Biruri pentru studenţii din Căminul nr. 1

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

O parte din studenţii cazaţi în Căminul nr. 1, din campusul de la Agronomie, o acuză pe administratoare de abuz, pentru că le percepe „taxe“ pentru geamuri sparte, becuri arse, scaune deja şubrede. Căminiştii susţin că reprezentantul Universităţii din Craiova îi forţează să plătească din propriul buzunar orice daună şi să facă îmbunătăţiri care nu se impun în camere, deşi plătesc un fond de rulment - 100 de lei de persoană.

La începutul fiecărui an universitar, studenţii care nu sunt finanţaţi îndeajuns de părinţi să-şi închirieze o garsonieră sau cel puţin o cameră de apartament optează pentru căminele studenţeşti. Că le place sau nu, viitorilor locatari li se pun în faţă un contract de închiriere şi o fişă de gestiune pe care trebuie să le semneze. Dar, mai ales, să respecte clauzele stipulate. La încheierea fiecărui contract, studentul trebuie să scoată şi banii pentru chiria lunară, la care se adaugă plata utilităţilor în funcţie de consumurile înregistrate, dacă sunt cămine modernizate, dar şi un fond de garanţie în valoare de 100 de lei. Suma este de numai 50 de lei pentru o persoană care a avut norocul să prindă un loc într-un cămin ce a fost reabilitat în ultimii ani. Cum în fiecare cameră locuiesc patru studenţi, garanţia de 100 de lei se transformă, logic, în 400 de lei.
Căminul nr. 1 din campusul de la Agronomie are o capacitate de 410 locuri, dintre care ocupate în acest an şcolar au fost numai 402: 101 studenţi la Facultatea de Economie, 185 la Facultatea de Horticultură şi 116 de la Facultatea de Agronomie. Prin urmare, fondul de garanţie pentru respectivul cămin se ridică la suma de 40.200 de lei. Din această sumă, administratoarea căminului, Iulica Giotoiu, nu are bani să înlocuiască un bec ars sau un geam spart. „Administratoarea dispune de banii încasaţi după bunul său plac. Deşi există un fond de rulment în valoare de 100 de lei pe an, achitat de fiecare student, ne forţează să plătim orice daună. Geamuri, becuri arse, scaune deja şubrede la începutul anului şcolar, toate sunt plătite de noi“, a spus o studentă cazată în căminul cu pricina.
Tinerii se feresc să vorbească, mai ales că administratoarea, spun ei, este ca un cerber la intrarea în cămin, situaţie pe care trebuie să o accepte mai de voie, mai de nevoie. Că aceasta este o „mână de fier“ o confirmă şi şeful său direct, Constantin Bârlea, şef Serviciul social, cămin, cantină. Şi care nu îi găseşte nici un defect angajatei ce se îngrijeşte de bunul mers al locaţiei.

O mochetă specială

Acuzaţiile studenţilor din Căminul nr. 1 la adresa administratoarei nu se opresc aici. Aceştia spun că Giotoiu i-a obligat să schimbe mocheta din camerele pe care le ocupă, chiar dacă nu era arsă, ruptă sau tăiată. Iar aşa, ca un moft, gestionarul bunurilor din imobil a avut preferinţe la culoare. „Aproape toţi am fost obligaţi să cumpărăm mochete noi în camere, chiar dacă acelea vechi erau doar puţin aplatizate de la picioarele paturilor. Nu erau arse sau distruse, cum susţin ei. Sau, dacă aceasta era realitatea, nu toţi de pe acelaşi palier stricam mochetele. Acasă, dacă se pătează covorul sau se murdăreşte, îl schimbi? De asemenea, administratoarea a solicitat o anumită culoare a mochetei, care a fost de negăsit în toată Craiova“, a adăugat alt student din cămin.
Aceste schimbări, sunt de părere studenţii, intră la capitolul dotări, şi îmbunătăţiri ale căminului. Numai că, aruncând o privire pe contractul de închiriere, din totalul fondului de garanţie, un procent de 60% are tocmai această destinaţie. Să fie o taxă dublă pentru aceleaşi servicii?
Nemulţumiri sunt şi în privinţa plăţii chiriei pentru anumite perioade în care studentul nu este în cămin. Cu toate că anunţă la administraţie, este obligat să plătească pentru cel puţin 15 zile de cazare din cuprinsul unei luni. Perioadă în care studentul poate fi în cu totul alt loc, dar cu siguranţă nu în cămin. „Deşi pleci din cămin pe data de 1, trebuie să plăteşti până pe 15, pentru că, după spusele administratoarei, ea nu stă să îi numere fiecăruia zilele. Aşa că mai bine să plătească toţi“, a spus alt student.

