« Alte articole din categoria Comunitate
Poetul Nicolae Coande recidivează
Comunitate
Nicolae Coande primeşte 1.025 euro pe lună, ca să scrie, dacă vrea, poezie
Versiunea pentru tiparire
Marimea textului: 
După ce a fost bursier al Fundaţiei Heinrich Böll din toamna lui 2003 până în primăvara lui 2004, Nicolae Coande este iarăşi, pentru două luni, oaspetele Germaniei. Premiat de revistele Ramuri şi Mozaicul, şi, în mai multe rânduri, de Uniunea Scriitorilor din România, poetul craiovean (născut la Osica de Sus, în fostul judeţ Romanaţi) se află acum cu o bursă de creaţie la Stiftung Künstlerdorf Schöppingen, în Nordrhein-Westfalia.
- Nicolae Coande, a trecut o lună de când ai ajuns în Germania. Cum arată o zi obişnuită pentru un bursier la Schöppingen? Dar una neobişnuită?
- Aş zice să le spunem cititorilor că mă aflu în Münsterland, zonă în „epicentrul“ căreia se află importantul oraş Münster, cunoscut unora dintre noi ca locul unde s-a ilustrat, cândva, faimoasa mişcare a anabaptiştilor şi unde, după războiul de 30 de ani, s-a încheiat ceea ce s-a numit Pacea Westfalică. Acum, după 360 de ani de la acea pace, oraşul este al studenţilor şi al bicicletelor, care sunt la fel de numeroase ca şi maşinile, ba chiar mai multe dacă stai să observi că maşinile care nu circulă stau cuminţi, „închise“ în parcările subterane ale oraşului. Evident, Craiova-oraş-vortex ar putea el însuşi să înghită într-o zi, pe neaşteptate, toate maşinile care azi ţi se suie de-a binelea pe picioare, pe trotuar. Dar încă e bine cât nu intră în casele oamenilor!
Revenind la întrebarea ta, o zi obişnuită la Schöppingen poate fi absolut la fel precum una la... Cârcea. Sau la Leamna, de ce nu, că tot au artiştii plastici acolo o casă a lor acum. În seria mea sunt 14 artişti, majoritatea din Germania, dintre care cinci sunt scriitori. Restul sunt artişti plastici, cu diferite specializări.
Schöppingen este o aşezare micuţă, tip burg german, aproape de graniţa cu Olanda, ceea ce nu o împiedică să găzduiască anual 30-35 de artişti din întreaga lume, aleşi dintr-un număr de peste 1.000 care aplică pentru stipendium (250 străini şi 750 germani). Stiftung Künstlerdorf Schöppingen, al cărei Geschäftsführer este dr. Josef Spiegel, primeşte fonduri din donaţii făcute de diferite fundaţii şi asociaţii economice din zonă şi, foarte important, o are ca preşedintă de onoare pe fosta primă doamnă a Germaniei, Christine Rau. Ceea ce este bine aici la Schöppingen - şi ar putea fi şi la Craiova dacă am avea un pic de iniţiativă şi nu am pedala atâta pe propria noastră subiectivitate „folclorică“ - este că artiştii pot primi o bursă pentru scris (1.025 de euro pe lună) şi pot să-şi vadă pentru un timp de proiectele lor, netulburaţi.
O zi obişnuită la Schöppingen este o zi ca asta, în care eu îţi răspund la întrebările tale puse dintr-o Craiovă care nu face nimic pentru artiştii săi, cu excepţia unor premii famelice acordate anual şi a unor bătăi pe umăr: lasă, bă, artistule...
O zi neobişnuită este una în care eu îmi scriu poemele sau textele literare fără să mă gândesc că trebuie să fac faţă obligaţiilor sociale inerente. Şi mai sunt şi plătit pentru asta! Nu este de-a dreptul „neobişnuit“?
Germania invită lumea la ea acasă
- Destui autori români şi-au scris, în ultimii ani, cărţile în străinătate, în special în spaţiul german. De unde susţinerea asta a nemţilor pentru literatura română (şi nu numai)?
