La fel precum orice altă mașînărie, satelițîi au o durata de viață limitată. Indiferent că sunt sateliți meteorologici, de comunicație, de cercetare sau de navigație, aceștia se uzează sau devin învechiți precum o mașînă de spălat sau un aspirator, potrivit descopera.org.
Așadar ce se întâmplă cu un satelit când îi vine ceasul?
Astăzi, există 2 posibilități, depinzând de altitudinea la care orbitează. Sateliții aflăți pe o orbită mai joasă sunt încetiniți folosind ultimele picături de energie. În acest fel vor cădea și vor arde în atmosfera.
A două varianta este să trimită satelitul în spațiu, departe de Pământ. Încetinirea unui satelit ar consumă multă energie pentru a cădea înapoi pe Pământ. Acest lucru este valabil mai ales dacă satelitul se află la o altitudine foarte mare.
Sateliții aflăți pe o orbită joasă sunt ușor de doborât. Căldură generată de frecarea cu aerul va arde satelitul în căderea să spre Pământ, la o viteză de mii de kilometri pe ora.
Dar cum scapă inginerii de obiectele mai mari precum stațiile sau navele spațiale? Acestea s-ar putea să nu ardă complet înainte să cadă pe Pământ. Din fericire, există o soluție. Operatorii navei spațiale pot controla locul unde stația sau naveta spațială se prăbușește, iar acest loc are și un nume: Cimitirul Navelor Spațiale! Acest cimitir se află în Oceanul Pacific și se află în cel mai îndepărtat loc față de orice așezare umană. Locul se mai numește și “Polul de inaccesibilitate” sau “Punctul Nemo” (aluzie la personajul lui Jules Verne), iar cel mai apropiat petec de pământ de el se află la 2.688 de kilometri.
Deși punctul unde vor cădea aceste obiecte spațiale este foarte precis, atunci când intră în atmosfera, ele se dezintegrează. Întinderea pe care se raspandesc rămășițele poate să aibă și o rază de 1.000 de kilometri. Din acest motiv a fost aleasă această zona, unde nu se află nimic pe o rază de aproape 2.700 kilometri. Cea mai mare parte a unui obiect spațial se dezintegrează în momentul în care intră în atmosfera. De exemplu, numai 25 din cele 142 tone ale stației spațiale ruse MIR au ajuns în cele din urmă în acest cimitir.
Și ce se întâmplă cu satelițîi trimiși în spațiu? Aceștia sunt trimiși pe așa-zisă “orbită cimitir”, aflată la o distanță de 36.000 km de Pământ.
Proiectanții sateliților sunt obligați să demonstreze că acestea pot fi dezafectate în siguranță la sfârșitul duratei operaționale, prin sisteme de reintrare controlată în atmosfera sau de urcare a vehiculelor în “orbită cimitir”. Începând cu 18 martie 2002, toți operatorii de sateliți din SUA s-au angajat să mute aceste vehicule pe o orbită cimitir la sfârșitul vieții operaționale.
