Cu mai bine de 40 de ani in urma, puteai zari pe strazile Craiovei un batrânel putintel la trup, imbracat in haine ponosite, care atârnau pe el, târâind o bicicleta rablagita. Era doctorul Nicolaescu. Intors in Oltenia lui, dupa stralucite studii la Paris, doctorul Nicolaescu a facut sub comunisti si ceva puscarie, dat fiind originea sa nesanatoasa. I s-a permis mai târziu sa profeseze meseria la domiciliul bolnavilor. Câstiga foarte putin si avea o situatie familiala grea. Venea acasa la orice bolnav, la orice ora. Nu cerea nici o recompensa pentru consultatie; daca pacientul ii dadea ceva, primea cu un vadit sentiment de jena, cu ochii in pamânt si cu un zâmbet stânjenit; de multe ori, daca bolnavul era sarac, ii dadea el ceva banuti. De aceea oamenii l-au poreclit „doctorul Nicolaescu Pomana“.
Il vad si acum in fata ochilor. Nu folosea stetoscopul; avea doua urechi imense si paroase, pe care le lipea alternativ de pieptul bolnavului. Punea diagnosticul, indica tratamentul, apoi pleca discret.
Intr-o zi a plecat de tot; cu aceeasi discretie.
Mi-am amintit zilele acestea de doctorul Nicolaescu, când, pe micile ecrane, am vazut de multe ori, chiar de prea multe ori, pe un alt Nicolaescu. De data aceasta cu „a“; si nu era doctor, ci regele doctorilor. Adica ministrul Sanatatii.
Am asistat la discutia din Parlament pe marginea proiectului de reforma a Sanatatii; dar n-a fost discutie, ci un circ penibil, utilizat de Putere si Opozitie pentru a se acuza si insulta reciproc. Despre bolnavi nu s-a vorbit deloc. Cei doi cocosi furiosi si-au facut numarul. Ministrul a spus ca medicii se opun reformei fiindca le e teama ca-si vor pierde privilegiile. Cred totusi ca medicii au dreptul la unele privilegii, moderate si reale, dat fiind atât raspunderea imensa a profesiei, cât si numarul mare de ani necesari pentru obtinerea unei calificari superioare. Ca unii profita exagerat de valoarea sociala a profesiei este altceva, si nu putem fi de acord cu aceasta. Faptul ca retribuirea medicilor este cu mult inferioara valorii muncii lor poate fi o explicatie, dar nu o scuza. Si pacientii sunt remunerati cu mult sub nivelul necesitatilor lor. Celalalt cocos furios, dr. Oprescu, dupa ce ataca totul (ca si când ei ar fi facut mare lucru), incheie alocutiunea sa cu o cugetare foarte profunda: „Lupta cu prostul cu scoala este colosala“. O acceptam ca o remarca autocritica; faptul ca dr. Oprescu se considera singurul capabil de a conduce spitale este o insulta la adresa altor medici care, in felul acesta, sunt calificati negativ. A vorbit si Geoana; rotea ochii si misca din fund de parca era un curcan. „Noi ne gândim la saraci“; normal, dat fiind faptul ca dânsul, ca fiu de general, si apoi ca diplomat, a avut o viata plina de lipsuri; noroc cu soacra. Tot dânsul spune ca daca se vor accepta propunerile facute, cei bogati vor merge la tratamente in strainatate. Amintim ca Nastase s-a operat in Germania, Hrebenciuc la Paris, Boda, când lucra cu Iliescu, in Elvetia etc.
Sa fim clari si realisti: Sanatatea este bolnava; ministrii de pâna acum, multi dintre ei medici de mare valoare, n-au reusit sa-i amelioreze starea. Dar reforma este a Medicinei, si de aceea noul ministru trebuia sa incerce sa-si faca din medici aliati; n-a avut diplomatia s-o faca.
Stim cu totii in ce hal este la noi Sanatatea; cauzele sunt de doua mari categorii: materiale si moralo-profesionale. De prima categorie trebuie sa se ocupe ministrul si un aparat functionaresc corespunzator pregatit din punct de vedere economic. A doua categorie intra exclusiv in competenta medicilor; criteriile de morala si profesionalism ei trebuie sa le stabileasca si mai ales sa vegheze la respectarea lor.
Si in sistemul sanitar, ca, de fapt, in toate sectoarele, exista coruptie, exista escroci ordinari care au dobândit averi imense, in schimbul vietilor bolnavilor. Spitalele functioneaza, in mare parte, in cladiri vechi, insalubre; aparatura medicala existenta este de mult depasita, iar criza de medicamente si auxiliare este cronica. Medicamentele sunt foarte scumpe. Demascati-i pe hoti, obligati-i pe toti sa-si achite contributia la fondul de asigurari, organizati-va mai bine si puneti bolnavul pe primul plan! Astea sunt problemele care ar fi trebuit discutate, nu ca guvernul Nastase a fost mai bun decât cel al lui Tariceanu (desi, daca ma gândesc la marele colectionar Zambaccian, inclin sa cred ca primul a fost mai bun; dar numai pentru unii). Sub vechea guvernare s-a furat in draci; dar lasati-va de vaicareli continue! Recuperati daunele, daca sunteti in stare, si apucati-va de treaba! Exista multi medici si profesionisti, si cinstiti pe care va puteti baza.
Privesc pe fereastra cu placere zapada care s-a asternut peste tot. Cred ca, daca a nins, si totul pare atât de curat si pur, este datorita faptului ca ieri m-am gândit la doctorul Nicolaescu Pomana.
