Răspunzând întrebărilor site-ului www.craiova-maxima.ro, fostul preşedinte al Universităţii Craiova, Ion Geolgău, afirmă că decizia FIFA de interzicere a transferurilor este de bun augur pentru juniori, prevăzându-le celor promovaţi în echipa mare a oltenilor cariere frumoase în fotbal.
– U: Care sunt motivele plecării dumneavoastră de la Universitatea Craiova? În ce relaţii sunteţi cu actuala conducere a echipei? Aţi reveni la club dacă vi s-ar propune?
– Am plecat de la Universitatea din motive personale. Relaţiile actuale? Am respect faţă de conducerea clubului alb-albastru. Am plecat, repet, din motive personale şi cred că, deocamdată, nu are sens să discutăm despre o ipotetică propunere de a reveni la Universitatea.
– U: Care este cel mai frumos gol al carierei dumneavoastră?
– Frumoase au fost mai multe. Aş putea vorbi însă de cele mai importante goluri, iar acestea au fost două. Unul este cel înscris în acel sezon fast al nostru din Cupa UEFA, ediţia 1982/1983, golul din prelungirile meciului cu Bordeaux, decembrie 1982, care ne-a calificat în „primăvara europeană“ din 1983. Celălalt gol, foarte important pentru echipa naţională, cât şi pentru mine, este cel din meciul Cehoslovacia – România 1-1, din preliminariile CE 1984, partidă disputată în noiembrie 1983 la Bratislava şi în urma căreia România s-a calificat la CE din Franţa 1984.
– DoRyN:
Din Pieleşti la Bratislava,
Din Craiova la Buzău,
Europa fredonează,
Hai, Geolgău, Geolgău, Geolgău!
Vă mai aduceţi aminte aceste versuri şi cu ce ocazie au fost scrise?
– Ce întrebare! Normal că îmi aduc aminte de „ocazia“ cu care au fost scrise, după partida importantă a naţionalei de la Bratislava, de care vorbeam mai înainte. Nu-mi amintesc autorul acestor versuri… Ştiam că erau altfel:
Din Pieleşti la Bratislava,
Din Paris până la Buzău,
Europa fredonează,
Hai, Geolgău, Geolgău, Geolgău!
M-au bucurat mult aceste versuri. În strofă este vorba de satul meu natal, Pieleşti, de locul unde am marcat un gol istoric pentru naţionala României, Bratislava, de Paris – unde s-a desfăşurat turneul final al CE 1984. Nu ştiu ce caută Buzăul în contextul acela, probabil că a fost trecut doar pentru rimă.
Palmaresul Craiovei Maxima, foarte greu de atins de actuala echipă
– Ciombe: Ghiţă, o să calce actuala echipă pe urmele voastre ca palmares?
– Este greu ca Universitatea actuală să ajungă la reuşitele acelei echipe supranumite Craiova Maxima, cu performanţe în România şi în cupele europene, noi stabilind două premiere pentru fotbalul din România acelor ani: am fost prima echipă calificată în sferturile de finală ale Cupei Campionilor Europeni (1982) şi tot prima care a ajuns într-o semifinală (UEFA, 1983).
Acum sunt alte timpuri, alte date ale problemei din multe puncte de vedere. Condiţiile actuale sunt mult mai bune decât cele din vremea noastră. În primul rând, există infrastructură bună ş.a.m.d. Noi nu aveam terenuri de antrenament ca în prezent, nu aveam nici echipament suficient… Ne pregăteam pe terenurile de zgură din complexul „Central“. Pe unul dintre acestea abia acum, după 30 de ani, a fost pus gazon! Şi aici este meritul finanţatorului Universităţii, domnul Adrian Mititelu, care a investit în noua Arenă „Petre Deselnicu“, fostul teren de zgură, iar acum finalizează lucrările de modernizare la stadionul „Ion Oblemenco“. Prin aceste investiţii, nu numai că se întăreşte baza materială, ci se creează baza pentru performanţă, iar Adrian Mititelu a înţeles asta, a ascultat sfaturile care i s-au dat în privinţa perspectivei. Vorbind despre copii şi juniori, ar trebui subliniat faptul că au dispărut destul de multe terenuri de pregătire. Suntem cu mult în urmă faţă de ceea ce se întâmplă în Europa. Afirm asta în cunoştinţă de cauză. Am avut şansa să joc cu Universitatea în cupele europene, apoi am jucat şi antrenat în alte campionate din Europa. Adică vreau să spun că sunt la curent cu fenomenul fotbal şi pot să fac unele comparaţii. Şi spun că performanţele pe care le-am obţinut noi, cei din Craiova Maxima, sunt incredibile faţă de condiţiile în care ne-am pregătit!
– Ion Jianu: Craiova este pe un drum bun şi în privinţa creşterii şi promovării tinerilor, iar interdicţia FIFA de a nu permite Universităţii transferuri până la sfârşitul acestui an a fost, într-un fel, de bun augur pentru juniori, cât şi pentru perspectiva închegării unei noi echipe a Ştiinţei. Ce ziceţi?
