Artrita nu este o afecțiune specifică adulților. La copii, durerile persistente, articulațiile umflate, rigiditatea matinală sau șchiopătatul pot fi semne ale artritei idiopatice juvenile, cea mai frecventă formă de artrită cronică întâlnită la această categorie de vârstă. Diagnosticul și tratamentul precoce pot contribui la controlul inflamației și la prevenirea afectării permanente a articulațiilor.
Ce este artrita idiopatică juvenilă
Artrita idiopatică juvenilă apare înainte de vârsta de 16 ani și presupune existența unei inflamații articulare care persistă cel puțin șase săptămâni. Termenul „idiopatică” arată că nu există o singură cauză cunoscută a bolii.
Specialiștii consideră că afecțiunea apare în urma unei interacțiuni complexe între predispoziția genetică și anumiți factori de mediu. Sistemul imunitar devine hiperactiv și întreține un proces inflamator care poate afecta articulațiile și, în funcție de forma bolii, și alte organe, potrivit csid.ro
Artrita juvenilă include mai multe forme, printre care cea oligoarticulară și poliarticulară, artrita asociată entezitei, artrita psoriazică și forma sistemică. Numărul articulațiilor afectate și simptomele asociate diferă de la un copil la altul.
Forma sistemică poate fi însoțită de manifestări generale, precum febră sau erupții cutanate.
Șchiopătatul poate fi un prim semn
Copiii mici nu reușesc întotdeauna să descrie în mod clar durerea sau rigiditatea articulară. De aceea, schimbările observate de părinți pot fi importante.
Un copil poate începe să șchiopăteze după ce se ridică din pat, să evite scările sau să aibă nevoie de mai mult timp pentru a se pune în mișcare dimineața.
Printre semnele care merită urmărite se numără: durerea sau sensibilitatea persistentă a articulațiilor; articulații umflate sau mai calde decât în mod normal; rigiditate matinală, în special dacă persistă mai mult timp; șchiopătat; dificultatea de a îndoi sau întinde o articulație; oboseală și energie redusă; scăderea capacității de a participa la activități fizice; febră inexplicabilă; erupții cutanate, în anumite forme ale bolii.
O durere apărută după o activitate sportivă sau după o căzătură nu înseamnă automat că este vorba despre artrită. Însă simptomele care persistă sau se repetă necesită o evaluare medicală.
Boala poate afecta și ochii
Unele forme de artrită idiopatică juvenilă pot fi asociate cu uveita, o inflamație în interiorul ochiului.
Problema este că uveita poate evolua fără simptome evidente. Copilul poate să nu aibă dureri, roșeață sau probleme de vedere, deși inflamația este prezentă. Netratată, aceasta poate afecta vederea.
Din acest motiv, în funcție de forma artritei și de profilul de risc al copilului, medicul poate recomanda controale oftalmologice periodice chiar și în absența simptomelor oculare.
Inflamația persistentă poate avea, în cazurile severe sau insuficient controlate, consecințe și asupra creșterii și dezvoltării copilului.
Diagnosticul nu se bazează pe o singură analiză
Nu există un test de sânge care să confirme singur diagnosticul de artrită idiopatică juvenilă.
Medicul ia în considerare istoricul copilului, evoluția simptomelor și examinarea articulațiilor. Analizele de sânge pot evidenția inflamația sau anumiți anticorpi, iar investigațiile imagistice pot contribui la evaluarea articulațiilor și la excluderea altor cauze.
În același timp, trebuie avute în vedere și alte afecțiuni care pot provoca dureri, rigiditate sau umflarea articulațiilor, inclusiv infecții și traumatisme.
Atunci când există suspiciunea unei boli inflamatorii, evaluarea de către un reumatolog pediatru poate fi importantă.
Tratamentul urmărește controlul inflamației
Scopul tratamentului nu este doar reducerea durerii. Medicii urmăresc controlul inflamației înainte ca aceasta să producă leziuni permanente, menținerea mobilității articulațiilor și permiterea unei dezvoltări cât mai normale a copilului.
În funcție de forma și severitatea bolii, tratamentul poate include medicamente antiinflamatoare, medicamente antireumatice modificatoare ale bolii (DMARD), terapii biologice și, în anumite situații, corticosteroizi.
Schema terapeutică este individualizată, iar tratamentul potrivit pentru un copil poate fi diferit de cel necesar în cazul altuia.
Alimentația echilibrată și activitatea fizică adaptată rămân importante pentru sănătatea generală, însă nu există o dietă specială care să vindece artrita juvenilă. Modificările stilului de viață nu înlocuiesc tratamentul recomandat de medic.
Sprijinul familiei și al școlii contează
Artrita juvenilă poate afecta nu doar starea fizică a copilului, ci și participarea acestuia la viața de zi cu zi. Consultațiile pot duce la absențe de la școală, iar durerile sau rigiditatea pot face dificile orele de sport și alte activități.
În perioadele în care boala este activă, unele adaptări pot fi utile: pauze pentru mișcare și întindere, mai mult timp pentru deplasarea între clase, un loc mai confortabil în clasă sau modificarea anumitor activități sportive.
La fel de important este sprijinul familiei. Copilul trebuie încurajat să vorbească despre ceea ce simte, fără ca boala să devină centrul fiecărei conversații.
Când trebuie cerut sfatul medicului
Artrita juvenilă nu are în prezent un tratament care să garanteze vindecarea tuturor pacienților, însă mulți copii pot ajunge în remisie, perioadă în care boala devine inactivă sau simptomele sunt minime. Unii nu mai au nevoie de tratament, în timp ce alții necesită monitorizare și terapie pe termen lung.
Rigiditatea matinală repetată, articulațiile umflate, șchiopătatul sau durerea inexplicabilă care persistă nu ar trebui ignorate sau puse automat pe seama „durerilor de creștere”.
O evaluare medicală este cu atât mai importantă atunci când simptomele se repetă sau afectează activitățile obișnuite ale copilului. Identificarea și controlul precoce al inflamației pot crește șansele ca boala să fie ținută sub control, iar copilul să își continue cât mai normal activitățile.
Citeşte şi: Alergiile de septembrie: ce plante eliberează polen la sfârșitul verii