Contractul este tot

Am încercat şi noi să stăm de vorbă cu doamna Iulica Giotoiu. Să o întrebăm dacă acuzaţiile care i se aduc sunt întemeiate, dacă lucrurile stau aşa cum susţin studenţii din Căminul nr. 1. Şi chiar să vizităm, cu acceptul dumneaei, camerele în care locuiesc căminiştii, să vedem mocheta cea nouă. Am găsit-o încasând bani de la un student. Avea o discuţie dojenitoare cu acesta, legată probabil tot de bani, dar cu un ochi era atentă la cine intră şi iese din clădire. Ne-a abordat cu o voce severă şi, când a aflat că suntem de la presă, ne-a indicat să discutăm cu domnul Bârlea, reprezentantul Serviciului pe care dânsa îl reprezintă. Apoi, ne-a însoţit până la uşa căminului, ca să fie sigură că dispărem din perimetrul pe care ea îl coordonează şi i-a făcut semn bodyguardului care nu dăduse dovadă de vigilenţă.
Pe Constantin Bârlea l-am găsit „la a doua strigare“. Mult mai amabil decât subalterna sa, şeful de serviciu ne-a explicat cum stau lucrurile ad literam. Adică ne-a prezentat articol cu articol conţinutul contractului de închiriere pe care studentul îl încheie cu locatorul la începutul fiecărui an universitar. Bârlea susţine că administratoarea, chiar dacă are un comportament mai dur, nu face abuz. Şi că toţi banii pe care îi ia de la studenţi sunt sume stipulate în contract. Numai că tinerii cazaţi în Căminul nr. 1, ca şi cei din celelalte cămine, semnează, dar nu citesc pe îndelete pentru ce şi-au dat acordul. În plus, dacă strică, este normal să plătească. „Sesizări la adresa doamnei Giotoiu nu am avut. Mai vin studenţii să se plângă, dar nu în cazul acestui cămin. Cu mocheta, într-adevăr, au fost şi alţii supăraţi, dar din Căminul nr. 2. Un student ne ameninţa că aduce televiziunea. Ei nu înţeleg că din suma pentru fondul de garanţie 40 de procente sunt folosite pentru remedierea şi recuperarea daunelor aduse spaţiilor de folosinţă comună şi 60% pentru îmbunătăţirea dotării căminului. Ce se strică în cameră din vina lor plătesc din buzunar. Cât despre zilele de cazare plătite în plus, lucrurile stau astfel: plata taxei de cazare se face pentru o lună calendaristică, neacceptându-se restituirea sau plata parţială pentru un număr mai mic de 15 zile“, a declarat Constantin Bârlea.
Dacă aceste prevederi sunt trecute într-un contract de închiriere pentru care şi-a dat acordul Senatul Universităţii, se pare că el are totuşi destule hibe. Fără să ţină cineva seama că studentul căminist este „sponsorizat“ la greu din bugetul părinţilor. Dar şi de faptul că studentul nu este neapărat un „distrugător“ al bunurilor pentru care şi-a dat girul să le păstreze în bună stare sau, cel puţin, aşa stâlcite cum le-a găsit.