După cum se știe, Franța are teritorii și în afara granițelor ei europene. Acestea se numesc ”departements d’outre mer” (Guadeloupe, Guyane, Martinique, Mayotte, La Reunion”) .
Un eveniment recent mă face să cred că Excelența Sa doamna ambasador a Republicii Franceze la București consideră România un fel de departement d’outre mer, adică un teritoriu francez în afara granițelor europene ale acestui stat.
Cum altfel s-ar explica libertatea pe care și-a luat-o, în calitate de reprezentant al guvernului francez într-un teritoriu din afara granițelor europene ale patriei domniei sale, de a interveni asupra unor măsuri luate de autoritățile române?
Iată faptele, așa cum apar ele într-un comunicat Agerpres: ”Vicepreședintele ANPC, Mihai Culeafă, ar fi fost chemat la o întâlnire cu ambasadorul Franței la București, la Ministerul Economiei, asta după ce Autoritatea pentru Protecția Consumatorului a închis mai multe supermarketuri, precum Auchan, care aparține unui grup din Franța.
Întâlnirea dintre Mihai Culeafă și ambasadorul Franței ar urma să aibă loc după ce Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului a verificat și a propus închiderea pentru mai multe supermarketuri aparținând unor multinaționale, precum Auchan sau Cora”.
Adică Excelența Sa, doamna ambasador, a considerat că trebuie să ceară socoteală ANPC român pentru îndrăzneala de a controla și penaliza afacerile unor negustori pe piața românească și, bineînțeles, să le ceară să renunțe la măsurile propuse pentru a nu prejudicia profitul respectivilor negustori.
Oare domnul președinte Emanuel Macron sau Ministerul de externe francez i-au cerut doamnei ambasador să facă o astfel de intervenție? Oare oficialitățile franceze au considerat necesară o astfel de intervenție pentru a nu se ajunge la un conflict diplomatic româno-francez poate la fel de important ca acela dintre Franța și Australia pe problema submarinelor?
Greu de crezut. Nu putem crede că o personalitate politică de talie mondială cum este președintele Franței are timpul și interesul pentru a-l pune la punct pe românul Mihai Culeafă de la o oarecare instituție românească numită Protecția Consumatorilor.
Este mult mai probabil că Excelența Sa a acționat din proprie inițiativă ca urmare a unor telefoane primite de la negustorii în cauză care i-au cerut să-i ”sperie și să-i potolească” pe românii ăia care, prin măsurile propuse, le-ar micșora profitul obținut prin monopolul pe care îl dețin pe piața românească.
Dând Cezarului ce este al Cezarului, trebuie să recunoaștem că acțiunea Excelenței Sale se baza pe o realitate de netăgăduit, aceea că România de azi s-ar putea compara cu un teritoriu de peste mări al Republicii Franceze. Trebuie doar să ne amintim că domnul Dacian Cioloș, președinte al unui important partid parlamentar, aflat până de curând la guvernare, și-a arătat deschis prioritatea pe care o acordă președinției franceze față de cea românească, atunci când a refuzat invitația domnului președinte Iohannis pentru a discuta probleme ale crizei politice deoarece avea o întâlnire cu domnul președinte Macron.
Nu trebuie uitat nici faptul că doamna primar a sectorului 1, cetățean și român dar și francez, beneficiind de protecție, în pofida suspiciunii rezonabile că a participat la o acțiune de fraudare a alegerilor, se menține în funcție fiind fondatorul și administratorul celei mai mari crescătorii de șobolani din Europa.
Acest ultim eveniment marcat de o intervenție neavenită a unui ambasador în treburile interne ale României ne enervează și ne revoltă, dar nu este singurul. De ani de zile, ambasadorii străini își permit să ne considere o națiune de mâna a doua căreia îi pot călca în picioare demnitatea și mândria națională.
Este o situație care se explică nu atât prin ifosele unor ambasadori care se cred Guliveri în Țara Piticilor, ci prin lipsa de reacție a decidenților politici români.
Acești decidenți, fie ei președinte, prim-miniștri, miniștri sau alți demnitari de rang înalt ar trebui să înțeleagă că românii nu mai sunt dispuși să tolereze lipsa lor de reacție, slugărnicia și obediența lor față de acțiunile denigratoare și pozițiile vădit antiromânești ale unor oficialități sau personalități politice străine.
Cei care conduc România trebuie să înțeleagă că procentul imens de 80% al celor care consideră că țara merge pe un drum greșit nu se referă doar la pensii, salarii sau lipsa de perspectivă, ci și la felul cum România se manifestă și acționează ca stat independent, suveran și apărător al demnității naționale românești. Acești 80% sunt nemulțumiți și revoltați de comportamentul sfidător și lipsit de empatie al conducătorilor față de cetățeanul român care își plătește impozitele și care se chinuie să supraviețuiască în spitale subfinanțate, cu inflație galopantă și facturi enorme.
