GdS vă prezintă modalităţile prin care salariaţii înşală companiile, precum şi posibilităţile de descoperire a escrocilor
Diverşi indivizi îşi pun pielea „la saramură“, făcând tot felul de înşelăciuni la locul de muncă, prin metode tot mai sofisticate. GdS a discutat cu specialişti în consultanţă şi cu experţi contabili şi vă prezintă cele mai des întâlnite metode de fraudare a firmei de către angajaţi sau chiar de către directori care încearcă să-şi „fenteze“ patronii (asociaţii firmei). Frauda presupune şi existenţa unor înţelegeri secrete între persoane din aceeaşi firmă sau înţelegeri cu clienţii.
Cum înşală angajaţii
Radu Buziernescu, reprezentantul firmei de consultanţă Professional Consulting, spune că există posibilitatea de a frauda o firmă furând din activele ei. Iată care sunt modalităţile: delapidarea încasărilor (cu documente false sau fals în documente); furtul de active fizice (de exemplu, furtul de stocuri pentru uzul personal sau pentru revânzare, conspiraţia cu un competitor, livrarea către clienţi fictivi); determinarea firmei să efectueze o plată pentru bunuri şi servicii nerecepţionate (de exemplu, plăţi către furnizori fictivi, comisioane plătite ofertanţilor cu scopul de a umfla preţurile).
Delapidare cu ajutorul altora
Au fost găsite facturi emise către diverşi clienţi din baza de date a societăţii, clienţi care în evidenţa contabilă figurau cu debite restante. În urma confruntărilor de sold cu aceştia s-a dovedit că facturile au fost emise fictiv, în realitate marfa fiind vândută către alte persoane şi banii încasaţi fiind sustraşi de gestionarul depozitului, a explicat Radu Buziernescu.
În practică au existat situaţii în care, deşi clienţii achitaseră facturile, gestionarul a sustras numerarul. În unele cazuri, la momentul întocmirii chitanţelor de încasare, pe exemplarul chitanţei care mergea la client se trecea suma încasată, iar pe exemplarul care rămânea la societate era trecută o sumă mult mai mică. Marfa care trebuie acordată bonus cumpărătorilor este oprită de angajaţi şi valorificată ulterior. Banii intră în buzunarul vânzătorilor sau al gestionarilor.
Feriţi-vă de ei!
Un alt exemplu de înşelăciune: pe documentele originale emise către client (facturi, chitanţe) erau trecute sume mari, iar pe exemplarele care rămâneau la societate erau trecute sume mult mai mici. Un expert contabil din Craiova povesteşte până unde a ajuns mintea diabolică a unui agent de vânzări: „A emis facturi false. Scanase ştampila unităţii şi o aplica pe facturi, după care îşi încasa el banii de la client. Sau, în cazul chitanţelor, originalul îl dădea clientului, dar exemplarul roşu îl modifica punând o sumă mai mică şi folosind un xerox color, apoi depunea exemplarul la unitate“.
Şi directorii fură
Raportarea financiară frauduloasă este la îndemâna şefilor de companii. Cum se face? „Este cazul directorilor care sunt remuneraţi în funcţie de profitabilitatea entităţii. Aceştia, din dorinţa de a-şi maximiza remuneraţia bazată pe performanţă, vor adopta o poziţie care conduce la raportare financiară frauduloasă prin omiterea înregistrării unor cheltuieli sau maximizarea artificială a veniturilor“, a spus specialistul de la Professional Consulting.
Cum se dau bani „la negru“
O altă modalitate culeasă din practică presupune întocmirea unor dispoziţii de plată către asociaţi pentru achitarea dividendelor, care în realitate maschează diferenţa salariilor „la negru“. Prin faptul că există o evidenţă dublă, asociaţii firmei pot pierde controlul asupra elementelor patrimoniale. Iată cum fură directorul economic sau sunt plătite salariile „la negru“. „Dispoziţia de casierie semnată de către asociat pentru ridicarea unor dividende fictive nu se înregistrează în evidenţa contabilă a societăţii, aceasta fiind utilizată doar de către directorul economic pentru sustragerea sumelor de bani“, susţine Radu Buziernescu.
Răufăcătorii pot fi prinşi
Mai devreme sau mai târziu, orice angajat care face asemenea fapte este descoperit. Pentru ca firmele să prevină astfel de evenimente, consultanţii spun că trebuie întărit controlul intern. De asemenea, trebuie efectuate inventarieri mai dese, respectiv se cere un audit din afara firmei. Experţii contabili afirmă că frauda se depistează când se emit extrasele de cont şi se face confruntarea cu clienţii. Sau astfel de fapte sunt descoperite la final de an, când agenţii de vânzări depun chitanţierele la contabilitate şi se face confruntarea datelor.
Riscă 15 ani de închisoare
Potrivit art. 215 din Codul Penal, înşelăciunea este considerată infracţiune. Cei care încearcă în diverse moduri să înşele companiile la care lucrează riscă până la 15 ani de închisoare.
