Noi – în oglindă

Fiecare dintre noi are o poveste unică şi deosebită care ne face speciali. La naştere venim pe lume ca o carte cu pagini albe care aşteaptă să fie scrisă, iar pe aceste pagini se scrie viaţa noastră, în ea rămânând însemnate tristeţile noastre, supărările noastre, durerile noastre, dar şi bucuriile pe care le-am trăit, iubirile, veselia, reuşitele. În josul anumitor pagini stă scrisă cu litere mici o caracteristică a personalităţii noastre, pe care o ţinem ascunsă de ochii celor care vor să ne citească.
Acestea sunt fraze pe care nici noi înşine nu le vom citi sau sunt scrise cu cuvinte pe care nici noi nu dorim să le înţelegem sau să le vedem. Aceste însemnări le putem numi proiecţii şi deseori aceste proiecţii le vedem şi le atribuim celorlalţi. De exemplu, atunci când nu ne place de cineva fiindcă ni se pare că este prea înfumurat, de fapt aceasta este o parte a noastră pe care noi nu ne-o acceptăm.
Aceste părţi ies la iveală de câte ori o caracteristică pe care noi o considerăm negativă apare la celălalt sau în comportamentul său care pe noi ne deranjează sau care ne creează o stare de disconfort. De exemplu, dacă avem un prieten care ni se pare că este autoritar, iar acest lucru ne enervează la el ar trebui să ne punem întrebarea de ce tocmai acest lucru din comportamentul lui ajunge să ne deranjeze? Dacă ne uităm şi ne analizăm cu adevărat, fiind sinceri cu noi înşine, oare nu vom identifica în viaţă numeroase momente când noi am fost prea autoritari.
Cu cât suntem mai vigilenţi şi mai atenţi şi căutăm în situaţiile din jur şi în oamenii din jur proiecţiile noastre asupra lor şi cu cât le descoperim, cu atât ne descoperim pe noi înşine şi cu atât devenim mai puternici, cu atât devenim mai autonomi, mai independenţi, mai fericiţi deoarece doar prin a recunoaşte şi a accepta în sufletul nostru aceste părţi ale noastre ne reîntregim şi devenim mai plini de noi înşine. Aceste proiecţii însă nu funcţionează doar cu comportamentele şi atitudinile mai puţin bune ale celor din jurul nostru, care ne fac să avem o reacţie negativă faţă de ele.
Noi proiectăm asupra celorlalţi şi calităţile noastre şi partea noastră luminoasă, care este înscrisă tot în josul paginii şi pe care încă nu o putem vedea. De câte ori admirăm o persoană pentru calităţile ei, pentru bunătatea ei, răbdare, inteligenţă etc. trebuie să ne reamintim că ne plac aceste calităţi la ea deoarece acestea există şi în noi.
Deseori, cei din jur funcţionează ca o oglindă şi ei ne arată atât trăsăturile noastre mai puţin bune, cât şi pe cele pozitive. Dacă vreţi să descoperiţi hieroglifele din josul paginii vieţii dumneavoastră, să învăţaţi să le citiţi, să le acceptaţi şi să le daţi locul de drept în paginile cărţii, gândiţi-vă la trei persoane care vă irită cel mai tare şi scrieţi la fiecare persoană în parte ce anume nu vă place la ea.
Fiţi sinceri şi scrieţi tot, şi apoi gândiţi-vă în ce momente din viaţă aţi fost la fel. Când anume aţi reacţionat cum a reacţionat persoana care nu vă place atât de mult. Pe cine aţi rănit reacţionând în acest fel? Acceptaţi-vă aceste părţi şi iertaţi-vă. Doar acceptând ceea ce sunteţi în totalitate puteţi simţi împlinirea lăuntrică. Apoi scrieţi pe o listă cele trei persoane din toată istoria dumneavoastră pe acest pământ pe care le admiraţi cel mai tare şi enumeraţi-le calităţile: ce anume v-a plăcut la aceste persoane, ce anume v-a impresionat, ce calităţi aţi fi vrut să deţineţi din cele avute de aceste persoane. Ceea ce recepţionăm de la ceilalţi există şi în noi aşa că tot ceea ce aţi scris pe listă există şi în dumneavoastră.
Recunoaşteţi-vă şi această parte luminoasă şi faceţi loc în viaţa dumneavoastră pentru lumină.
Uneori avem nevoie de răbdare şi determinare ca să ne punem în lumină bună.
Chiar şi atunci când ne îndrăgostim proiectăm asupra partenerului propriile noastre calităţi şi aşteptări. Pentru a ne putea oferi darurile simţindu-ne în siguranţă trebuie să renunţăm să ne mai judecăm pe noi înşine şi pe ceilalţi şi trebuie să îmbrăţişăm propria noastră măreţie. Numai darurile interioare pe care le recunoaştem şi cărora le facem loc în viaţa noastră ne pot oferi profunda satisfacţie că suntem destul atât cât suntem, că merităm să fim iubiţi şi că suntem buni şi valoroşi.