Armele secrete ale rechinilor
Specialistii in biologie au considerat, pâna nu demult, ca nasul rechinului este cea mai puternica arma din arsenalul sau. Rechinul poate simti mirosul sângelui in concentratii de pâna la unu la un miliard, pe o distanta de aproape 1,5 kilometri. Pentru a-si demonstra teoria, cercetatorii au efectuat o serie de studii pe seama nasului rechinilor. Ei au avut surpriza sa constate ca acestia erau confuzi si nu reuseau sa localizeze prada numai pe baza mirosului.
Ceea ce nu a fost luat in considerare la primele studii a fost ca si celelalte simturi ale rechinului si, mai ales, felul in care el le combina il fac sa fie unul dintre cei mai de temut pradatori din ocean.
Este adevarat ca mirosul rechinului este foarte ascutit. In plus, el reprezinta pentru pradator o resursa directionala. Având o nara pe fiecare parte a nasului, animalul poate percepe mirosurile din doua locatii diferite.
Dar rechinii au si auzul foarte bine dezvoltat. Ei percep cu usurinta sunetele pe frecvente joase, reusind sa distinga semnalele emise de animale ranite. Astfel de sunete sunt sub gama de perceptie a urechii umane.
In plus, rechinii sunt dotati cu un organ senzorial, numit ampulele lui Lorenzini, care ii ajuta sa simta impulsuri electrice de joasa intensitate emise de creaturi vii. Ampulele sunt de fapt aglomerari de celule sensibile la electricitate, localizate sub pielea capului, care transmit creierului informatii privind prada ascunsa.
Toate aceste „arme“ alcatuiesc un arsenal aproape imbatabil, oferindu-i rechinului mai multe optiuni pentru a-si alege urmatorul „prânz“. In plus, combinatia il ajuta sa-si localizeze prada aflata in apropiere, pentru ca animalul vede mai bine la distanta decât de aproape.
