Breasta era localitatea in care marele om politic Constantin Argetoianu venea din cind in cind să se odihnească după confruntările politice. Fiu de general, obişnuit cu strategii şi tactici de atac sau de apărare, politicianul Argetoianu a reuşit rara performanţă, neegalată in politica romanească, de a face parte din mai multe guverne de diverse coloraturi politice. Abilul politician s-a lăsat păcălit spre sfirşitul vieţii de comunişti, sfirşind tragic in inchisoare. Conacul familiei, construit in fostul sat Creţeşti din comuna Breasta, in mijlocul unui parc natural de zece hectare, fusese dania boierilor Creţeşti, cu a căror fiică se insurase generalul Argetoianu, tatăl omului politic de mai tirziu, Constantin Argetoianu.
Deşi preluarea puterii de către comunişti l-a găsit pe Argetoianu ca diplomat intr-o ţară străină, unde putea rămine fără probleme, bătrinul politician a preferat să se intoarcă in ţară, ştiind că nu-l aşteaptă onoruri. Argetoianu nu şi-a putut inchipui inchisoarea, confiscarea averilor, risipirea familiei in cele patru zări şi transformarea conacului său de la Breasta in intreprindere agricolă de stat. Mulţi ani, Creţeştii nici nu se mai apropiau de conacul familiei de frică să nu aibă aceeaşi soartă precum Argetoienii.
La biserica din curtea conacului, construită intre 1782-1784, cu hramul Sf. Nicolae, s-au botezat zeci de generaţii de localnici. Peste ani a devenit monument istoric, ocrotit de lege teoretic, pentru că practic lucrurile nu stau aşa. Cind a fost nevoie să fie restaurată biserica, preotul in a cărei parohie se găseşte lăcaşul sfint a strins danii de la enoriaşi, iar mitropolitul Olteniei a ţinut să resfinţească lăcaşul, nebănund nici el ce se va intimpla peste doar doi ani.
Pentru citeva parale…
Legile nr.1/2000 şi nr.10/2001 au fost adoptate cu scopul de a face un act de dreptate acelora care li s-a luat tot, uneori chiar viaţa. Conform acestor legi, moştenitoarele lui Constantin Argetoianu, Yvon Niculescu şi Constance Oroveanu, au cerut reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei părţi din moşie şi asupra conacului de la Breasta. Şi pămintul, şi conacul au fost retrocedate, mai ales că IAS-ul constituit pe scheletul moşiei lor şi in conacul ce le-a aparţinut era in faliment.
După redobindirea conacului, a parcului de zece hectare, a criptei familiale, in care se mai află oseminte ale străbunilor Argetoieni, toate bunurile aflate in incinta proprietăţii au fost scoase la vinzare de moştenitoare. Cumpărător s-a găsit rapid. Marin Marcu, primarul comunei Breasta, a spus:
„Conacul familiei Argetoianu, parcul şi tot ce era acolo au fost vindute de fetele sau nepoatele lui Argetoianu. Doamnele Yvon şi Constance au fost la Breasta, au făcut o pomenire la conac pentru familie, după care au vindut unui fost colonel de securitate, pe care-l cheamă Sandu, care este patron şi la tirgul VALYSGOLD din Craiova. Am auzit că l-au vindut cu 230.000 de euro. Nu mai puteţi vedea nici biserica pe care am refăcut-o acum doi ani şi care este monument istoric, şi nici criptele Argetoienilor, pentru că reprezintă proprietate privată şi sint porţile inchise, iar eu nu-mi aduc aminte acum numărul de telefon al domnului colonel Sandu“.
Biserica – inapoi!
Degeaba se răsuceşte in mormint Constantin Argetoianu. Degeaba in cele patru volume de memorii ale sale aminteşte permanent de Breasta, locul de tihnă. Degeaba s-a reintors in ţară, fiindcă tot n-a putut salva Breasta. A fost vindută pentru citeva parale şi pentru totdeauna de chiar moştenitoarele lui. Că a fost cumpărată nu e nimic rău, dar este sinistru să cumperi o proprietate cu morminte cu tot.
In această afacere, in care numele lui Constantin Argetoianu n-a contat decit pentru a fi redobindită proprietatea, există un rău mare. Biserica cu hramul Sf. Nicolae este monument istoric şi ea nu putea fi vindută de moştenitoarele lui Argetoianu. Dacă nu putea fi vindută, de ce cumpărătorul conacului, al parcului şi al criptei familiei a sechestrat-o in interiorul noii sale proprietăţi, limitind dreptul enoriaşilor de a lua parte la slujbă?
„Nu pot să cred!“
Arhitectul Nicolae Berindei, de la Direcţia de Cultură, Culte şi Patrimoniu Dolj, a spus: „Nu pot să cred că acela care a cumpărat conacul a inchis biserica in incinta proprietăţii. Biserica de la conac este monument istoric, iar moştenitoarele nu puteau să o vindă, fapt pentru care cumpărătorul nu putea să inchidă accesul la biserică“. Dacă putea sau nu putea rămine de văzut. Cert este că, la data documentării noastre, pe porţile inchise care asigură accesul la conac şi biserică scria „Proprietate privată. Intrarea interzisă“.