- Fundaţia la care sunt găzduit acum funcţionează din 1989, ca şi Böll Stiftung, unde am fost acum patru ani. Dar sunt şi altele, cum este DAAD Berlin, care funcţionează începând din 1963. Probabil că filosofia care le-a născut (sunt foarte multe asemenea fundaţii în Germania, peste 50) nu este atât de greu de înţeles: una este să stai în „carapacea“ ta de neamţ, să zicem, şi să nu comunici faţă în faţă cu alţi artişti din lume, şi alta e să ai aceste contacte imediate care-ţi pot schimba perspectiva, care te îmbogăţesc oarecum. Nemţii fac asta şi pentru că au bani, e clar, dar şi pentru că au o idee despre cultură care îi face să o preţuiască într-atât, încât să aloce pur şi simplu fonduri pentru scris, pictat, sculptat, desenat etc. Susţinerea lor vine din încrederea în ideea că arta germană poate fi îmbogăţită prin contactele tot mai dese, la ea acasă, cu alte tendinţe din ţările artiştilor invitaţi. Pe scurt, Germania invită lumea la ea acasă. Nemţii nu sunt claustraţi ca noi (noi suferim de agorafobie, ne e frică de spaţiile mari, libere de ziduri, ne vede lumea), ci deschişi, inventivi şi chiar diplomaţi în acest fel de a proceda. Evident, au şi ei „dinozaurii“ lor, nu putem idealiza...
Scriitorii români exploatează cât pot acest timp norocos în care o fundaţie germană de cultură îi plăteşte pentru a-şi realiza proiectele personale. Fac ce fac şi mă întorc tot la durerea noastră „naţională“: în România de ce nu există asemenea fundaţii pentru artişti, că bani sunt destui? Ne trebuie un pic de curaj, ceva demnitate şi iniţiativă pentru a promova şi noi astfel schimburile culturale, nu doar la nivel central precum Institutul Cultural Român. Dar, aici, nemţii au autonomia landurilor, ceea ce în România mai va, până să avem alte idei decât ale Bucureştiului. Crezi că Oltenia nu ar putea găsi un sediu şi nişte bani pentru a deschide o fundaţie unde să invite artişti străini şi români pentru două-trei luni pe an? Nu se laudă oltenii cu frumuseţile locului şi cu... tarafurile năucitoare? Ar putea, dar nici prin cap nu-i trece: sistemul anchilozat în care trăim nu ne permite să gândim şi aşa. Suntem robii unor prejudecăţi şi ai unui trecut în care totul este decis de un aparat birocratic; libera iniţiativă este pentru alţii.
Dacă aş şti ce au nemţii, aş fi primar în Craioviţa
- Lăsând literatura la o parte, ai tras probabil cu coada ochiului: ce au nemţii şi n-avem noi? Ce-avem noi şi le lipseşte lor?
- Dragă Cornele, e o vorbă aici, dar poate că şi prin alte părţi: dacă vrei să cunoşti un oraş nou, trebuie să stai în el o zi sau toată viaţa. Dacă aş şti ce au nemţii, acum aş fi primar în Craioviţa sau, mai ştii, în locul lui Oprescu! Există, probabil, un model de organizare autoimpus cândva, de-a lungul timpului, o ingeniozitate cuplată la ideea de ordine - Alles in Ordnung? - ca şi la cea de eficienţă care fac din ei „motorul“ Europei. Au o tradiţie în acest sens, o încăpăţânare în a duce la capăt proiectele, dar şi fonduri pe care ştiu să le cheltuiască. Gândeşte-te cum a fost reconstruită Germania după 1945: din cenuşă. Oraşele lor au fost distruse în proporţie de 60-90% şi apoi refăcute, cu ajutor american, ce-i drept. Au muncit strângând din dinţi după scurta epocă nazistă şi, cu ajutorul planului Marshall, au reuşit să se redreseze. Sunt capitalişti înnăscuţi - „Etica protestantă şi spiritul capitalismului“ a fost scrisă de un neamţ din Thuringia, Max Weber, dar noi românii l-am adorat pe Marx -, au cuvânt în afaceri, ca şi în altele. Pe scurt, etica germană nu e doar o „frază de dânşii inventată“...
- Spune-mi o temă aflată în dezbatere publică la ei. Ce impresie îţi lasă spaţiul public german? Dar neamţul de pe stradă?
