Potrivit site-ului www.wall-street.ro, România s-a clasat pe locul opt între ţările din Uniunea Europeană după durata medie a şomajului, un şomer român având nevoie de 9,7 luni ca să-şi găsească o slujbă nouă, în timp ce media pe ansamblul UE este chiar mai mare, conform unui raport publicat de Comisia Europeană.
Astfel, pe ansamblul blocului comunitar, durata medie a şomajului a fost de 11,9 luni, în perioada 2005-2008, pentru care există cele mai recente date statistice, se mai arată în raportul „Ocuparea forţei de muncă în Europa“ pentru anul 2009. Există însă variaţii mari între diferite grupuri de muncitori. Persoanele în vârstă rămân în şomaj o perioadă relativ mai ridicată, de 14,7 luni, faţă de 12,2 luni, pentru cei cu vârste între 24 şi 54 de ani, sau de 10,3 luni pentru cei sub 24 de ani, la fel şi persoanele necalificate (12,3 luni, faţă de 8,1 luni pentru şomerii care au o calificare). În funcţie de sex, diferenţa este foarte mică (12 luni pentru femei, faţă de 11,7 luni pentru bărbaţi). Ţările cu o durată medie foarte mare a şomajului sunt Ungaria – cu 13,9 luni, Slovacia – cu 12,2 luni şi Germania – cu 12,1 luni. Înaintea României, cu o durată medie superioară a şomajului se mai află Grecia – cu 10,4 luni, Cehia – cu 10,2 luni, Bulgaria – cu 10,1 luni şi Polonia – cu 9,9 luni. În trimestrul II al acestui an, România avea o rată a şomajului de peste 6%, în creştere faţă de perioada similară din 2008, potrivit datelor Eurostat. România nu a prezentat încă date pentru trimestrul III, asemenea altor state membre UE.
Potrivit informaţiilor Biroului European de Statistică, la finalul lunii septembrie, cea mai mare rata a şomajului era înregistrată în Letonia – aproape 20%, urmată de Spania – peste 19%. La polul opus se situa Olanda, cu o rată a şomajului la finalul lui septembrie mai mică de 4%.
Criza a anulat creşterea numărului de slujbe
Criza actuală şi-a făcut simţite efectele pe pieţele forţei de muncă din UE, anulând în cea mai mare parte creşterea numărului de locuri de muncă, obţinută după 2000. Bărbaţii, tinerii, lucrătorii cu nivel scăzut de calificare şi muncitorii cu contracte temporare au fost cel mai puternic afectaţi de scăderea ofertei de locuri de muncă. Astfel, numărul locurilor de muncă în UE a scăzut la jumătatea lui 2009 cu 4,3 milioane faţă de aceeaşi perioadă din 2008, chiar dacă efectul a fost oarecum amortizat prin reducerea timpului de lucru şi prin alte metode, însă aceste măsuri pe termen scurt nu sunt suficiente pentru asigurarea unei ieşiri cu succes din criză. Diminuarea numărului de slujbe a avut loc în toate sectoarele, cu precădere în construcţii şi industrie. Toate statele membre, cu excepţia Luxemburgului, au înregistrat scăderi ale ratei ocupării, cele mai semnificative având loc în statele baltice, Irlanda şi Spania. Pieţele europene ale locurilor de muncă arată în ultimii ani un dinamism considerabil, având în vedere că, în fiecare an, aproximativ 22% dintre lucrătorii europeni îşi schimbă serviciul. Dinamismul nu se limitează la ţări considerate în mod tradiţional flexibile, cum sunt Marea Britanie sau Danemarca, ci priveşte toate statele UE, deşi cifrele variază de la 14% dintre lucrători în Grecia şi 16% în Suedia, până la peste 25% în Marea Britanie, Finlanda, Spania şi Danemarca.
Schimbările climatice şi măsurile politice referitoare la acestea vor avea un impact important asupra cererii viitoare de competenţe. Noile competenţe necesare în economia caracterizată prin emisii scăzute de carbon vor favoriza, mai ales la început, lucrătorii cu nivel înalt de calificare. Totuşi, prin răspândirea pe piaţă a noilor tehnologii, muncitorii cu nivel scăzut de calificare ar trebui să fie capabili, la rândul lor, să ocupe noile locuri de muncă, dar cu condiţia să beneficieze de o formare adecvată.
