Omul nepotrivit la locul nepotrivit

Potrivit propriilor confesiuni, Ioan Talpes a ajuns viceprim-ministru gratie unui schimb de replici intre Ion Iliescu si Domnia sa la incrucisarea pe culoarele Palatului Cotroceni: – Da un telefon lui Adrian!, i-ar fi zis Ion Iliescu. Adrian, nefiind nimeni altul decit primul-ministru al Romaniei, presedinte PSD si membru in conducerea Internationalei Socialiste. Ioan Talpes a raspuns: – Ii dau! Si astfel Romania primaverii 2004 a incercat un moment pe care opinia publica l-a intors pe toate fetele pentru a-l descoase, mai ceva decit enigma daca starleta si-a pus sau nu silicoane.

Felul hei-rupist in care s-a produs evenimentul e tipic politicii romanesti postdecembriste, politica de improvizatie la o fleica si la o bere, cind nu e intriga la o caprioara si la o vinatoare. Si acest stil de a decide si-a dezvaluit de indata efectele in cazul noului viceprim-ministru. Ioan Talpes e omul nepotrivit la locul nepotrivit. Restructurarea a fost publicitata ca o masura in stare de a da fluenta, coerenta si, prin asta, eficacitate guvernamentala. Scepticii s-au indoit de atingerea acestui tel, invocind supradimensionarea aparatului birocratic. Nimeni nu s-a gindit insa ca vizata coerenta va fi pusa la indoiala de omul venit de la Cotroceni, fostul consilier prezidential pe probleme de securitate nationala. Timp de 14 ani, Ioan Talpes a indeplinit misiuni de covirsitoare importanta in statul roman. E un om inteligent, abil, cultivat. E insa un om cu exercitiul exclusiv al culiselor, obisnuit sa se remarce in ipostaza de sfatuitor de taina, total lipsit de exercitiul misiunii in aer liber. Posturile de sef al SIE, de ambasador la Sofia, de consilier prezidential i-au dat un anume orgoliu. Orgoliul omului care sta deoparte de crima, urmarindu-i pe combatanti cum se hacuiesc. Evident, stiind dosarul fiecaruia.

Trecerea Domniei sale de la o activitate pentru care era facut la activitatea pentru care n-are pic de talent s-a vazut imediat in dezastrele sale. In nici o saptamina, Ioan Talpes a produs guvernului mai multe pagube decit opozitia intr-un an. La trecerea prin Comisia Parlamentului a gafat, amenintindu-i pe parlamentari. La BBC si la Antena 1 a batut cimpii despre imposibilitatea Romaniei de a inchide in 2004 toate negocierile.

Ce nota comuna au toate aceste gafe? Incapacitatea de a nu-si tine gura, de a nu tine cont de procedurile standard. La Tuca Show, Ioan Talpes a avut un luminis de sinceritate naiva. Si-a explicat iesirea din parlament prin faptul ca multi dintre cei care-l anchetau erau sub conditia sa intelectuala. Ma rog! Ioan Talpes merge probabil cu avionul. Daca la decolare si aterizare nu-si pune centura, se si infatiseaza imediat o fatuca mai mult sau mai putin inzestrata care-i spune sa-si puna centura. Ce face calatorul Ioan Talpes? Refuza pe motiv ca fatuca nu stie cind a domnit Alexandru cel Mare? Fireste ca nu. Calatorul Ioan Talpes isi pune centura deoarece gestul fatucii se inscrie in procedurile standard ale zborului cu avionul. Asemanator stau lucrurile si cu aparitiile sale publice in noua ipostaza, cea de calator cu aeroplanul guvernamental. Postul ii cere respectarea anumitor proceduri standard. Unele sint dureroase pentru un om destept, dar mai ales constient ca-i destept. Ca viceprim-ministru, Domnia sa se supune parlamentului. In consecinta, chiar daca printre cei care l-au hartuit cu intrebari se afla si insi despre care fostul consilier prezidential stie ca au izmenele mai putin imaculate, asta nu inseamna ca trebuia sa le-o si spuna. Daca a acceptat postul de viceprim-ministru trebuie sa stringa din masele si sa zimbeasca frumos si celor despre care are o parere execrabila.

Fisa postului ii cere lui Ioan Talpes sa nu spuna intotdeauna ceea ce crede. Riscind uneori sa para imbecil fara certificat, omul politic se vede obligat insa si la acest cosmar. De trece drept mediocru, cind el necheaza de nerabdare sa se dea destept. Va fi crezind, de exemplu, Ioan Talpes ca Romania ar putea sa nu inchida in 2004 toate dosarele de negociere. Inainte de a deschide gura si a-si da cu parerea, era musai sa se intrebe asupra efectelor grave decurgind din aceasta parere spusa public in noua calitate.

Pina mai ieri, Ioan Talpes conducea tara din umbra. Folosind ca instrument spusul parerii in intimitatea biroului prezidential. Prin noul post, Domnia sa trebuie sa conduca tara pe fata. Avind drept conditie necesara tocmai a nu-si spune parerea cind trebuie si cind nu trebuie. Nu era oare normal ca inainte de a accepta oferta lui Adrian Nastase sa se intrebe daca-i pregatit sa faca fata noii conditii? Sau, daca Domnia sa nu s-a intrebat, crezind ca e bun la toate, nu era oare normal sa se intrebe asta cel pe care Ion Iliescu il alinta cu apelativul Adrian!