- Bicicletele prea multe din Münster şi lipsa locurilor suficiente pentru parcare? Faptul că, pentru prima oară după 1945, CDU (dreapta) a depăşit ca număr de membri SPD (stânga), cu 736 de cotizanţi? Sau hotărârea de guvern prin care a fost introdus noul card de identitate şi testul 17/33 pentru cetăţenia germană (asta presupune ca străinii care doresc să fie naturalizaţi să poată fi apţi să răspundă la 17 din cele 33 de întrebări din formularul respectiv: ceva despre Germania veche şi nouă)? Ori, poate, campania antinazism lansată recent aici, în Westfalia, într-o zonă unde mulţi tineri revin la apucături (tabere naziste) care păreau apuse?
Neamţul de pe stradă este silenţios, calm, politicos, stă la cafenea şi priveşte cu detaşare cum un român de aproape 1,90 m face fotografii bisericilor, porumbeilor şi cântăreţilor ambulanţi din oraşele lor.
- Ce ţi-a sărit în ochi? În ochiul de călător?
- Trebuie să remarc, indiferent prin ce oraşe am trecut până acum - că am fost la Köln, la Aachen, la Münster sau la Enschede, în Olanda -, felul în care oamenii locului nu părăsesc natura pentru asfalt sau pentru piatra cubică din oraşe. În fapt, nemţii sunt un popor de... piatră. Şi lemn. Filosofic. Verdele este continuu prezent în oraşele mari, prin parcuri sau prin piaţete şi reprezintă simbolul unei naţiuni care a păstrat pădurea, în timp ce construia magnificele catedrale (apropo, cea de la Köln, cât este de înaltă, este a doua după cea de la Ulm! Catedrala din Münster este mai mică, dar mai caldă decât cea din Köln). Rinul mi se pare foarte curat, cel puţin în zona Köln-ului, cu numeroasele lui vaporaşe cu care poţi face croaziere până la Bonn sau chiar poţi ieşi pe Dunăre. Uite, acum îmi dau seama că aş vrea să văd Dunărea în Germania! La urma-urmei, de aici curge înspre România. Avem, în Donau, o legătură solidă cu Germania, nu crezi?
- Ce întrebări ţi se pun despre România? Şi ce răspunzi?
- Am vorbit cu câţiva dintre scriitorii de aici. Ştii cum e: unii sunt mai curioşi, alţii mai puţin. Le vorbesc despre scriitorii români, despre faptul că unii dintre ei sunt de nivel european (chiar cred în asta, nu e diplomaţie, chiar îl admir pe Cărtărescu, nu cum greşit interpretează D.C. Mihăilescu), despre triştii noştri politicieni, care ar trebui să facă stagii de reeducare aici, în Bundestag, despre cum o ţară bogată ca România (avem miliardari şi munţi auriferi, nu?) nu e capabilă să acorde nişte burse de creaţie unor artişti, pentru că noi idealizăm Corupţia şi îi ridicăm statui.
Dar ce nu le spun! Chiar şi atunci când pur şi simplu nu mă întreabă nimic, fiindcă nu-i interesează.
Prosit pentru amicii din Craiova
- Ce ai mai scris? Şi, literar vorbind, ce ne pregăteşti?
- Bun, nu am secrete, literar vorbind, dar nici mari lucruri de dezvăluit. Am scris câteva poezii pe care aş dori să le public la toamnă într-o revistă din Craiova (licitează careva?), patru-cinci articole-eseu pe care le-am publicat sau le voi publica în revista Cultura, de la Bucureşti. Şi un jurnal-de-cameră, în care îmi notez zilnic ce fac, ce simt, ce gândesc şi ce mi se întâmplă pe aici. Când voi reveni în septembrie în Craiova, aş vrea să lansez cu câţiva prieteni noua mea carte de poezie, „Vînt, tutun & alcool“, editată de Robert Şerban la „Brumar“.
Şi încă ceva: în fiecare zi când beau o bere germană, mă gândesc la amicii din Craiova şi închin şi în cinstea lor. Ca şi acum: Prosit!