– Când acea interdicţie a FIFA a fost definitivă, am gândit că este o şansă uriaşă pentru tineri, aceea de a fi promovaţi în echipa mare a Ştiinţei, lucru care s-a adeverit. Aş putea face o paralelă între ceea ce s-a întâmplat în 1976 şi acum. În 1976, antrenorul Titi Teaşcă a decis să dea drumul unor jucători cu greutate, ca să zic aşa, cu valoare de simbol pentru Ştiinţa şi care au obţinut performanţă cu echipa în anii ’70 (printre care Oblemenco şi Deselnicu – n.r.), promovând mulţi tineri, printre care şi pe mine, la doar 14 ani şi câteva luni. Titi Teaşcă nu s-a înşelat în privinţa juniorilor pe care i-a promovat atunci… Tot aşa s-a petrecut şi acum, doar că antrenorii Craiovei au fost obligaţi să promoveze. Oricum, grupul de juniori care a fost acum promovat este talentat. Pe toţi cei promovaţi îi cunosc, le prevăd cariere frumoase dacă se ţin de treabă. Şi asta s-ar putea vedea abia peste trei-patru ani. Pe vremea schimbărilor impuse de Teaşcă, a rămas în echipă însă un mănunchi de fotbalişti-fotbalişti, jucători de naţională, pe scheletul cărora s-a clădit noua echipă. Din păcate, acum nu este situaţia de atunci, antrenorii nu au şansa ca în lotul actual al Ştiinţei să aibă un grup de fotbalişti de tipul celor din 1976 şi în jurul cărora să se clădească o formaţie redutabilă, cum s-a întâmplat pe vremea lui Teaşcă. Aşadar, este greu ca Universitatea de astăzi să calce, ca palmares, pe urmele noastre. Acum, cum am mai spus, altele sunt datele problemei, total diferite de anii de atunci. Nu este vinovat finanţatorul Universităţii. Dimpotrivă, Adrian Mititelu trebuie încurajat şi susţinut în toată lupta asta de acum. Greşelile la Craiova au început cu mulţi ani în urmă. Cea mai mare a fost când s-a abandonat Centrul de Copii şi Juniori. Nu i s-a mai dat importanţa cuvenită, apoi a fost trecut în subordinea Consiliului Judeţean Dolj. La actualul centru sunt antrenori cu nume şi care muncesc bine, iar dovadă este faptul că aproape toţi juniorii care au fost promovaţi, dar şi cei care bat la porţile promovării sunt de la acest centru al CJ. Sunt însă destule neajunsuri, baza materială se rezumă doar la stadionul „Tineretului“, iar centrul are zece grupe de copii!
Decizia retragerii echipei Primăvara a fost luată de Adrian Mititelu
– T@V: Domnul Adrian Mititelu a declarat, la un moment dat, că decizia retragerii echipei Primăvara din campionat v-a aparţinut dumneavoastră. Vă simţiţi vinovat pentru acea greşeală? Pentru faptul că tinerii noştri trebuie să îşi rupă picioarele pe la Mârşani?
– Răspunsul la această întrebare ar trebui dezvoltat, dar nu ştiu dacă merită. Oricum, decizia retragerii echipei Primăvara din campionatul judeţean Dolj nu mi-a apaţinut. Ce s-a întâmplat? În primul rând, Universitatea II a fost înscrisă în campionatul judeţului Dolj. În prima etapă, aveam meci cu Bechet, programat în sâmbăta în care şi echipa mare juca în campionat în Liga I cu FC Vaslui, motiv pentru care i-am rugat pe cei de la Bechet ca partida cu echipa noastră (Universitatea II) să se dispute a doua zi, duminică. Oficialii de la Bechet au refuzat, iar atunci finanţatorul Mititelu s-a enervat şi a decis să ne retragem din campionat. Sugestia mea a fost să nu ne prezentăm la jocul cu Bechet. Nu am agreat retragerea din campionat, dar decizia finală a luat-o, cum spuneam, Adrian Mititelu.
– 7.gonen: De unde v-aţi ales cu prenumele „Gheorghiţă“, ţinând cont că oficial numele şi prenumele dumneavoastră sunt Ion Geolgău? Acum câţiva ani, în comuna Pieleşti, o stradă a fost redenumită, „Gheorghiţă Geolgău“, dar a declanşat un scandal între Consiliul Judeţean Dolj şi Primăria Pieleşti. Această stradă poartă în continuare numele dumneavoastră?
