Oficialii olteni au justificat jocul echipei din perioada de pregatire invocând faptul ca au fost doar niste partide amicale, iar acum, când se joaca pe puncte, dau vina pe caldura.
Pentru ca s-a mers pe principiul cantitate, nicidecum calitate, oficialii craioveni detinând semnaturile a 53 de jucatori, problemele de lot ale Universitatii nu au intârziat sa apara. Au reiesit din prestatiile avute in partidele amicale, rezultatele obtinute spunând totul, dar Adrian Mititelu nu a constientizat ca valoarea echipei sale nu este in conformitate cu obiectivul propus. A iesit la rampa si a inchis gura suporterilor afirmând ca in partidele oficiale lucrurile vor sta cu totul altfel.
Si momentul mult asteptat a venit, Universitatea redebutând pe prima scena impotriva celor de la FC Vaslui, un adversar care sezonul trecut se zbatea in mediocritate. In mentalitatea publicului de pe „Ion Oblemenco“, favoritii nu aveau cum sa dea gres in fata gruparii moldave, gândindu-se numai la viitoarele confruntari, cu Steaua, FC Arges, Rapid si Dinamo. Si totusi, socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din „târg“, pentru ca alb-albastrii nu au reusit decât o remiza alba si un joc lamentabil.
Nu a functionat mecanismul de joc
Universitatea avea sa inceapa bine partida, dar iuresul alb-albastrilor s-a stins cu rapiditate, fiind inlocuit cu o prestatie foarte slaba, presarata cu executii hazlii, care aveau sa irite pâna si cel mai infocat suporter craiovean.
Disecând evolutia juvetilor, doar defensiva condusa de Dorel Stoica a putut primi nota de trecere. In rest, atât mijlocasii, cât si atacantii trimisi in teren de Ovidiu Stinga au fost inexistenti. Surpriza neplacuta din linia mediana a constituit-o Robert Saceanu, acesta fiind umbra acelui jucator care suta imparabil si stopa atacurile adverse. Cu Vasluiul, „Gattuso“ a gresit aproape toate pasele, a fost lipsit de idei in ceea ce priveste constructia si, fiind copiat perfect de ceilalti mijlocasi, Universitatea a iesit cu greu din propria jumatate de teren. Nefiind ajutati de colegii din linia mediana, atacantii nu s-au vazut pe teren, putinele intâlniri cu mingea ale lui Baird, Rose, Salih, Dina sau Pârvu fiind pierdute intr-o maniera suparatoare.
Caldura a fost de vina?
Fara sa surprinda pe cineva, oficialii Stiintei nu au stat pe gânduri si au aruncat vina pe caldura, de parca ar fi fost prima echipa din lume care ar fi jucat pe canicula. „Pe teren nu se putea respira. Cred ca erau mai mult de 40 de grade. Eu doar am stat pe banca si am strigat si cred ca am slabit vreo doua kilograme, daramite jucatorii, care au pierdut cam câte patru kilograme. In aceste conditii nu se poate juca fotbal“, a spus Silvian Cristescu, la finalul intâlnirii.
Explicatia este penibila. Pai, daca fotbalistii Universitatii, al caror venit anual este de ordinul câtorva zeci de mii de dolari, nu au avut randamentul scontat din pricina celor 40 de grade, brutarii, patiserii, metalurgistii si muncitorii necalificati ce ar putea sa mai zica? Si ei nu câstiga mai mult de cinci-sase milioane de lei vechi. Când generatia de aur a României a triumfat la World Cup 1994, nu a fost tot canicula si in America? Sau temperatura a fost propice fotbalului?!
Daca inamicul principal al juvetilor este caldura, oficialii Stiintei ar trebui sa ia masuri in viitorul apropiat si sa instaleze aparate de aer conditionat pe marginea terenului si sa construiasca piscine pe pista de atletism, poate asa vor incepe sa apara si punctele, dar si spectacolul.
