„Nu, nu, nu, nu, nu…“ mă mitraliază din televizor un judecător dintr-un oraș oarecare la întrebarea dacă este interesat să afle dacă prim-ministrul țării oarecare i-a plagiat o lucrare. Rafala nu mă omoară (sic!), dar, curios, îmi stârnește amintiri în logica lui „unde dai și unde crapă“ despre însemnele reușitei sociale sau, mai corect, ale parvenirii înainte de 1989: Dacie neagră, obligatoriu număr de înmatriculare din trei cifre, care începea cu 1 pentru cei mai ștabi, acces la casa de comenzi a partidului, posibilitatea de a cumpăra din „shop“ sau a-ți face concediul într-o vilă de protocol din Poiană sau Neptun. Societatea era divizată între cei care deveniseră purtătorii acestor însemne, cei care nu le aveau încă, dar erau dispuși oricărui compromis pentru a le căpăta și restul populației prea ocupată cu asigurarea supraviețuirii de pe o zi pe alta. Ne-am dorit obsesiv schimbarea, dar vedem că peste decenii lucrurile nu au evoluat pe fond, ci doar capătă alte forme în care Dacia s-a transformat în SUV, numerele de înmatriculare au fost înlocuite cu prescurtări semnificative gen DPT, PMC sau BOS, iar pe cartea de vizită trebuie neapărat să existe prefixul „Doctor“. Anii comunismului nu au clădit decât frustrări și nu năzuințe, care, odată cu câștigarea libertății, au căpătat forme grotești, bodyguard, ceas la mână cu preț de garsonieră, iar ca plus pentru politicieni, titluri nobiliare academice, ridicarea de ode, fie ele cântece populare cu iz de manea sau pictarea pe pereții bisericii din satul natal.
O analiză din punct de vedere psihologic al unui astfel de comportament are diagnosticul de paranoia megalo-maniacă, dar curioasă este multiplicarea comportamentului fostului dictator la mulți concetățeni de astăzi ajunși în funcții de conducere, încât putem afirma fără teama de a greși că am scăpat de un Ceaușescu și am dat de alte sute de copii contrafăcute. Ceea ce mă îngrijorează cu adevărat este că, dacă fostul dictator ajunsese să fie urât sincer de marea majoritate, astăzi acești noi mici Ceaușescu sunt iubiți și chiar votați semnificativ. În general, este ușor să-i judeci pe alții, dar când te surprinzi pe tine însuți conducând o mașină de „interlop“ îți dai seama că lucrurile au luat-o razna. Revenirea la normalitate în astfel de condiții se poate face având curajul să ne luăm de mână și să ne privim în oglinzi care ne arată așa cum suntem. Doar după ce vom face acest prim pas poate urma exorcizarea lui Ceaușescu și apoi speranța că ne putem îndrepta.
Astăzi vă propun să ne privim în oglinda toleranței față de cei care fură (și plagiatul este un tip de furt) și încep cu ea și pentru că este încălcarea uneia (a opta în învățătura ortodoxă) dintre cele zece porunci. Motivul este mirarea mea cum în recent încheiata campanie electorală au fost destui cei care și-au dat votul unor candidați suspectați de furt, absolvindu-i de vină cu „a furat, dar a și făcut“ sau „ce dacă a plagiat, că doar nu a dat în cap la lume“!? Să se fi transformat două din cele trei categorii ante ‘89 în „Cei care fură“, „Cei care nu fură, pentru că nu au ocazia să o facă“ și s-a păstrat neschimbată categoria celor care sunt indiferenți sau prea ocupați cu supraviețuirea? Ce mecanism a transformat românii în poporul cel mai tolerant față de corupție și cel mai predispus să acorde circumstanțe atenuante celor care ne fură în fapt pe toți? Au devenit majoritari cei care pun prosopul ud pe repartitorul de costuri și ajung astfel nu să fure „statul“, ci vecinul de palier căruia îi spun bună dimineața la plecarea zilnică către serviciu? Sau cei care și-au făcut lucrarea de diplomă sau doctorat fie plătind-o, fie folosind din greu copy-paste din referate de pe internet?
Unii vor comenta de ce m-am trezit tocmai acum să pun astfel de întrebări și nu le-am pus când a ajuns ministru unul care și-a luat bacalaureatul când alții terminau o facultate. Mi le-am pus și atunci, dar am convingerea că numai când majoritatea va aparține locuitorilor oarecare ne mai dispuși să se facă că nu văd, țara oarecare va deveni mult mai locuibilă.
de Dan Adrian Cherciu
