Deficitul de constiinta care bintuie prin unele spitale face victime inocente

Neglijentele personalului medical soldate cu moartea unor copii par deja sa se incadreze in banalul cotidian, dar efectele lor asupra constiintei opiniei publice au impactul unor crime odioase. Zilele trecute, un medic si o asistenta de la maternitatea din Braila au aruncat la gunoi un nou – nascut de 900 de grame pentru ca l-au considerat mort. Copilul a fost descoperit printr-o intimplare, dupa trei ore, de bunica sa, care l-a auzit plingind. Cu un cinism greu de acceptat, medicul primar ginecolog Gheorghe Radulescu a declarat: „La evacuarea acestui produs, acesta parea mort. Adica nu dadea nici un semn de viata. Nici respiratie, nici miscari, nimic. Din aceasta cauza asistenta care era de serviciu l-a impachetat, nu l-a aruncat si l-a pus intr-o camaruta, care este inaintea unui WC. Poate era realmente bine sa fie vazut si de un medic pediatru. Dar, in practica spitalului nostru, de atitia ani de zile, nu s-a utilizat aceasta treaba“. Sigur ca „produsul“ putea sa para fara viata, dar orice medic – chiar si primar ginecolog – avea obligatia sa se convinga ca aceasta stare este o certitudine. In ultimii ani, in mai multe spitale din Bucuresti, medicii au mentinut in viata copii avind putin peste jumatate de kilogram, care lesne puteau fi considerati avortoni.

La Timisoara si in alte clinici din tara, copii la fel de mici si aflati in situatii disperate sint operati cu succes, modificindu-li-se aproape in totalitate un organ bolnav. Niciunul dintre medicii din aceste spitale nu s-a gindit la alternativa aruncarii la gunoi a „produselor“ umane. Cu o promptitudine de apreciat, vinovatii au fost sanctionati, desi atit doctorul, cit si asistenta s-au declarat cu inima curata. „Consider ca am avut o conduita corecta, conforma cu procedura spitalului. A fost ceasul, intimplarea nefericita – sau, intr-un fel, fericita – pentru acest copil, pentru ca si-a revenit dupa un timp, a dat semne de viata si a fost recuperat. Desi nu este primul caz, sa dea Dumnezeu sa traiasca“, a declarat asistenta Magda Scarlet. Adica noroc de pronia cereasca, altfel… Ceea ce s-a intimplat la Braila este scandalos si dramatic. La fel de dramatic este cazul nou-nascutilor de la o alta maternitate cu antecedente sinistre, si anume cea de la Oradea. Fara sa aiba norocul micutului brailean, 20 de nou-nascuti au murit in acest an din cauza mizeriei din maternitate. Anchete, procese, sanctiuni… Vor rezolva toate acestea deficitul de constiinta al personalului medical brailean, oradean sau de oriunde altundeva ar fi el? Inainte de a ridica neputinciosi din umeri, invocind lipsa fondurilor, a materialelor sanitare, a aparaturii de inalta performanta, nu este oare normal ca oamenii din spital sa folosesca cele mai banale metode de igiena, ajutati de clasicele apa, soda, clor? Si mai grav este ca, la Oradea, angajatii maternitatii – intr-o conspiratie iudaica – au ascuns timp de patru luni moartea celor 20 de bebelusi. Oare pina cind si in ce scop? In spitalele din Romania anilor 2000, copiii mai mor inca din pricina unei banale apendicite, a unei asistente care nu a binevoit sa se spele pe miini dupa folosirea closetului sau inaintea administrarii unui vaccin antituberculos, a infectarii din cauza instrumentarului nesterilizat sau, pur si simplu, din cauza unor diagnostice gresite. Oricum, Romania detine de peste un deceniu un trist record la mortalitatea infantila: cresterea deceselor in rindul copiilor aflati in primele luni de viata este alarmanta comparativ cu cea inregistrata in statele europene. Nu se cunoaste insa cit din acest fenomen reprezinta „contributia“ neglijentelor medicale. Romanii fac din ce in ce mai putini copii, sporul natural fiind si el, tot de peste un deceniu, negativ. In aceste conditii, viata fiecarui copil ar trebui sa fie, dincolo de sloganuri, o cauza pentru care nici un sacrificiu nu este prea mare. Nasterea unui copil nu poate insemna, pentru un cadru medical, doar „evacuarea unui produs“.