Hepatita B este o boală cauzată de infecţia cu virusul hepatitei B. Gazda naturală a acestui virus este omul. Infecţia cu virusul hepatitei B poate genera complicaţii severe.
Virusul hepatitei B se găseşte în sânge şi în alte lichide infectate, precum sperma şi secreţiile vaginale. Virusul este de aproape 100 de ori mai infecţios decât HIV, particulele virale găsindu-se în număr foarte mare în sângele infectat. Se estimează că în lume sunt peste 300 de milioane de purtători cronici ai virusului.
Infectarea se poate face prin contact sexual neprotejat sau prin contact direct cu alte lichide infectate, precum sângele sau saliva. Virusul se poate transmite şi prin piele, în cazul transfuziilor cu sânge infectat, manevrelor stomatologice, utilizării de seringi şi ace contaminate, piercing-ului sau pedichiurii, consumului de droguri injectabile.
Există şi posibilitatea transmiterii perinatale, de la mamă la nou-născut. Aceasta are loc în timpul naşterii sau la scurt timp după aceea.
Simptome
Perioada de incubaţie a hepatitei B este de 40-180 de zile, pacientul fiind contagios în acest interval.
Aproape o treime dintre bolnavi nu prezintă simptome, dar pot transmite boala. Alte persoane prezintă simptome nespecifice precum subfebrilitate, dureri abdominale, oboseală, slăbiciune, anorexie. În acest caz, pot să apară erori de diagnostic, suspectându-se în majoritatea cazurilor o simplă răceală sau gripă.
Alţi pacienţi prezintă simptome mai severe: icter (îngălbenirea pielii şi a albului ochiului şi colorarea în maro sau portocaliu a urinei), decolorarea fecalelor (scaun alb), oboseala persistentă, febra, lipsa poftei de mâncare, greaţa şi vărsăturile. Icterul atinge maximul de intensitate la una-două săptămâni.
În cazul hepatitei cronice, simptomele sunt similare cu cele enumerate mai sus, cu excepţia oboselii, care este mult mai severă.
Boala se poate vindeca în şase luni
Dacă există suspiciunea de hepatită de tip B, bolnavul se va prezenta la medic şi se va supune unui examen fizic şi unui set de analize pentru a determina dacă ficatul este afectat. Diagnosticul de hepatită se pune pe baza analizelor sângelui, în acest mod detectându-se prezenţa virusului. Dacă se suspectează hepatita cronică, se recomandă biopsia hepatică, prin intermediul acesteia evaluându-se severitatea bolii.
Evoluţia bolii este pozitivă în aproximativ 90-95% din cazuri, recuperarea fiind completă în maximum şase luni. Oboseala poate persista un an sau chiar mai mult. Unii pacienţi transmit boala, deşi nu mai prezintă simptome. Alţii dezvoltă hepatita B cronică, o boală cu evoluţie îndelungată, care poate conduce în timp la apariţia cirozei hepatice sau a cancerului hepatic. Foarte puţine persoane dezvoltă o formă fulminantă a bolii, decedând în câteva zile.
Se recomandă vaccinarea
Principalele măsuri care pot fi luate pentru prevenirea infectării cu virusul hepatitei B sunt vaccinarea împotriva virusului, folosirea prezervativului, sterilizarea acelor pentru injecţii, piercing sau tatuaje, purtarea de mănuşi în cazul în care manipulaţi sânge sau secreţii umane, bandajarea pe toate rănile deschise.
Imediat după stabilirea diagnosticului, se recomandă vaccinarea împotriva hepatitei B pentru a stimula sistemul imunitar. De asemenea, se impun repausul, urmarea unei anumite diete, precum şi interzicerea consumului de băuturi alcoolice sau a anumitor medicamente.
Pacientul trebuie să consulte medicul înainte de a lua orice medicament.
