Tarile si originea numelor lor
„Un trandafir cu orice alt nume“ poate sa miroasa la fel de dulce, dar originea numelor unor tari poate fi foarte confuza, uneori.
In ceea ce priveste Spania, spre exemplu, specialistii se mai cearta. Una dintre cele mai vehiculate teorii arata ca fenicienii veniti in acest loc au gasit o asemenea abundenta de iepuri incât l-au numit dupa specia de animale. Singura lor problema a fost ca au confundat iepurii cu hiracoideele de Africa (mamifere asemanatoare iepurilor, care traiesc in grupuri – n.r.). In plus, ei au creat confuzie si prin faptul ca au numit tara in dialectul canaanean, in latina traducându-se Hispania.
Franta – cei mai fericiti oameni din lume sunt cei liberi, la fel ca aceia care au dat numele acestei tari. Cunoscuti ca franci, ei si-au numit regiunea unde s-au asezat „tara celor liberi“. Istoricii sustin ca francii proveneau dintr-un trib german care a patruns pe teritoriul Imperiului Roman din Frisia.
Marea Britanie – chiar daca este greu de crezut, acest nume deriva de la un stil de machiaj. Primii locuitori ai insulelor erau cunoscuti pentru ca se pictau pe fata, cuvântul folosit pentru a-i denumi fiind „pritan“. Cu toate acestea, exista specialisti care considera ca numele tarii provine de la zeita celtica Brigid.
America – având in vedere ca a fost descoperita de Cristofor Columb, este o minune ca locuitorii Statelor Unite nu se numesc columbieni. Dar numele acestui loc deriva, de fapt, de la alt explorator, care a trecut aproape neobservat pâna dupa moartea sa, in 1512. Amerigo Vespucci a efectuat patru calatorii, fapt atestat de doua scrisori: „Mundus Novus“ (Lumea Noua) si „Lettera“ (Cele patru calatorii) in care experienta sa este prezentata in detaliu. Scrisorile l-au inspirat pe istoricul si cartograful Martin Waldseemuller, care a denumit tara cu versiunea latina feminizata a numelui Amerigo.
Canada era la inceput doar un sat foarte mic. Numele deriva, de fapt, de la cuvântul indian „k’anata“, care inseamna „asezare mica“.
