Cindva principala sursa de apa a orasului si adevarate monumente arhitectonice, fintinile Craiovei sint astazi in paragina. Numele le-a fost uitat, placutele cu istoricul lor au disparut, unele izvoare au secat, tevile sint ruginite, apa balteste in jgheaburi, peretii sint decojiti si mizgaliti, iar una dintre ele este locuita de o familie de romi. Putinii oameni care le mai folosesc habar nu au de importanta lor istorica, iar pentru autoritati fintinile nu sint decit niste simple cismele de care nimeni nu se ocupa.
Din cele 117 fintini publice cite existau in Craiova in anul 1882, doar patru sint declarate monumente istorice si arhitectonice si fac parte din patrimoniul national.
Fintina Popova sau fintina Basarabeasca se afla in partea de sud a orasului, pe drumul vechi al Orevii (spre Bechet – n.r.). Constructia, in care sint imbinate elemente de arhitectura laica si bisericeasca din secolele XVII-XVIII, este ignorata de craioveni, din cauza starii deplorabile in care se afla. Drumul catre ea este marcat de balti, noroaie, gunoaie si vile luxoase specifice „bunului-gust“ românesc. In mijlocul acestora se inalta cea mai veche fintina din Craiova, pe care nu doar timpul si-a pus pecetea, ci si oamenii. Dar, in Cetatea Baniei, mizgalitul pe monumente este un vechi obicei.
„Noroc cu fintina asta…“
Fintina Obedeanu este situata pe soseaua nationala Craiova-Drobeta Turnu Severin, la marginea de sud a cartierului Craiovita Noua. Debitul mare de apa a facut din ea cea mai importanta sursa de apa pentru jumatatea vestica a orasului. Desi canalizarea ii face azi concurenta puternica, fintina este inca folosita atit de craioveni, cit si de calatorii obositi care opresc aici masinile pentru o gura de apa rece si un popas. De citeva luni insa, monumentul este locuinta unei familii de romi. Maria Dumitru s-a mutat aici impreuna cu nepotii si copiii, dupa ce au fost dati afara dintr-o casa nationalizata. „Stam si noi aici si dormim noaptea unii peste altii, ca de cind cu ploile astea nu mai putem sta afara. Noroc cu fintina asta, ca ne adapostim sub ea“, a spus Maria Dumitru. Acestora nici prin cap nu le trece ca noul lor adapost face parte din patrimoniul national.
Actuala fintina din Gradina Botanica din Craiova a fost „facuta“ de raposatul paharnic Stan Jianu. Pina in 1904-1905, cind in Craiova s-a introdus alimentarea cu apa prin conducte de la Gioroc, apa de aici era vinduta de sacagii in oras. Astazi, inscriptia „apa potabila“ de pe coloanele fintinii nu poate fi decit o gluma, deoarece balta verde care acopera izvorul si mirosul de apa statuta tin la departare si pe cel mai insetat vizitator al Gradinii Botanice.
„Apa este buna si ieftina ca braga“
Fintina Purcaru, de pe strada Matei Basarab, cunoscuta si sub numele de fintina din Piata Elca, este astazi intretinuta de oamenii din cartier. Acestia obisnuiesc sa-si spele hainele, covoarele si masinile profitind de faptul ca apa de aici este gratis. „Apa este buna si ieftina ca braga, ca aia din casa o platim, ca avem apometre. Ca doar de ce este fintina asta aici de atita timp, daca nu s-o foloseasca omul?“, a explicat Constantin Tudor, unul dintre „clientii“ vechi ai fintinii. Ce alta modalitate mai buna de a exploata un monument istoric?!
Monumente istorice si arhitectonice sau simple cismele?
Situatia fintinilor monument istoric a ajuns in atentia membrilor Asociatiei „Podul lui Apollodor“. In cadrul manifestarii „Rascruciul fintinilor“, desfasurata in seara zilei de 17 septembrie, numerosi arhitecti si artisti au incercat sa traga un semnal de alarma asupra starii deplorabile in care au ajuns fintinile. Data nu a fost aleasa intimplator, ci a coincis cu Ziua patrimoniului European, deoarece anul 2005 este dedicat apei, declarata obiect de patrimoniu. „Fintinile, ca si artistii, sint intr-o mare suferinta. Au fost abandonate si se uita importanta lor culturala si artistica. Trebuie sa atragem atentia asupra acestor marturii ale trecutului care dispar incetul cu incetul, ca si apa care se scurge“, a precizat arhitectul Cristian Ciomu, fondatorul Asociatiei „Podul lui Apollodor“.
In schimb, autoritatile nu sint interesate de aceste monumente. „Aaa… daca ne referim la cismelele alea, fonduri exista, dar le folosim doar daca este nevoie si sintem sesizati in acest sens“, a declarat Viorel Nicolae, director tehnic al Regiei Autonome de Administrare a Domeniului Public si Fondului Locativ (RAADPFL), institutia care ar trebui sa se ocupe de intretinerea fintinilor. Nu stim cine ar fi abilitat sa sesizeze RAADPFL, dar daca fonduri exista, de ce aceste monumente sint lasate in voia sortii? Daca ar fi exploatate eficient, aceste „cismele“ ar putea deveni importante obiective turistice.
Fintinile, la mare pret in trecut
In 1780, Grigorie Razu, caimacanul Craiovei, la porunca domnitorului Alexandru Ipsilanti a orinduit opt fintinari care sa aiba grija de fintinile orasului.
Marele vornic Iordache Otelisteanu a indemnat administratia orasului sa faca o lucrare de anvergura: „mutarea apei Hamarazii (Amaradiei – n.r.) pe linga oras“, aceasta era prima incercare de alimentare a orasului cu apa din Jiu printr-un canal de la Isalnita peste matca Amaradiei, proiectul fiind propus de Iancu Viisoreanu.
Incepind cu anul 1875, fintinile au capatat prioritate intre preocuparile Primariei Craiova. In bugetele anuale ale acesteia, pe timpul primarilor Barbu Balacescu si G.I. Pessicu, apar permanent sume „pentru intretinerea, repararea si inmultirea fintinilor din oras“. De fintini se ocupau Serviciul Tehnic si Arhitectul orasului.
Mesterii fintinari din Craiova acelor vremuri erau foarte apreciati, cel mai cunoscut dintre ei fiind Naom.
