17.8 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalLignitul Olteniei, baza strategiei energetice a României

Lignitul Olteniei, baza strategiei energetice a României

Strategia energetică a României pentru perioada 2007 – 2020 publicată pe site-ul Ministerului Economiei şi Finanţelor propune creşterea rolului lignitului în balanţa energetică naţională.

Strategia energetică a României pentru perioada 2007 – 2020 propune folosirea cărbunelui, în special a lignitului, ca materie primă pentru producerea energiei şi pentru echilibrarea bilanţei energetice a ţării. Proiectul de strategie se află pe site-ul www.minind.ro şi este supus dezbaterii publice, specialiştii şi nu numai putând să facă propuneri pentru îmbunătăţirea variantei elaborate de Ministerul Economiei şi Finanţelor. După cum se apreciază încă de la început în proiect, România dispune de resurse energetice primare, precum gaze naturale sau ţiţei, în cantităţi limitate, motiv pentru care se sugerează folosirea cărbunelui autohton în producerea de energie pentru viitorii ani. „În condiţiile reducerii rezervelor de ţiţei şi gaze naturale, trebuie să crească rolul cărbunelui indigen şi, în particular, al lignitului în balanţa energetică naţională… Resursele de lignit din România sunt estimate la 1.490 de milioane de tone, din care exploatabile în perimetre concesionate 445 de milioane de tone. Resursele amplasate în perimetre noi, neconcesionate, sunt de 1.045 de milioane de tone“, se menţionează în proiectul de strategie energetică.

Exploatare eficientă

Din rezervele de 1.045 de milioane de tone de lignit din bazinul minier al Olteniei, 820 de milioane de tone aferente perimetrelor noi sunt amplasate în continuitatea zonelor concesionate, prezentând condiţii favorabile de valorificare prin extinderea concesiunilor. Întrucât zăcământul de lignit din Oltenia este format din unu-opt straturi de cărbune exploatabile, valorificarea superioară a acestora impune adoptarea urgentă a unor reglementări care să garanteze exploatarea raţională (în condiţii de siguranţă), totală (pierderi minime) şi eficientă. Potrivit proiectului de strategie, în anul 2006, producţia de cărbune a României a fost de 34,1 milioane de tone, din care 31,2 milioane de tone de lignit şi 2,9 milioane de tone de huilă. Această producţie a fost utilizată în proporţie de 99% pentru producerea de energie electrică şi termică, huila contribuind cu 7,2% din totalul producţiei de energie electrică, iar lignitul, cu 32,2%.  

Echipamente uzate moral

După cum susţin autorii strategiei aflate în stare de proiect, echipamentele din sectorul extractiv de lignit sunt uzate moral şi nu se mai produc pe plan internaţional. Menţinerea acestora în funcţiune necesită importante lucrări de reabilitare pentru schimbarea componentelor uzate fizic şi de modernizare a celor uzate moral, în vederea creşterii performanţelor. Cea mai mare parte a echipamentelor din sectorul extractiv de huilă sunt fabricate după licenţe din anii 1980, sunt uzate fizic, neperformante şi supuse riscului crescut privind producerea accidentelor miniere ca urmare a insuficienţei mijloacelor de monitorizare, informatizare şi control al spaţiului exploatat. În vederea modernizării şi reabilitării echipamentelor sunt în curs investiţii pentru reabilitarea liniilor tehnologice (excavatoare, benzi, maşini de haldat) din carierele de lignit, se intenţioneză achiziţionarea de complexuri mecanizate (susţineri, combine şi transportoare) pentru minele de huilă, a echipamentelor auxiliare, precum şi a celor pentru monitorizare-control necesare proceselor de producţie.

Piaţa cărbunelui

Date fiind caracteristicile cărbunelui extras în România (huilă energetică având putere de 3.650 kcal/kg şi lignit cu putere între 1.650-1.950 kcal/kg), utilizarea acestuia se poate realiza numai în termocentrale echipate pentru acest tip de combustibil şi situate cât mai aproape de furnizori, respectiv 12 termocentrale pentru lignit şi două pentru huilă.
Oferta de cărbune la nivelul actualilor producători din România este de 33-34 de milioane de tone, cu aproximativ cinci milioane de tone mai mică decât cererea la nivelul anilor 2010-2020, iar gradul de asigurare a producţiei la acest nivel este de 14 ani pentru lignit şi 32 de ani pentru huilă. Asigurarea cererii pentru lignit la nivelul anilor 2013-2020 şi după este condiţionată de politica Agenţiei pentru Resurse Minerale prin punerea în valoare a perimetrelor existente, cât şi de cercetări pentru punerea în evidenţă şi valorificarea unor noi perimetre. Rezervele de lignit sunt suficinte pentru 47 de ani.

Riscuri şi vulnerabilităţi

Blocarea activităţii de exploatare a lignitului ca urmare a lipsei unei reglementări specifice care să asigure valorificarea în interes de utilitate publică a rezervelor de lignit cu o dreaptă şi justă despăgubire a deţinătorilor de terenuri, necesare desfăşurării activităţii.
Continuarea procesului de restructurare, creştere a profitabilităţii şi privatizării în sectorul energetic (privatizarea se va realiza atât cu investitori strategici, cât şi prin listarea pe piaţa de capital); continuarea procesului de restructurare pentru sectorul de lignit în vederea creşterii profitabilităţii şi accesului pe piaţa de capital.
Autorii proiectului susţin că se impune adoptarea unui set de reglementări de natură legislativă şi organizatorică, prin care să se poată derula investiţiile în retehnologizare, închiderea minelor neperformante, asigurarea desfacerii producţiei pe termen mediu şi lung, investiţii de mediu, măsuri de protecţie socială a personalului disponibilizat, îmbunătăţirea securităţii muncii. 
 

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS