Natura umana, prin sentimentele pe care le implica modul de viata al scorpionilor rosii aflati in teatrul de operatii din Afganistan, dar si al celor din Irak, dezvaluie in fiecare militar rezerva sensibila a afectiunii pentru cei dragi de acasa, pe care in mod normal nu o lasau sa se vada atunci cind erau in mijlocul familiei. Uneori, la cite un militar, poti observa o privire lunga, apasatoare, aparent rece trimisa departe. Poti ghici cu usurinta ca, undeva, la capatul privirii imaginare, cineva ii zimbeste cald, desi in sufletul respectiv exista o unda de ingrijorare. Raspunsul pe aceeasi cale accesibila are un efect de tresarire. Este o unda telepatica ce mentine treaza ideea ca cel de acolo, de departe, este alaturi de el, poate ca este mai aproape decit crede. Alteori, oboseala nu lasa imaginii decit citeva umbre neuniforme si atunci refugiul moral se regaseste printre cei de linga tine: camarazii de arme. Cine sint de fapt camarazii de arme? Sint cei linga care dormi, cu care stai la masa, cu care mergi la instructie sau pleci in misiune. Sint cei cu care iti impartasesti tot ceea ce ai pe suflet, bucurii, necazuri, pentru ca ei sint singurii care in orice moment sint linga tine. Sint cei in care ai incredere pentru ca nu te vor trada niciodata. In ultimii ani, misiunile internationale la care scorpionii rosii au participat nu au fost putine. In aceste misiuni s-au legat cele mai trainice prietenii, trairile cele mai profunde au devenit subiecte comune si dorul de casa nu a putut fi inlocuit decit daca ai avut neconditionat sprijinul camarazilor. Nicaieri sentimentul de prietenie, de camaraderie nu ar trebui sa prospere atit de mult ca pe timpul misiunilor internationale. De fapt, prietenia, camaraderia sint reprezentate prin citeva sentimente umane, dar fundamentale vietii in concordie, si anume dragostea si afectiunea, siguranta si bucuria. Insa aceasta camaraderie poate fi incercata, si de cele mai multe ori asa se intimpla, prin capacitatea de a avea incredere in aproapele tau, in devotamentul, discretia si rabdarea lui. Sub uniforma de militar, dincolo de datorie, pe linga traseele oferite de destin, inima ramine mereu cu un pas inaintea vointei. Cind prietenul iti este la greu il ajuti, cind altul te ajuta ii multumesti, dar cind un camarad sau un frate de singe este la ananghie, iti dai viata pentru el. Desi viata uneori este imprevizibila, iar destinul de cele mai multe ori justifica unele din actiunile noastre, constituie intotdeauna un privilegiu sa poti sa alegi si sa ai linga tine un camarad, un prieten sau chiar un membru al familiei. Un lucru extraordinar, mai ales atunci cind esti la mii de kilometri distanta de tot ceea ce inseamna viata ta: parinti, copii, sotie, frati, prieteni. Cele mai fericite cazuri sint cind , acolo departe, poti sa ai linga tine un frate, pentru ca daca prietenul miine iti poate fi dusman, iar poimiine iar prieten, fratele iti va ramine intotdeauna frate.
Fratii Sanda sint mindria parintilor
Acesta este si cazul fericit al citorva scorpioni rosii, care aici, in Afganistan, au nu numai extraordinari camarazi, dar ii au si pe fratii lor. Au astfel sansa de a fi unul linga altul, de a se sprijini nu numai acasa in ambientul lor, dar si aici, unde ajutorarea celui de linga tine, protectia lui sint lucrurile cele mai de pret. Stiind ca fratele lui este linga el, departarea de casa parca nu mai este atit de apasatoare, kilometrii parca nu mai sint atit de multi, iar ei sint mai uniti si mai apropiati ca niciodata.
