Denumirea CV5 nu pare să spună nimic. Însă ea este prefixul neoficial al primei staţii de radioamatorism din ţară,
înfiinţată la Craiova de Alexandru Savopol.
Radioamatorismul a luat fiinţă în 1919, în Statele Unite ale Americii. În România, această premieră a avut loc la Craiova, pe 18 martie 1926, când doctorul craiovean Alexandru Savopol a înfiinţat primul radioclub din ţară, cu numele de Radio Craiova. „Acest lucru a fost anunţat şi într-o serie de reviste străine, chiar în acel an. În cadrul clubului se populariza aparatura de radiorecepţie şi se dădeau lecţii în legătură cu construirea aparatelor de emisie şi recepţie pe unde scurte“, după cum nota I. Băjenescu în numărul 2 din 1972 al publicaţiei Sport şi Tehnică. Savopol a contribuit şi la gruparea radioamatorilor de emisie-recepție în „Asociația Amatorilor Români de Unde Scurte“, înființată în martie 1936, al cărei prim-președinte a fost.
La asociaţia Radio Craiova, Alexandru Savopol era preşedinte, iar în subordinea sa erau M. Nanoveanu (vicepreşedinte), locotenentul Ion Băjenescu (secretar), inginerul Ivanovici (ataşat tehnic) şi Postelnicu (casier). Acest colectiv va schimba denumirea asociaţiei în Radioclubul Craiova, iar în 1928 va înfiinţa şi o secţie specială de radioamatori de emisie. Radioclubul a avut un rol important în dezvoltarea radioamatorismului de emisie la noi în ţară.
Meritul de necontestat al doctorului Alexandru Savopol este că a înţeles – în absenţa unor legi clare – că activitatea radioamatorilor putea fi permisă numai dacă se desfăşura într-un cadru organizat şi în colaborare cu armata. S-a stabilit ca radioamatorii români să ceară QSL-uri (coduri folosite în radiocomunicaţie şi transmisie) numai pe adresa radioclubului craiovean. Pentru aproximativ opt ani, aici a funcţionat un adevărat QSL-Bureau. La sediul radioclubului de pe strada C. A. Rosetti, la numărul 4, se ţineau şi cursuri de iniţiere. Tinerii ofiţeri (lt. Ion Băjenescu, cpt. Dumitriu etc.), deşi iniţial fuseseră însărcinaţi cu supravegherea experimentelor lui Savopol, ajung să fie pasionaţi de ra-dioamatorism.
În timp, Radioclubului Craiova i s-au alăturat şi alţi amatori din ţară (Bucureşti, Bucovina, Timişoara, Cluj, Iaşi etc.), întrucât fiecare se voia protejat în faţa legii. Astfel s-a născut ideea de a se folosi prefixul CV5 (Craiova-5), deşi era un prefix neoficial. Câţiva ani, radioamatorii români au lucrat cu denumirea acestuia, până la 1 ianuarie 1934, când s-a adoptat prefixul YP5. Pe 23 martie, în 1930, cu ocazia celebrării a patru ani de activitate, Radioclubul Craiova a organizat o expoziţie cu emiţătoare şi receptoare radio realizate de amatori.
Savopol – radioamator, medic şi om cu suflet mare
Alexandru Savopol s-a născut pe 16 octombrie 1886 în Craiova, ca fiu al generalului Gheorghe Savopol şi al Luciei Savopol, născută Ioanid. A urmat liceul în mai multe oraşe, acolo unde tatăl său peregrina cu garnizoana (Focşani, Bucureşti) şi l-a terminat la „Carol I“ Craiova, unde şi-a luat, pe 30 iunie 1906, diploma de absolvire a secţiei moderne.
Din octombrie 1906 studiază la Facultatea de Medicină din Bucureşti, susţinându-şi teza de doctorat în medicină şi chirurgie, cu titlul „Despre acţiunea radiaţiunilor ultraviolete asupra proprietăţilor fiziologice ale adrenalinei“, avându-l ca preşedinte al tezei pe savantul Ioan Cantacuzino. În 1914, Savopol este numit profesor de igienă şi medic al şcolilor secundare din Craiova. Anul 1920 este unul deosebit pentru viaţa medicală din Bănie şi din judeţul Dolj, datorită doctorului Savopol, care creează primul laborator de analize medicale din Craiova. Acesta urma să deservească dispensarele şi spitalele din oraş.
S-a dăruit total omului în suferinţă, luptându-se cu riscurile exercitării meseriei. Prezenţa lui activă a adus eficienţă oriunde a fost trimis. În 1913, a fost trimis de Crucea Roşie la Scăeşti – Dolj şi s-a luptat pentru combaterea holerei; în anul următor a combătut epidemia de scarlatină în comunele Maglavit şi Basarabi de lângă Calafat, iar în 1915 – pe aceea de tifos exantematic în Predeal. Doctorul E. Mateescu-Ionescu amintea că Savopol „a muncit de dimineaţa până seara, a muncit cu râvnă în atâtea direcţii şi n-a strâns averi; a strâns însă comori de afecţiune, comori de aprecieri“.
Ca radioamator, profesorul Mihai Gelep rememora, despre Savopol, că „legăturile lui cu undele erau atât de strânse în lumea asta pământească, încât acum, când marele său suflet se găseşte dezbrăcat de materie, este imposibil să nu cred ca el să nu se fi cufundat în undele eterice, despre care se spune că sunt veşnice. Dacă este adevărat aceea ce se spune despre morţi, că ei trăiesc încă atât cât noi îi purtăm în mintea şi sufletul nostru, atunci desigur că doctorul Savopol va trăi atât cât vom trăi şi noi, care l-am apreciat şi iubit“.
