Esecul tentativei celor din Platforma de a pune mâna pe PNL prin revenirea de contrabanda in partid a impins si mai tare in plan secund maretul proiect al Uniunii Federative de Dreapta.
Sa ne reamintim.
Punctul-cheie al Manifestului de la Pitesti l-a reprezentat vointa semnatarilor de a realiza o noua structura politica in România postdecembrista.
Autorul Proiectului, Valeriu Stoica, a tinut o lunga cuvântare menita a ne convinge ca:
1) Pentru echilibrarea scenei politice actuale e nevoie de crearea unei puternice formatiuni de Dreapta.
2) In conditiile actuale, o astfel de formatiune nu poate imbratisa decât ipostaza unei reuniuni a partidelor si partiduletelor situate la Dreapta intr-o constructie de tip Federativ.
3) Motorul acestei revolutii nu-l poate constitui decât grupul desprins din PNL.
La vremea respectiva, am avut serioase indoieli fata de viabilitatea Proiectului.
Fie si pentru ca:
a) In România postdecembrista, parte a României eterne, se darâma mult mai usor, decât se construieste. Or, din câte se stie, pilonii Platformei vor ca, dupa sfarâmarea PNL, sa ridice, pe terenul ramas viran, o constructie mult mai mare si mai spectaculoasa.
Ceva in genul ambitiei de a darâma un conac pentru a ridica in locul lui un nou Palat al Poporului.
b) PNL e inca un partid la Putere si, beneficiind de acest enorm avantaj in România slugarniciei multilaterale fata de cei care au pâinea si cutitul, actuala conducere a PNL va reusi sa le puna celor cinci suficiente bete in roate pentru ca vehiculul lor sa ramâna in drum.
c) O constructie in genul celei vizate si visate de Grup presupune adeziunea mai multor formatiuni. Pe hârtie, un proiect excelent. In practica, un proiect imposibil de realizat. Pentru ca in România e mult mai usor de rupt, decât de lipit ceva. Uniunea Federativa preconizata, chiar daca va pastra identitatea formatiunilor componente, inseamna renuntarea de buna voie la niste sefii mari pentru niste sefii mai mici. Cine e dispus la un asemenea sacrificiu, fie el si pentru scumpa noastra tarisoara, mai ales când conjuncturile nu sunt percepute ca alarmante?! Fuziuni, aliante, topiri si rastopiri de formatiuni sunt mult mai usoare in Opozitie, când fructul Puterii se vede sus, in pom, decât la Putere, când stai chiar in pom, cu el in mâna. Din acest punct de vedere, invocarea Aliantei D.A. ca argument pentru posibilitatea unei fuziuni mi se pare usor nepotrivita. PNL si PD s-au aliat, liderii celor doua partide aratându-se dispusi sa imparta sefia, in contextul unei perioade când PSD domina zdrobitor in sondaje. Liderii PD si PNL si-au amintit sloganul CDR, Nu vom reusi decât impreuna! Nu vom reusi decât impreuna sa dam jos PSD si sa-i luam locul! Acum cele doua partide au reusit sa parvina la Putere. Ce motive temeinice ar avea sa se complice fuzionând când pot ramâne la Putere si fara?
Despre Uniunea Federativa se vorbeste tot mai putin. Ba chiar nu se vorbeste deloc.
Semn ca autorii Proiectului au inteles conflictul dintre initiativa lor si România reala.
