Trei nuci tari

 În 2012 sunt alegerile parlamentare. Senatul şi Camera Deputaţilor după doi ani neelectorali îşi vor termina mandatele şi se vor întoarce la electorat să adune voturi. Cum va fi peisajul politic atunci? Depinde. Întâi de toate, de evoluţia şi durata crizei economice. Apoi de cine câştigă alegerile prezidenţiale din 22 noiembrie/6 decembrie. Dacă Băsescu pierde, şocul va fi resorbit abia spre sfârşitul anului 2010 şi PD-L va avea mari probleme să nu îşi piardă oamenii. Asta, pentru că PD-L arată prea mult azi ca o uniune personală în jurul lui Băsescu şi mai puţin ca un partid. În acelaşi timp, s-ar putea ca eşecul lui Băsescu să motiveze liderii PD-L mai mult şi tocmai lipsa lui Băsescu să ajute ca PD-L să se transforme într-un partid în care indiferent de cine e lider are propriul său electorat, propria sa nişă ideologică şi electorală. Desigur, dacă Băsescu se întoarce la PD-L după ce ar pierde Cotrocenii ar fi altă situaţie. Acest argument îi motivează pe unii democrat-liberali să îl sprijine să câştige, tocmai ca să nu revină la partid.
La liberali. Ei se grăbesc să intre la guvernare după decembrie, fie cu PD-L, fie cu PSD. Opoziţia le face rău şi există o presiune din filiale ca liderii să facă orice, dar să intre într-o combinaţie şi să revină la putere. După patru ani de acces la fonduri şi avantaje nu le prieşte să stea pe uscat şi să privească la alţii cum fac averi. Există întrebarea dacă, rămas în opoziţie, PNL va rezista şi nu va intra în declin. De aceea, cifra obţinută de Crin Antonescu va însemna foarte mult. Şi pentru negocierea unei eventuale participări la guvernare, dar şi pentru a-şi măsura forţele să vadă dacă poate rămâne în opoziţie încă doi-trei ani. Liderii de azi ai PNL nu au încă suficientă autoritate în partid ca să menţină disciplina, în condiţiile unei opoziţii prelungite. Personal, cred că este o tactică sinucigaşă, şi nu una salvatoare. PNL ar trebui să se ţină deoparte, în opoziţie clară până în 2012, să anunţe această atitudine şi să dea bătălia decisivă numai în alegerile parlamentare de atunci. Erodarea puterii, oricare ar fi ea, şi adâncirea crizei vor contribui la creşterea popularităţii sale şi la lărgirea bazei sale electorale. Rezultatul din 2012 va fi unul pe măsură, după trei-patru ani proşti din punct de vedere economic. Populaţia va căuta alternativa, adică un partid care a stat ferm patru ani în opoziţie, criticând măsurile guvernului. Amintirea anilor prosperi 2004/2008, când premier era un liberal, va fi un argument în plus pentru a aduna voturi. Deocamdată, PNL e predispus la orice combinaţie, aplicând tactica partidului mic,„basculă“, capabil să dea cu 10-15 procente susţinere unui partid sau altul. Un partid de buzunar e uşor de controlat din culise şi face o politică de culise. PNL nu ambiţionează să preia puterea ca partid majoritar, ci să participe la o combinaţie ca vioara a doua. Nu are răbdare să construiască o politică şi nici să aştepte până în 2012. Cred că îl va costa această tactică.       
PSD pune, de asemenea, o miză enormă pe Cotroceni. Adversarii lui Geoană, care acum sunt în jurul lui şi fac declaraţii de fidelitate, îl vor contesta dacă pierde. Taberele pro şi contra colaborare cu PD-L nu au cum să se împace şi sunt de forţe sensibil egale. Circumstanţele se vor schimba din decembrie şi combatanţii se vor regrupa pe alte aliniamente. Dacă Băsescu câştigă, mai aproape de sufletul lui e un guvern monocolor, minoritar (s-a mai văzut), cu PD-L. Un guvern slab, pe care să îl poată manevra uşor. E pregătit PSD să stea în opoziţie până în 2012, e întrebarea cheie. Dacă va fi dat afară din Palatul Victoria se va sparge? Vom vedea parlamentari PSD votând cu guvernul? Dar aleşi locali trecând la PD-L? Nu ar fi ceva nou.  
 În decembrie vom avea deja pe tablă piesele de şah ale unei noi partide. Vom vedea atunci cum se aşază piesele. Pentru că abia se va termina bătălia pentru Cotroceni şi partidele vor intra, aproape fără pauză, în campania pentru 2012.