Interviu de Cornel Mihai Ungureanu
Nota curentă: 4.8 din 20 voturi
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de Un setos:
"In fiecare zi cand beau o bere germană" trebuie inteleasa (1) "In fiecare zi când beau macar o bere germană" sau (2) "In fiecare zi când beau fix o bere germană" ? - de I C from NY:Foarte bine, D-le Ungureanu! Ma bucur sa aflu ca mai sunt si oameni "cu forta"(cum imi raspundeati odata) in orasul nostru. Mai sunt si alte lucruri bune de spus despre D-l Nicolae Coande. Ca de ex.: Pe langa editorialele D-lui Avramescu, citeam , cu mare placere, si pe cele ale D-lui Nicolae Coande, publicate in alt cotidian craiovean. Si imi erau de ajuns ca sa aflu multe lucruri. Atunci l-am cunoscut, ca cititor, pe editorialistul Nicolae Coande. Nu l-ati intrebat D-le Ungureanu, daca n-ar vrea sa mai scrie, macar din cand in cand, cate ceva, pentru noi, cititorii. Chiar acum, cand va reveni in tara. Niste impresii. Cred ca ar fi o mare placere sa le aflam in direct, de la Domnia Sa. Cate ceva din acel "Jurnal de camera". Fara intentia de a-l contrazice pe D-l Nicolae Coande, cu privire la orase ,"dacă vrei să cunoşti un oraş nou, trebuie să stai în el o zi sau toată viaţa", imi vine in minte, acum, o replica a lui Robert Hussein, dintr-un film cu Alida Vali(?): " Orasele sunt ca femeile. Dupa ce le cunosti, nu mai prezinta nicio importanta." Cheers! Si de aici din New York, Domnule Nicolae Coande. Tot cu bere germana(Heiniken). Si, poate, Pe curand, la Craiova.
- de teo:ma bucur ca un contaran de al meu este laudat succes mare in continuare NICULE.
- de M-am facut BEAT:Hai sa terminam cu betizivanii astia care freaca menta in teatru pe nu stiu catzi bani in timp ce un actor tanar ia mai putzin de 6 milioane... Dupa cat se vede... astia se premiaza intre ei... Cate lume stie ca Nea Coande a terminat facultatea chiar anul asta... Astia tineri stau fara serviciu si betzivanii Universitatzii (la facultate ma refer) stau si sug sangele orasului... Eu unul nu vreau sa mai calc pe la TNC... cat timp stau jipatzii astia comunisti acolo... Dupa cate vad si GDS e pe mana cu ei daca alta stire nu a avut... stie Clanu Voinea ce stie!
- de Miss Piggy:CMU-ule, daca as fi trait in alta tzara m-ar fi durut de politica fix in 14. In tzarisoara noastra ma obsedeaza felul in care citeva mii de hotzi aiuresc milioane de naivi. Atita patima in politica n-am mai vazut decit la nigerieni, la fel de breji ca si noi. D'aia, din ce-a scris Coande al tau, cel mai mult mi-a placut "versul": un scriitor nu trebuie "sa fie platosa de cuvinte a torsului" unui politician.
- de trotineta Fraud:dle cmu (nu scapi de mine) mama imi spunea: "Daca vrei sa nu te murdaresti nu intra la porci!". Nu am ajuns un geniu, oglinda mi-o confirma in fiecare zi, dar sint deosebit: ma intreb in fiecare zi "De ce?". Un "inamic" forumist afirma ca nu folosesc deajuns muschiul cerebral daca debitam "timpeniile" alea! Un "coleg" forumist spunea: :Numai porcii" nu se uita la stele". In adolescenta il adusesem pe tata in situatia sa cumpere sigurante automate pentru ca se tot saturase sa le desurubeze pe alea clasice pentru a ma convinge sa dorm: aflase de la mama trucurile cu acoperitul ferestrei cu patura si astupatul usii! Tot de la mama a aflat si pe cel cu veioza sub patura... eram magadan si nu aveam loc in sifonier, am incercat-o! Insist sa "forumez" in pofida unui procent devastator de reactii contrare si negative pt. ca nu uit cum am citit gds citiva ani fara sa comentez desi eram sigur ca stiam mai bine... Dar motivul principal ramine istoria falsa studiata in scoala de mine si de tinerii de astazi, intarit de Mama Minciunilor: manipularea maselor prin intermediul informatiilor . Sint deosebit pt. ca filozofez "e bun pragmatismul?" in timp ce pragmatizez "la ce bun filozofia?". Astazi, te-am citit de doua ori pt a scoate din Enigma dumitale cifrul comunicarii... si cum nu sint Napoleon, mi-am vazut de munca in bunul spirit german! La a doua recitire au inceput intrebarile sa-mi zburde prin cap, iar acum au devenit agresive precum trenurile marfare... nu le mai pot tine in friu asa ca am sa execut o salva: Daca tot ati tranformat hrana spirituala in afacere de ce nu aplicati principiile economiei de piata si insistati sa fiti rasplatiti si cind nu aveti inspiratie? Doar doua cuvinte din articol le-am introdus in Enigma mea, repet: nu am decodificat integral!
