Prestigioasa publicaţie New Scientist a ales unele dintre cele mai amuzante „falsuri“ cu „iz“ ştiinţific, care au făcut istorie de-a lungul anilor, indiferent că a fost vorba de omul-maimuţă sau de planta care ucidea pe oricine pe o rază de 24 de kilometri.
În 1957, postul britanic de televiziune BBC difuza o ediţie a respectabilei emisiuni „Panorama“, al cărei principal subiect era copacul cu spaghete din Elveţia. Imaginile alb-negru care se derulau pe micul ecran prezentau o familie de ţărani elveţieni care culegeau recolta de spaghete din copaci, pe care le lăsau apoi să se usuce, înainte de le pune la fiert şi a le consuma. Înainte de a afla că este vorba doar de o păcăleală, britanicii au „încins“ liniile telefonice ale postului pentru a afla cum pot să cultive pomi cu spaghete. Din păcate pentru ei, răspunsul nu a fost cel aşteptat, reprezentanţii BBC limitându-se să le recomande să „pună o mână de spaghete într-o conservă de sos de roşii şi să spere la ce e mai bun“. Această farsă a reuşit din plin, ea fiind inclusă în topul celor mai amuzante „păcăleli ştiinţifice“ din toate timpurile, alături de alte cazuri mai mult sau mai puţin cunoscute.
Gigantul din Cardiff
Altă păcăleală mai mult sau mai puţin ştiinţifică este reprezentată de Gigantul din Cardiff. Acesta reprezintă un corp uman pietrificat, care măsoară trei metri înălţime. El a fost descoperit în 1869 de un grup de muncitori, care săpau un puţ în spatele unei case, aparţinând lui William Newell din Cardiff, New York. La aflarea veştii, mii de oameni au venit aici pentru a vedea minunea. Ulterior, s-a aflat că gigantul era creaţia lui George Hull, un ateist, care a decis să facă acest colos din piatră pentru a-l ironiza pe ministrul fundamentalist Turk, care interpretase Biblia ad-literam, fiind convins că giganţii populaseră Terra în trecut.
Omul-maimuţă
Mult mai mult a durat legenda Omului lui Piltdown, una dintre cele mai colosale farse arheologice din istorie. Totul a început în 1912, când au fost descoperite rămăşiţele fosilizate ale celei mai timpurii aşa-zise fiinţe humanoide, aparţinând craniului şi maxilarului. Specimenul a fost botezat, după cel care îl găsise, Charles Dawson – Eoanthropus Dawsoni.
Abia în 1953 avea să fie revelată înşelătoria, dovedindu-se că maxilarul aparţinea unui urangutan şi doar restul craniului provenea de la un bărbat adult.
Verdele care ucide
La fel de interesantă este şi legenda aşa-numitului Upas tree, apărută în paginile London Magazine în 1783. Este vorba de un copac ucigaş, prezent pe insula Java şi care era atât de otrăvitor încât putea să ucidă pe oricine pe o rază de 24 de kilometri. În realitate, Upas este originar din Indonezia şi, deşi este otrăvitor, nu este atât de periculos cum spune legenda.
Viaţa eternă
Altă farsă cu „priză la public“ a fost cea legată de secretul nemuririi, care poartă semnătura medicului şi fizicianului german Johann Heinrich Cohausen. Intitulat Hermippus redivivus, manualul specialistului german sugera, printre altele, îmbutelierea respiraţiei virginelor, rezultatul fiind o poţiune miraculoasă capabilă să prelungească viaţa.
