânul unei vechi şi influente familii boiereşti. Clasele primare le-a făcut la Şcoala Nr. 1 de băieţi „Obedeanu“, pentru ca mai apoi să-şi desăvârşească studiile la Paris. Este nimeni altul decât Constantin Argetoianu, boier cu talent de mare scriitor.
Om politic, jurist, medic, diplomat, Constantin Argetoianu şi-a pus amprenta asupra epocii în care a trăit. Era un om cu tabieturi boiereşti, cu o pasiune pentru presă, pe care o iubea şi ura deopotrivă, dar fără de care nu putea trăi.
A înţeles de timpuriu, de când debutase în politică, în Partidul Conservator, conexiunea strânsă dintre politică şi gazetărie, proprie vremurilor moderne.
N-a practicat niciodată gazetăria, dar a scris nenumărate însemnări personale, fiind considerat un „Saint Simon român“, după cum îl numea Dan Ciachir în lucrarea „În lumea presei interbelice“. În sprijinul acestei idei vin lucrările sale, moşteniri lăsate urmaşilor, volumele „Însemnări zilnice“ (încă needitate integral) şi nu numai.
O cronică a vremii sale
„Argetoianu citea sistematic şi cu pasiune atât ziarele româneşti, cât şi pe cele străine. Ştia că aceste ziare, dincolo de menirea lor informaţională, sunt întreprinderi comerciale, legate de interese precise.
Hermeneut al presei, Argetoianu citea printre rânduri, cântărea – aşa cum reiese din jurnalul său – nuanţele, aluziile, ambiguităţile…
Întocmai ca pentru un ziarist, şi pentru acest om politic ştirea avea întâietate. El însuşi colecţiona ştiri, reproducându-le din gazete. Acestea puteau fi legate de execuţiile care s-au ţinut lanţ în Rusia sovietică a anului 1937, de calamităţi naturale locale, de moda feminină, de stupidităţi şi inepţii sau pur şi simplu de cancanuri – pe vremea sa, cotidienele cultivau materia specifică azi «tabloidelor». În felul acesta, Argetoianu a alcătuit, după metoda specifică mozaicului şi a colajului, o cronică a vremii sale extrasă din presa română şi cea străină“, se menţionează în lucrarea mai sus-amintită.
Constantin Argetoianu avea, se pare, chiar un ziarist, om de casă, pe Kalaman Blumenfeld, care îl vizita periodic. „Mai avea“, menţionează Dan Ciachir, „chiar şi la Palat, oameni de încredere care îi furnizau informaţii şi cărora nu le dezvăluie numele nici măcar în jurnalul său de taină. În felul acesta, Argetoianu reuşea să parvină la ştiri esenţiale chiar înaintea gazetarilor. Un singur exemplu în acest sens.
După căderea guvernului Goga-Cuza, Blumenfeld vine şi-i comunică lui Argetoianu că Regele pregăteşte un cabinet cu Al. Vaida-Voievod premier. Argetoianu ştia însă că noul prim-ministru va fi Patriarhul Miron Cristea, prilej să-i spună interlocutorului său: «Când ai să vezi (cine va fi noul premier – n.n.), deşi eşti ovrei, ai să-ţi faci cruce»“.
Un om cu tabieturi boiereşti şi gusturi rafinate
Era un om cu o demnitate clădită pe trunchiul nobleţei: „Mr. Ostrovski, ministrul Sovietelor, mi-a trimis o foarte frumoasă invitaţie, cu o seceră şi un ciocan aurite, pentru serbarea ce o dă la 7 Nov. la Athenee Palace ca să serbeze a 20-a aniversare a dictaturii proletariatului în Rusia. Mi-am adus aminte că am strâns mâna împăratului la Ţarskoe Selo şi am declinat invitaţia“.
„Om cu tabieturi boiereşti şi gusturi rafinate, conservatoare, Argetoianu nu întoarce spatele mijloacelor moderne de informare. Ascultă la radio transmisia funeraliilor Regelui George V al Angliei, iar un an mai târziu, premiera operei «Oedip» de Enescu, respectiv un discurs al lui Mussolini, şi face elogiul radiofoniei“, îşi încheie capitolul „Un împătimit al presei: Argetoianu“ autorul lucrării „În lumea presei interbelice“.
Spicuiri dintr-o biografie
Constantin Argetoianu era descendent al unor vechi şi influente familii boiereşti din Ţara Românească, fiul generalului Ion Argetoianu, fruntaş al Partidului Conservator. Studiile primare le urmează la Şcoala nr. 1 de băieţi „Obedeanu“ din oraşul natal, după care pleacă la Bucureşti, unde învaţă la trei licee de prestigiu: „Matei Basarab“, „Sfântul Sava“ şi „Sfântul Gheorghe“. Cursurile universitare le urmează la Paris (1888-1896), unde obţine licenţa în drept şi litere şi îşi ia doctoratul în medicină. Pe 26 februarie 1898, Argetoianu îşi începe cariera diplomatică, fiind admis în Centrala Ministerului Afacerilor Străine, şi promovează rapid treptele ierarhice, de la ataşat la secretar şi consilier de legaţie. Este trimis în străinătate, la reprezentanţele României din Constantinopol (1898 şi 1903-1904), Roma (1898-1903), Viena (1904-1910) şi Paris (1910-1913). Ca medic, participă la al doilea război balcanic, apoi se înscrie în Partidul Conservator (1913), publicând broşura „Marea proprietate şi exproprierea“, în care pleda împotriva reformei agrare preconizate de Partidul Naţional Liberal.