- de cmu:pentru 'un setos': numai cel ce a scris, stie cum trebuie intelese cuvintele respective... Domnule IC from NY, si eu sper sa citesc acel jurnal de camera, asa cum am citit 'Fereastra din acoperis', volumul de impresii din prima rezidenta germana a lui Coande, cea de la Fundatia Boll. din pacate, unele carti si unii autori, nu au notorietatea altora, lucru pentru care nu intotdeauna cartile sau autorii respectivi sunt de vina, fara ca asta sa insemne ca as avea ceva impotriva ultimului volum al Mihaelei Radulescu. pentru autorul celui de al patrulea mesaj: nu stiu sa raspund la 'huo!'... chiar ati fi in stare sa nu mai treceti pe la teatru?
- de cmu:pentru Miss Piggy: tentatia e mare si pentru un scriitor. a fost intotdeauna. si in interbelic, si in comunism, cand breasla avea anumite privilegii. unii l-au iubit pe Carol I, altii pe Capitan, altii i-au compus ode lui Ceausescu si sunt in senat si pe liste la viitoarele alegeri. o veche si noua generatie s-a format in jurul presedintelui Basescu. nu stiu daca intotdeauna putem vorbi de un pact cu diavolul, daca intotdeauna sunt la mijloc banii sau interesul, dar, de multe ori pare ca sunt. unii dintre acesti scriitori trec drept repere morale in randul a 'milioane de naivi'. cum spuneti. pentru trotineta Fraud: am citit cu mult interes introducerea, si am recitit intregul mesaj. ca sa pot raspunde limpede, ar trebui sa imi fie limpede intrebarea dumneavoastra. la cine va referiti cand spuneti ca a transformat hrana spirituala in afacere?
- de coande:jurnalistul nu cunoaste sensul cuvantului a recidiva. cand am citit titlul m-am gandit ca a facut vreun accident cu morti sau cine stie ce frauda...
- de cmu:pentru 'coande':si ati fost dezamagit! :)
- de arlechino:nu va cunosc de mult timp,mai precis de cand moderati o emisiune de cultura la fostul post tv oltenia si trebuie sa remarc ca o faceati binisor apoi ati fost adus la secretariatul literar de la teatrul national craiova :cred ca a fost un castig dar....tinand cont ca acest secretariat literar a fost girat printre altii de liviu rebreanu,nenea garisau mai nou recent regretatul lizica firescu,cred ca nu ar fi lipsit de interes daca ati ridica stacheta dv si in ce priveste tinuta morala si cand spun asta ma refer la un soi de aroganta care va insoteste pretutindeni .NU! nu am cum sa ma insel....personal cred in meritele dv chiar daca imi repugna lacune cum este cea pe care v-am relevat-o mai sus si de care este moral sa va delimitati,si asa sunt destui in teatru care nu fac cinste acestuia si cand spun asta ma refer la o tanara actrita care vazand tablourile mai multor actori de seama ai teatrului a rostit faimoasa replica :"ma pisi pe ei"este injositor .va doresc numai bucurii si....multa modestie....
- de trotineta Fraud:nu este relevant cine si de ce am reinventa oul cu gaina. Va intrebam pe dv pt ca Platon si Schopenhauer au murit iar la Mixich nu-mi place mutra lui, am sa deviez putin pt. a nu parea personal : De ce un pictor cere 10 000€ pe o pinza pictata pe taxele mele? O intrebare pur pragmatico-filozofic a! :)
- de cmu:nu pot sa raspund in numele acelui pictor. nici in numele scriitorilor care sunt platiti si administreaza bani publici, fie in ministerul culturii, la ICR, la institutiile culturale judetene. altfel insa, scrisul nu e o afacere, nu poti trai din el. si din acet motiv unii ne ratacim in presa.