Grav este faptul că acești decidenți sunt mult mai mult preocupați de imaginea lor în exterior decât de cea în propria țară. Este evident interesul pentru a fi ”plăcuți și simpatici” la Bruxelles sau la Washington, își caută caută sprijin și protecție nu de la cei care i-au ales, ci de la președinți, prim-miniștri și cancelari străini.
Cum am putea califica altfel decât sfidare și dezinteres față de situația gravă în care se află azi națiunea română, vizitele cvasi-turistice ale domnului președinte într-un oarecare orășel german pentru acordarea unui obscur premiu sau excursia la piramide ? Cum am putea califica lipsa de reacție a dlui prim-ministru demis Florin Cîțu față de jignirile grosolane pe care președintele Ungariei le-a adus poporului român cu ocazia conferinței de La Kiev? De ce președintele Iohannis nu a avut curajul să contreze direct și cu argumente jignirile acelui domn președinte, preferând să se ”dea după cireș” cu o replică timidă, împăciuitoare prin care mustra părintește pe ” vărul” maghiar pentru că uneori ” mai calcă în străchini”.
Nimic de zis. Un text literar bine lucrat cu figuri de stil elegante numai că, pentru românul de rând care se vede permanent agresat de politica iredentistă maghiară, un stil mai viguros, chiar de ultimatum care să taie dorința vărului maghiar de a mai călca în străchini ar fi fost mult mai bine primit de românii de rând care nici nu știau ce veri au.
Cum este posibil ca nicio oficialitate să nu ia poziție față de mitocănia acelei reviste germane care îi consideră pe români ”idioții Europei ”. Așa după cum au procedat alte țări în astfel de situații, trebuia dată în judecată respectiva revistă și declanșată o intervenție a europarlamentarilor români la Bruxelles. Chiar dacă s-ar fi pierdut în instanță, se dovedea reacția de protest a României față de o jignire colectivă nejustificată a națiunii române. Există speța ”Charlie Hebdo” din care se putea inspira.
Una dintre cele mai importante vinovății ale acestei politici defetiste față de străinătate în dezavantajul demnității naționale revine Ministerului Afacerilor Externe.
Domnul ministru Aurescu pare a fi veșnic în această funcție beneficiind de o protecție care îi permite să nu facă nimic pentru a reacționa la orice acțiune care afectează demnitatea națională. Ucraina, pe care o ajutăm prin tratate chiar cu caracter militar în conflictul pe care îl are cu Federația Rusă, jignește profund națiunea română nu doar prin politica sa de deznaționalizare a minorității române, dar și prin faptul că susține absurd și nefondat existența unei așa-numite limbi moldovenești.
Ce face domnul ministru? Ce acțiuni de protest a inițiat? Nu face nimic în afară de faptul că dă sfaturi meteo turiștilor români care doresc să meargă în vacanță. MAE atenționează dacă plouă în Grecia sau e frig în Bulgaria.
Acum se află la Washington și ne arată nouă, celor de acasă, că este atât de popular și stimat de către administrația americană încât i se poate adresa secretarului de stat cu numele de botez. Lăsând la o parte faptul că la americani acest tip de adresare este habitual, ce avantaj avem noi românii de la această vizită atât timp cât tot nu avem vize, deși suntem cei mai cei parteneri strategici ?
Zero rezultate. Demnitatea noastră de români, parteneri strategi importanți ai americanilor ar fi, într-adevăr, respectată, dacă am avea și vizele pe care alți parteneri strategici mai puțin importanți le au deja.
Incapacitatea decidenților politic români de a înțelege importanța sentimentului de demnitate și mândrie națională pe care îl au românii, umilința pe care o simt atunci când sunt puși și tratați de proprii lor conducători în poziții de popor de calitatea a II-a față de străini și străinătate va avea efecte dramatice.
Sondajele arată nu doar certitudinea unei direcții greșite, dar și creșterea gradului de neîncredere față de cei ce ne conduc.
Comportamentul lipsit de personalitate și demnitate națională a acestora față de exterior, acceptarea fără rezervă a tot ceea ce vine dinafară, subestimând capacitatea propriului popor de a-și rezolva problemele, apelul fără justificare la tot felul de ” consultanțe străine” pe banii românilor, incapacitatea sau dezinteresul statului de a apăra drepturile diaspora în situațiile în care acestea sunt încălcate în diferite țări pot crea, ca o reacție adversă, un cadru de exagerare sau chiar exacerbare a unor tendințe naționaliste extreme care pot conduce chiar la euroscepticism.
prof.dr univ. Mircea Coşea
