Anumite plante de interior, precum aloe vera, philodendronul, iedera şi ficusul, sunt adevăraţi agenţi de depoluare.
În urmă cu 20 de ani, doctorul William Wolverton, un specialist american în ştiinţele mediului de la NASA, a susţinut că plantele de interior sunt formidabili agenţi de depoluare a apartamentelor. Cercetările acestuia au fost verificate de numeroşi specialişti din toată lumea. Toţi au ajuns la aceeaşi concluzie: aceste plante elimină elementele chimice prezente în aer şi, mai ales, formaldehida, benzenul şi tricloretilenul. Aceste elemente sunt generate prin deteriorarea izolanţilor vechi, prin utilizarea solvanţilor sau a produselor de întreţinere, prin fumul de ţigară.
Totuşi, aceeaşi plantă nu poate elimina toate tipurile de poluanţi. Aşa că o colecţie de plante depoluante este ideea cea mai potrivită pentru a avea o casă cu aer curat.
Principiul depoluării
Principiul depoluării constă în schimbul de gaze. Poluanţii din aer sunt absorbiţi de frunze. Microorganismele care trăiesc în rădăcini transformă poluanţii în produse organice, care servesc la hrănirea plantelor. Florile elimină apoi vapori de apă printr-un proces numit transpiraţie şi ameliorează astfel nivelul de umiditate şi de oxigen din casă. În ciuda unei idei preconcepute, cantitatea de monoxid de carbon eliminată în timpul nopţii de plantele de interior este neglijabilă în comparaţie cu cantitatea de oxigen pe care ne-o oferă în timpul zilei. Ca regulă generală, cu cât o plantă consumă mai multă apă, cu atât va genera mai multă umiditate şi va absorbi mai mulţi poluanţi. De asemenea, cu cât frunzele sale sunt mai mari, cu atât efectul depoluant va fi mai pronunţat. Atenţie însă, dacă udaţi prea mult plantele, există riscul să mucegăiască (risc de alergie), de aceea este bine să aibă un sistem bun de drenaj.
Flori depoluante
Specialiştii estimează că eficacitatea maximă a plantelor depoluante este obţinută de minimum o floare pentru o suprafaţă de nouă metri pătraţi. Varietatea şi dimensiunile mari asigură un rezultat şi mai bun. Plantele pot fi aşezate în toate camerele apartamentului.
Printre cele mai folosite flori pentru „curăţarea“ aerului se numără azaleea, ficusul, philodendronul, voalul miresei, iedera şi nephrolepis.
Alte plante depoluante mai sunt dieffenbachia, spathiphyllum, dracena, clivia, cyperus, aglaonema, sansevieria.
Azaleea (Rhododendron indicum) este fără îndoială cel mai bun exterminator al amoniacului, care se găseşte în degresanţi şi anumite produse de curăţare. Este ideală pentru bucătării şi băi, dar aşezaţi-o tot timpul în semiumbră.
Nephrolepis (Nephrolèpis exaltata) este foarte bună pentru absorbţia formaldehidei. Această ferigă apreciază lumina vie, dar nu directă, şi o udare regulată.
Voalul miresei (Chlorophytum comosum) este campionul depoluării la toate categoriile. Elimină monoxidul de carbon şi formaldehida, făcând astfel aerul din casă mai respirabil şi mai puţin alergen. Nu contează în ce încăpere o aşezaţi şi în ce combinaţie de plante.
Ficusul (Ficus benjamina) neutralizează formaldehida cunoscută şi ca formol. Este foarte indicat un ficus pentru fiecare cameră.
Philodendronul (Philodendron scadens) poate elimina până la 86 la sută din formaldehidă şi absoarbe un produs toxic folosit în tratamentul lemnului. Alt avantaj este posibilitatea de a fi aşezată într-o cameră cu aer uscat.
Iedera (Hedera helix) s-a dovedit cea mai indicată plantă pentru eliminarea benzenului. O puteţi aşeza în bucătărie sau pe hol, chiar şi în locuri mai întunecate, ea suportând să stea şi în umbră.
Îngrijirea plantelor de apartament
Plantele de apartament trebuie îngrijite cât mai corect pentru a putea să-şi îndeplinească pe lângă rolul decorativ şi pe cel depoluant. Plantele sunt organisme vii şi de aceea trebuie hrănite, mai ales în perioadele în care înfloresc. În general îngrăşămintele sunt lichide sau praf. Îngrăşământul se foloseşte săptămânal în timpul înfloririi şi de două ori pe lună în perioadele normale de creştere. Cele mai bune îngrăşăminte conţin potasiu, fosfaţi şi azot.
Dacă îngrăşământul este sub formă de pulbere, trebuie să îl dizolvaţi mai întâi într-o cantitate mică de apă pe care să o amestecaţi cu apa cu care udaţi florile. Dacă îngrăşământul este lichid, amestecaţi cantitatea potrivită cu apa de udat. De fiecare dată trebuie să citiţi instrucţiunile şi să respectaţi dozajul, pentru că dacă se pune prea mult îngrăşământ planta poate avea de suferit. Toate plantele sunt mari iubitoare de lumină, dar există şi excepţii: plante care îndrăgesc umbra sau lumina difuză, care nu vine direct de la soare. Plantele care înfloresc au nevoie de mai mult soare şi ar fi bine să le aşezaţi în locuri în care lumina solară bate toată ziua. Plantele folosesc lumina în procesul de fotosinteză şi dacă nu au destulă energie primită de la soare se ofilesc şi mor. Frunzele plantelor trebuie curăţate periodic. Se va pulveriza apă pe frunzele care nu pot fi şterse, astfel ca ele să respire mai bine. Frunzele mari şi suficient de viguroase trebuie şterse cu delicateţe cu o cârpă moale şi curată de bumbac. Frunzele şi florile uscate sau ofilite trebuie aruncate. Nu toate plantele iubesc apa de la robinet, mai ales dacă nivelul de hipoclorit este ridicat. Cel mai bine ar fi ca apa folosită pentru udatul florilor să fie mai întâi ţinută cel puţin o zi într-un recipient descoperit şi numai după aceea să fie folosită la udat. Întotdeauna apa trebuie folosită la temperatura camerei. Nu udaţi florile expuse la soare direct în zilele foarte călduroase, pentru că le puteţi provoca un şoc termic şi plantele vor muri. Nu pulverizaţi apa pe frunze în timpul dimineţilor călduroase, deoarece picăturile de apă, sub impactul luminii, vor arde frunzele.
Este bine să udaţi plantele de apartament seara, după căderea întunericului, însă nu exageraţi, pentru că surplusul de apă va face ca rădăcinile florilor de apartament să putrezească.