- de Coande cel autentic, sper:Vreau sa-i raspund lui Arlechino, desi "modestia" pe care mi-o pretinde ar trebui sa ma impiedice sa mai spun ceva: doar am "zis" interviul. Nu stiu despre ce "aroganta" vorbiti: daca este a mea, nu putem discuta decat in context, adica mai ales in afara teatrului, daca este vorba de cea "din teatru" nu stiu cum m-as putea delimita altfel decat dandu-mi demisia sau facand un alt teatru, ceea ce nu e cazul. Nu stiu chiar tot ce se spune in institutie, altminteri ma faceam director sau portar. Treaba mea, fiindca ati adus vorba de I. D. Sirbu, este sa fac ceva cat mai bun cu putinta in cadrul secretariatului literar, unde (asta e pentru cel ce se "facea beat", cu talent de cabotin caruia-i iese rolul), nu bem, ci doar fumam, facem SpectActori (e o revista, da), dar pentru asta trebuie ca unii sa vina la spectacole si sa cumpere pur si simplu... revista! De ce sa vorbim de pe strada sau din rondurile de flori din fata teatrului? Pe urma, la o bere, discutam si despre "istoria" cu antecesorii, unii dintre ei fosti puscariasi la comunisti, altii doar informatori generosi ai Secu.
- de trotineta Fraud:dle. cmu, daca ti-as povesti cum se naste un porc, cum creste si cum ajunge pe masa, l-ai mai minca? ma faci sa-mi pierd tot farmecul! Daca ai fi fost Mixich te-as fi intrebat direct fara sa ma intereseze raspunsul, dar cu matale imi permit sa fabulez sperind ca imi vei reintoarce fantazia: "O intrebare a dracului de buna" - m-ar fi satisfacut mai mult! Dar daca ti-ai permis sa-mi aduci aminte ca sint muritor, iti intorc "serviciul": nu ti s-ar parea moral ca dl. Coande sa doneze poporului german o parte din veniturile rezultate din scrierile perioadei Heinrich Böll si Schöppingen sau ca rezultat al inspiratiei aparute in aceste perioade daca tot vor avea un pret? Ar putea fi Hans, numele e lipsit de semificatie! :) Reciteste articolul de mai sus poate acum pricepi de unde mi-a venit ideea!
- de g.b. - germania:EXCELENT (si foarte documentat) ARTICOL ! "...as vrea sa vad Dunarea in Gerrmania !" VENITI LA PASSAU !!!
- de trotineta Fraud:Karadjic traia sub protectia CIA pina a incalcat tirgul, conform The Independent : http://www.independe nt.co.uk/news/world/ europe/karadzic-live d-under-protectionof -cia-agents-until-he -broke-deal-884247.h tml Intr-un interviu de pe CNN, avocatul lui afirma ca el a fost rapit cu 3 zile anterior "arestarii"!!! Imi aduce aminte de Saddam, si pe la ala s-au facut asemenea speculatii: DECI E ADEVARAT! :)
- de Pe-asta o stiai? :Pentru Troti: Radovan Karadjic si-a luat identitatea fictiva de practicant de medicina alternativa. Iar pe pagina personala a site-ului sau: www.dragandabic.com printre cele 10 proverbe chinezesti pe care le-a postat ca pe cele 10 porunci, este si acesta: "Cel care nu poate sa ajunga la un acord cu dusmanii este controlat de ei." :)
- de trotineta Fraud:ntz, nu o stiam! mersic! ciudat proverb pentru un practicant al medicinei..... dar ultimul de pe pagina e preferatul meu! :)
- de trotineta Fraud:ma tot uitam la fotografiile astea si ma minunam de ce nu il recunosc pe Karadjic..... si eu si sotia cum am vazut stirile la tv am exclamat impreuna :" Nu-i el!" . Dar cum nu am luat masa niciodata cu Radovan nu putem baga mina in foc.... sa revin: ma tot benoclam la pozele de pe situl asta........ si mi-am luat dintr-odata una in moalele capului, moooaaaam: "Cum e sa fii un erou si sa stai cu inima tresaltind la fiecare zgomot ca poti fi judecat pt. "crime de razboi"?!!! Staaaaati ca asta nu-i nimc, imediat mi-am luat alta in frunte, sa ma indrept: Dar daca Karadjic nu a incalcat pactul asa cum afirma The Independent ?!!! Daca asta e MESAJUL? Noriega , Sadam, Pinochet, ..... citi nu au fost oamenii lor si cind nu le-au mai trebuit i-au lasat clantzailor: JUSTITIA plebei!!! Io daca as fi presedinte acum, as spune: "Ba, io ma ceva pe patria voastra, cine vrea sa se joace de-a eroul n-are decit! Poftiti!":
