În Segarcea, lumea îl ştie pe cel care l-a omorât pe Caiac drept om respectuos şi paşnic. Ca puşti, n-a ieşit niciodată în evidenţă prin vreo faptă de vitejie. Până la 16, 18 ani, când a plecat de acasă şi a început să trăiască pe propriile-i picioare, muncea, alături de ceilalţi fraţi şi de părinţi, cu ziua, la sector, la IAS. Deşi n-au nici o vină, sora şi fratele mai mare se tem acum de răzbunarea oamenilor lui Caiac.
De două zile, în oraşul lui Cătălin Mavrichie e agitaţie. „Au umblat împreună, au băut, au jucat, au fost prieteni, amici şi acum s-a ajuns la asta. Eu nu am luat parte niciodată la chefurile lor, nu m-am băgat în treburile lor. Ştiu că se înţelegeau, am auzit pe CD-uri dedicaţii: «De la Caiac pentru Mavrichie» sau «De la Mavrichie pentru Caiac». Dar n-am avut nici o implicaţie, n-am nimic de împărţit cu ei, n-am băut la aceeaşi masă, n-am jucat la cazino. Şi nu înţeleg de ce să fim eu şi familia mea în pericol. De ce să se răzbune pe noi, dacă nu m-am amestecat cu ei? De ameninţat nu m-au ameninţat direct, doar ce am auzit la televizor, că strigau că o să plătim toţi“, spune Emil Mavrichie, fratele cel mare al lui Cătălin. Nici la spital, la Craiova, nu merge de frică. În Segarcea, cei care îl cunosc pe fratele răzvrătit nu-şi amintesc să fi fost implicat vreodată în scandaluri. „Au fost oameni săraci. Taică-său şi maică-sa lucrau cu ziua. Mai are doi fraţi şi o soră. El era cel mai mic. Pe la 16 sau 18 ani, nu mai ştiu exact, împreună cu Costel, băiatul cel mijlociu, au plecat de acasă. Nu ştiu ce-au făcut, cum au făcut, dar s-au descurcat. Acum amândoi stau la Craiova. Costel e însurat cu o avocată şi are doi copii. Recent a avut botezul cu cel mic. Iar Cătălin s-a însurat şi el cu câteva săptămâni în urmă. A făcut nunta la Staicu“, povesteşte o femeie din localitate, care-i cunoaşte familia.
Familiile, la adăpost
Părinţii nu mai trăiesc. „Tatăl lor s-a prăpădit acum trei ani, iar maică-sa are cam cinci ani de când nu mai e. Mi-amintesc că bătrânul a făcut cancer. I s-a amputat şi un picior. Cătălin a fost cel care i-a cumpărat căruţ cu rotile. El şi Costel s-au ocupat, s-au îngrijit de tratamente. Şi la înmormântare au venit toţi aici. S-au avut bine toţi fraţii“, adaugă cineva care-i cunoaşte. „Cel mare, Emil, a rămas în casa părintească. Munceşte la oameni, cu ziua, şi primeşte şi ajutor social pe Legea nr. 416“, continuă femeia. Casa în care trăieşte împreună cu familia e micuţă, dar îngrijită. Curtea, traversată de un furtun pentru apă, e curată şi aranjată. Oamenii nu par să stea cu mâinile în sân. Lângă casă au o grădină cu zarzavaturi. Om în toată firea, Emil Mavrichie nu mai e sigur pe ziua de mâine. „Acasă, Cătălin venea la două, trei luni, la un grătar, un pahar de bere. Nu făcea niciodată scandal, nici acum, nici când era mai mic. Juca fotbal, tenis, că în Segarcea nu e lume interlopă. Nu era agresiv, nu era beţivan. Nevastă-sa nu mai ştie ce să facă nici ea acum. Plânge întruna. Acum… de unde să dăm banii, să plătim datoriile? Şi dacă vindem casa asta şi ce-om mai avea… tot nu acoperim banii pierduţi la pocher“, rosteşte Emil. Cu toată stăpânirea de sine, vocea îi tremură uşor. Nici soţia sa, rezemată de tocul uşii, nu este mai liniştită. „Stăm cu lanţurile la poartă, iar poliţia face de pază şi ziua, şi noaptea. Ne ascundem, deşi n-avem nici o vină. Şi frate-meu celălalt a plecat de acasă. Copiii sunt la adăpost, de parcă noi am fi făcut ceva“, adaugă încet. Sora sa, Mirela, se teme şi ea pentru siguranţa familiei: „Nu avem nici o vină, dar, din ce am văzut la televizor, am fost şi noi ameninţaţi. Nu-i cunoşteam nici pe Caiac, nici pe alţii, n-am avut de-a face cu ei şi cu toate astea ne e frică“, declară femeia.
Muncea în vacanţe, cu ziua
Mijoi. Asta pare să fie porecla lui Cătălin Mavrichie, după spusele uneia dintre colegele sale de generală. Nu ştie de unde vine sau ce înseamnă. „Eram în aceeaşi clasă, în I-VIII. Nu eram în anturajul lui, dar părea băiat cuminte. Nu bea, mai fuma cu ceilalţi băieţi, făceau nebunii ca orice copii, dar eu n-am auzit să fi ieşit cu ceva în evidenţă. Poate nu a ajuns la urechile mele. Era zvăpăiat, dar nu era singurul. Şi nu ştiu să fi fost liderul vreunei găşti sau să fi făcut parte din vreuna. Erau săraci. În vacanţe muncea cu părinţii şi cu ceilalţi fraţi, cu ziua. După ce a plecat la Craiova, n-am mai auzit de el. Mai ajungea câte un zvon despre el şi Costel, dar atât. Ştiu că îşi luase o maşină străină, am auzit că s-a şi însurat… Pe-aici, când ne mai întâlneam, era foarte respectuos. În Segarcea, n-a făcut probleme nimănui“, încheie fosta colegă de clasă a lui Cătălin Mavrichie.