Nu este prima oara cind se intimpla acest lucru. Pentru militarii Batalionului 26 Infanterie „Neagoe Basarab“ a devenit deja ceva obisnuit, dar este prima data cind s-a simtit nevoia sa se evidentieze acest fapt datorita numarului neobisnuit de perechi de frati aflati in acelasi timp in misiune. Ca si in alte misiuni, ei au tinut sa fie impreuna si la bine, si la rau, cu toate ca in citeva cazuri ei sint implicati in misiuni diferite. Departarea insa ii uneste si mai mult, facindu-i sa se ajute unul pe celalalt. Intre frati, dar si intre camarazi, cuvintele cel mai des folosite in relatiile dintre oameni, „al meu“ si „al tau“, nu exista. Pentru ei exista doar „al nostru“. Fratii Vasile si Sorin Sanda constituie unul dintre cazurile fericite, pentru ca amindoi sint participanti la aceeasi misiune aici, in Kabul, Afganistan. „Faptul ca fratele meu este aici cu mine ma ingrijoreaza si ma bucura in acelasi timp. Departarea de casa si dorul de familie, rude si prieteni sint mai usor de suportat stiindu-l pe el aici cu mine“, ne destainuia Sorin Sanda in discutia purtata cu el. Vasile Sanda insa a vrut sa evidentieze alt aspect, si anume acela ca „pentru familie este evident mai greu. Ne stiu pe amindoi departe de casa, avind in vedere si faptul ca sintem singurii copii, insa in acelasi timp este si o mindrie pentru parintii nostri“.
Ion Purcaru ii poarta de grija fratelui mai mic
Fratii Purcaru Ion si Purcaru Constantin sint alt exemplu. Amindoi si-au lasat familiile pentru a veni in misiune, pentru a-si face datoria fata de tara. Maiorul Ion Purcaru ne vorbeste despre relatia cu fratele sau mai mic ca despre unul dintre lucrurile cele mai importante din viata sa. „Din momentul cind fratele meu mai mic pleaca in misiune si pina se intoarce, pentru mine timpul parca sta in loc. Revin la viata numai cind vad ca patrula din care si el face parte intra pe poarta campului“. Constantin, sau Renus, cum ii zic camarazii, crede ca fratele lui exagereaza putin, ca doar nu mai este copil si poate sa-si poarte singur de grija. „Asa a fost intotdeauna, a avut mereu grija de mine. Parerea mea este ca nevestele noastre sint eroine, pentru ca ele sint nevoite sa aiba singure grija de case, de copii si pe deasupra se mai gindesc si la noi“.
Ca ei si ca multi altii de pretutindeni sint si fratii Pitigoi Silviu si Pitigoi Aurel, Smit Claudiu si Smit Aurel, Grigorie Gheorghe si Grigorie Marian, Firu Vasile si Firu Daniel, Vlad Florian si Vlad Giani, Geamanu Marius si fratele sau, Geamanu Alin.
In total, in rindul scorpionilor rosii din Afganistan, sint sapte perechi de frati, frati de singe, dar si frati intru arme, pentru ca se pot bizui unul pe celalalt atit in viata, dar si atunci cind se afla in misiune, adica exact atunci cind pericolul este mai mare, atunci cind fiecare dintre noi avem cel mai mult nevoie de un ajutor.
Un frate in Afganistan, iar altul in Irak
Ineditul nu se termina aici, pentru ca tot in acelasi detasament mai sint trei situatii deosebite. Este cazul fratilor care nu au avut posibilitatea sa fie impreuna in aceeasi misiune, pentru ca unul dintre ei se afla in acest moment in Afganistan, iar celalalt in Irak, in cadrul altei subunitati a Batalionului 26 Infanterie „Neagoe Basarab“ care desfasoara o misiune internationala de maxima importanta. Plutonierul Florea Sas il are pe fratele sau Mihai Sas in Irak, Geamanu Marius din Afganistan tine legatura telefonic cu fratele sau Geamanu Alin care este tot in Irak, iar Valentin Balasa are nu unul, ci doi frati in Irak, pe Radu Balasa si Mihaita Balasa.
Imbratisind cariera militara, dar si in afara ei, acesti frati, acesti camarazi de arme vor ramine intotdeauna cu un simbol multiplu: frate, coleg, prieten; si in oricite misiuni vor mai participa, destinul se va dovedi de tot atitea ori favorabil, asa cum s-a dovedit si pina acum, impreuna in familie, impreuna la arme.
A avea un camarad este una dintre cele mai mari binecuvintari din viata unui om. A avea un frate, un bun prieten, poate de cele mai multe ori insemna mai mult decit a avea bani, faima sau familie.
Lumea, cea plina de necazuri, dureri, pacate, este un loc unde te simti singur. Un frate, un camarad, un prieten in aceasta lume este ca un rasarit de soare dupa o noapte intunecata. El alina jumatate din necazurile tale si iti dubleaza in intensitate bucuriile.
