Dan Puric nu este numai un reformator al limbajului teatral prin spectacole precum „Visul“, „Toujours l’amour“, „Made in Romania“, „Cei 150“ si „Hic sunt leones“, ci si o constiinta.
Este actor, dansator, regizor, pantomim. Un actor complex. Dar si un crestin, care desi se opune homosexualitatii, are viziuni liberale, chiar usor non-conformiste. S-a orientat spre latura spirituala de mic copil, chiar daca apartinea unei epoci in care religia era un subiect tabu. „Dumnezeu mi-a vorbit de mic copil. Imi vorbea prin munti, paduri“, declara insusi actorul.
Un drum presarat cu succese
Si daca in anii copilariei actorul de astazi avea sa descopere chemarea dumnezeiasca, mai târziu, in timp, avea sa descopere ca poate face teatru, ca poate deveni ceea ce astazi se numeste actorul crestin, cel care trebuie in viziunea sa „sa mature calea catre biserica. Prin arta sa marturisitoare sa-l apropie pe om mai mult de gestul crestin“. Si-a inceput activitatea la Botosani, dar a fost remarcat de Radu Beligan, care l-a convins ca locul sau este la Bucuresti, la Nationalul din Capitala. A ajuns aici si nu si-a mai dorit sa plece. A incântat in roluri deosebite, Truffaldino in „Sluga la doi stapâni“ de Carlo Goldoni, regia Laurian Oniga, Sir Andrew Aguecheek in „Noaptea regilor“ („A douasprezecea noapte“) de W. Shakespeare, regia Andrei Serban, Evelpides in „Pasarile“ de Aristofan, regia Niky Wolcz, Radu in „Cruciada copiilor“ de Lucian Blaga, regia Laurian Oniga, Urmuz in one-man show-ul pe texte de Urmuz, regia Catalina Buzoianu. Spectacole one-man show : „Jocul“, regia Traian Ailenei, Doctor Sanderson in „Harvey“ de Mary Chase, regia Tudor Marascu, locotenent Davis Wills in „De partea cui esti?“ de Ronald Harwood, regia Radu Beligan si multe altele. Si când acestea nu au mai fost suficiente a trecut la film, mai apoi la regie si la pantomima. A cucerit prin toate, a atras iubirea si recunoasterea internationala si asta fara un efort prea mare. A continuat insa sa ramâna un modest: „Raportul dintre succes si valoare ar putea fi exprimat astfel: sunt trei tarabe – taraba nationala, mitocanizata, taraba internationala, monitorizata; si taraba lui Dumnezeu – acolo ma gasiti pe mine. Românul vine la a treia. Restul sunt prejudecati si frici de om care n-are radacini puternice.
România nu este in Occident, ci este o placa turnanta spre Orient. Il citez pe parintele Staniloaie, care folosea sintagma popor-punte. Avem o vocatie spirituala fantastica. Unii ne civilizeaza pe noi, noi putem sa-i spiritualizam pe altii. Acesta este paradoxul neamului: din saracie, din umilinta, din nenorocire avem forta spiritualizarii. A nu se confunda civilizatia si confortul material cu spiritualitatea. Ei ne civilizeaza printr-o legislatie europeana, noi ii spiritualizam, le dam ce au pierdut“, a precizat marele artist. Nu se opreste insa aici, caci „atâta timp cât Dumnezeu se va uita la mine voi realiza multe“. Printre planurile de viitor, „un film crestin despre adevarata fata a poporului român, nu despre imaginea poporului român, o chestie schizofrenica construita de politicieni“.
