PUPAZA DIN CERB

Sa vorbim de prima zi, cea a folclorului. Impresionanta desfasurare de forte, ca la o parada militara. O parte din mai-marii folclorului (nu toti, de ce?) si o sectiune de dansuri populare, sau folclor de grup (cintec si dans) incredibile, artilerie grea, dovada istorica, europenism, cultura, ce mai! De altfel, spectacolul in sine a avut ceva asa ca de export, mai mult pentru TVR International. As enumera doar Grupul numit Icoane, al lui Ioan Bocsa, cu un mesaj muzical plin de semnificatii, de sensuri istorico-folclorice ancestrale, ca si tot repertoriul expus aici, al lui Lese, ca si Horitoarele de la Grid, Junii Brasovului, Iancu Furdui cu Crai Nou, ca si acea ciudata prezentare a Calusarilor, care avea, pare-se, un scenariu comic adiacent, dar, din pacate, neurmarit consecvent de o camera TV care s-a tot bilbiit enervant, transformind totul intr-o parodie. Nu ne-am ferit nici de exotismele traditionale, care au dat bine. Exceptie, recitalul extraordinar al unui geniu ca Dumitru Zamfira, care a dat cel mai bine. Exotice deci au fost recitalurile de vioara cu goarna, de ferastrau (firez, cum ii zice in Ardeal), cintatul din frunza (ca sa fie credibil, omul a venit cu toata craca), tulnicaresele din Cimpeni, dansul mastilor. Parca mai trebuia si un cimpoi si un solz de peste.

Ansamblul maramuresean Iza a adus, si prin glasul ultimului Petreus mai anonim ca niciodata, si nu din vina lui, ceva ancestral, original, oricum mai putin comercial decit sotii Rednic, sa spunem. Ce nu mi-a placut a fost interventia tiganilor, care au inventat un dans cu furtisaguri din mai toate sub-zonele ardelenesti, altfel dinamic. Ca spectacol – minunat, ca autenticitate – zero. Dar sa nu te pui cu tiganii nostri la jucat, cintat si la exhibitionisme, caci ei „acopera“ (adica fura cu tupeu) Mama India, Rusia, Serbia, Turcia si ceva Orientul Mijlociu.

Iata insa ca in aceasta urmatoare fraza ma contrazic: da, 10 prajini si Tandarica au fost autentici, adevarati si minunati. Daca o faceau si inaintea lui Bregovici, erau tari. Dar nu noi am furat Ciocirlia de la el, ci invers. Ba a si botezat-o „Kalasnikov“, nesimtitul! Frumos spectacol, prima seara, cu toate tarele lui.

Mai rau a fost in partea a doua, cind s-au prezentat concurentii. O bulibaseala de satra, nu alta, interpreti veniti de-a valma pe scena, unii cu sexul schimbat (de prezentatori!), bilbe, improvizatii de sus, nesincronizari la intrarile in scena si la inminarea cadourilor, calcaturi pe bataturi, texte conventionale si albe-albe, imaculate de tot. Colacul insa a fost pus pe Mos Pupaza din Cerb, care ba venea, ba nu venea si sfirsitu’ n-anunta. Sarcina grea pentru Cosmin si Andreea, care din start ne-a daruit si o mica perla de-a spart un perete cu nuca ei : „Indreptati camerele spre public, ei sint vedeta.“

Ei. Publicul, ca e multi adica.