– Constat că întrebările suporterilor sunt un fel de remember, cu multe chestiuni cunoscute şi publicate deja în presă, cărţi. Prenumele de „Gheorghiţă“ mi l-a atribuit poetul Adrian Păunescu, la momentul debutului meu în echipa mare a Ştiinţei, dar acest amănunt, ca şi alte evenimente, nu îl poţi expedia în trei propoziţii, aşa cum facem noi acum. Am ajuns la Universitatea în 1975, adus de fostul jucător al Ştiinţei, Silviu Stănescu, profesor în satul meu natal, Pieleşti. Când ajungi într-un lot, nu te alintă lumea de la început. Coechipierii mi-au spus pe atunci „Geolgy“, nume pus de un fotbalist grec al Universităţii, Zindros, coechipier cu mine în echipa de tineret. Puţini ştiau numele meu complet, mă strigau „Geolgy“. Despre meciul de debut al meu în echipa mare, Universitatea – Dinamo, a scris un articol poetul Adrian Păunescu, „Visul lui Geolgău“, publicat în Săptămâna lui Eugen Barbu, acolo unde Adrian Păunescu avea o rubrică permanentă. El nu ştia prenumele meu şi atunci m-a botezat „Gheorghiţă“. Mulţi îmi spun „Ghiţu“, mă felicită de Sf. Gheorghe…
În privinţa numirii unei străzi în Pieleşti cu numele „Gheorghiţă Geolgău“: strada poartă şi acum acest nume, acolo locuieşte mama mea. Habar n-am însă de toată povestea că ar fi fost un scandal între Consiliul Judeţean Dolj şi Primăria Pieleşti, n-am auzit, nu văd de ce…
Şansa mea s-a numit Silviu Stănescu
– iuli: Vă consideraţi un om împlinit în ceea ce priveşte cariera de jucător sau era loc de mai mult?
– Sunt mulţumit de ceea ce am realizat. Mă consider un jucător împlinit după o carieră frumoasă şi glorioasă la Universitatea Craiova, plus perioada petrecută la echipa naţională. Întotdeauna se poate spune că ar fi fost loc de mai mult. De exemplu, poate că regret faptul că n-am participat cu echipa naţională la turneul final de la CE 1984 din Franţa, mai ales că am contribuit decisiv la calificarea tricolorilor, dar asta e altă problemă. Cu Ştiinţa am avut cei mai frumoşi şi performanţi ani din carieră. Am jucat din plăcere. Mi-a plăcut fotbalul de mic şi, ajungând la Universitatea, mi-am realizat un vis pe care îl aveam de copil, acela de a juca alături de Oblemenco, Deselnicu, Ţarălungă, Marcu… Apoi am fost în Craiova Maxima, alături de Ilie Balaci şi ceilalţi mari fotbalişti ai Ştiinţei. Am avut şi şansă, am mai povestit asta. Silviu Stănescu m-a luat din Pieleşti şi m-a dus direct la Universitatea, prezentându-mă şi susţinându-mă în faţa antrenorilor Tică Oţet, Constantin Deliu. Am nimerit pe mâini bune. Cum ziceam, şansa mea de a ajunge la Ştiinţa s-a numit Silviu Stănescu.
– JustME: Credeţi că în campionatul acesta vom avea forţa necesară pentru a ataca un loc de cupă europeană?
– E destul de greu să ofer un răspuns. Deşi au trecut doar trei etape din actuala ediţie, eu văd o luptă în doi pentru titlul campionatului acesta, între Rapid şi CFR Cluj. Nici celelalte două echipe bogate ale României, Steaua şi Dinamo, nu vor sta cu mâinile în sân. Cu alte cuvinte, primele patru locuri ale campionatului par ocupate. Urmează un grup de trei-patru formaţii care au şi posibilităţi financiare, şi loturi bune şi care atacă şi ele partea superioară a clasamentului – Poli Timişoara, Unirea Urziceni şi FC Vaslui. Cu alte cuvinte, vreo şapte grupări sunt acolo sus, la bătaie pentru cupele europene. Ăsta-i un punct de vedere la început de campionat, dar pot apărea diverse probleme. În această luptă este vorba de valoarea lotului. Universitatea Craiova? Cred că se poate bate cu Timişoara, Vaslui şi Urziceni pentru unul dintre locurile cinci-opt.
– 10.praetorianus: La un moment dat, trebuia să joci la Sportul Studenţesc, dar ai ameninţat cu renunţarea la cariera de jucător şi s-a dus Ţicleanu în locul tău! Poţi dezvolta subiectul?
– E mult de povestit, sunt lucruri cunoscute, dar văd că unii nu le cunosc, ba chiar le răstălmăcesc. Nu am ameninţat niciodată că aş renunţa la cariera de jucător! Povestea cu „plecarea“ mea la Sportul Studenţesc s-a petrecut în 1985, aveam 24 de ani, cum să mă las de fotbal? Acel moment, „Ţicleanu contra Geolgău“, este o chestiune complicată, în care au intrat mai mulţi jucători în discuţie, nu numai eu şi Ţicleanu, ci şi Mănăilă. Cei din conducerea clubului ar putea oferi informaţiile exacte. Ştiu doar că Universitatea a obţinut dezlegarea lui Vasile Mănăilă pentru Craiova în schimbul dezlegării mele la Sportul, dar eu nu am vrut să plec de la Universitatea. Atunci a apărut o problemă a lui Ţicleanu şi aşa, în cele din urmă, a ajuns „Chiose“ la Sportul Studenţesc. Asta-i povestea, pe scurt.
