Daca la oras traditia de Craciun se rezuma la un sac mare cu jucarii si plimbari in Oraselul Copiilor, copiii de la tara au alte obiceiuri. Sa-si construiasca singuri Steaua cu care pleaca la colindat pe ulite, sa coasa stergare de sarbatoare, sa ajute la bucatarie si sa mearga la biserica sunt lucruri obisnuite pe care cei mici le practica an de an.
Florentina Burcos este eleva in clasa a VII-a la Scoala din Salcuta. Este deci la vârsta la care tovarasii ei din Craiova fac coada la patinoarul din fata prefecturii sau se invârt in tiribombele din Oraselul proaspat inaugurat. Cu toate acestea, frumoasa copila crescuta la tara are alte preocupari.
„M-am apucat de pregatiri de pe 15 noiembrie, când am intrat in post“, spune Florentina, cu seninatatea cu care altul ar infuleca un Milky Way. „Il tin in fiecare an, pentru curatirea trupului si sufletului, asa cum spune la biserica. Apoi, dupa Mos Nicolae, ma apuc de curatenie. Anul acesta mi-a fost mai greu, pentru ca mama e internata in spital de o luna… Dar m-am descurcat“.
Spalat, calcat, iar in pauze cusut de stergare si fete de perna cu care sa impodobeasca de Craciun toata casa. Acestea sunt distractiile Florentinei de Sarbatori. Desigur ca de acestea isi face timp dupa orele de la scoala si slujba de la biserica din fiecare duminica. Cu doar o saptamâna inainte, isi construieste Steaua, cu care va pleca – alaturi de fratele ei, Auras – sa colinde prin sat.
„Nu e greu: dintr-o sita pentru cernut faina, câteva surcele – razele – si o coada de matura – mânerul, pe care le imbrac in hârtie colorata. In seara de Ajun, ne strângem mai multi copii si plecam cu ea la vecini si la rude“.
In dimineata de Craciun, Florentina e nelipsita de la biserica, asa cum sunt si alti colegi de-ai ei. Cuminti, sfiosi si patrunsi de credinta, vlastarele satului petrec alaturi de cei mari Sarbatorile Craciunului intr-un chip despre care putine odrasle de oras au auzit macar.
