„După intoarcerea de la templul din Ierusalim, unde rămăsese de la 12 ani, Domnul Iisus s-a aflat in Galileea, in cetatea Nazaret, unde a crescut, tăinuindu-şi puterea inţelepciunii şi a dumnezeirii Sale. Aceasta fiindcă la iudei era socotită necuviinţă ca, pină la 30 de ani, cineva să ţină rinduiala de dascăl şi preot. Şi, implinindu-se 30 de ani şi sosind vremea Dumnezeieştei Arătări a Mintuitorului, a venit cuvintul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, in pustie, trimiţindu-l să meargă a boteza cu apă. Deci, ascultind Ioan cuvintul lui Dumnezeu, a venit in partea Iordanului, propovăduind botezul pocăinţei. Şi veneau la dinsul oamenii să primească botezul, şi-şi mărturiseau păcatele. Atunci a venit Iisus din Galileea la Iordan, către Ioan, să fie botezat de dinsul. Era vremea cind Ioan spusese poporului: «Vine după mine Cel mai tare decit mine, căruia nu sint vrednic să-i dezleg curelele incălţămintelor Lui. Că eu v-am botezat cu apă, iar Acela vă va boteza cu Duhul Sfint». Cind a venit la Iordan, Iisus a fost recunoscut de Ioan şi acesta a văzut Duhul Sfint pogorindu-se peste El. Ioan i-a zis atunci: «Eu am trebuinţă să botez de la Tine şi Tu vii la mine?» Iar Domnul a răspuns: «Lasă acum, că aşa se cade nouă a implini toată dreptatea». Aceasta s-a petrecut la vremea cind Domnul Iisus avea 30 de ani, virsta bărbatului desăvirşit. Iar după Botezul Său, Domnul a ieşit din apă fără să zăbovească, fiind El fără de păcate şi cind ieşea din riu, a strălucit de sus o lumină in chip de fulger şi Duhul Sfint s-a pogorit asupra lui, cel iubit. S-a auzit atunci un glas din cer, zicind: «Acesta este Fiul Meu»“.
Prima săptămină din ianuarie este marcată de două importante sărbători creştineşti: Botezul Domnului (Boboteaza) pe 6 ianuarie şi Sfintul Ion pe 7 ianuarie. Toţi romanii se duc la biserică, de Bobotează, pentru a lua apă sfinţită, atit de necesară pentru tămăduire şi purificare. In satele şi oraşele aşezate pe maluri de ape, tinerii se intrec să scoată la mal crucea aruncată de preot in apa ingheţată. Cel ce va reuşi va avea parte numai de bine.
Ziua de Bobotează marchează sfirşitul ciclului de sărbători dedicate Anului Nou şi este inchinată purificării mediului inconjurător, in special a apelor, de forţe malefice. De Bobotează se colindă, se soroceşte vremea şi belşugul holdelor in următorul an, se deschide cerul şi vorbesc animalele. La riturile creştine de sfinţire a apei, de botezare a credincioşilor, de scufundare a crucii in apă, poporul a adăugat numeroase practici de purificare: stropirea, spălatul sau scufundarea rituală in apa riurilor sau lacurilor, strigături şi zgomote, aprinderea focurilor, afumarea vitelor şi a anexelor gospodăreşti.
Ca alimente rituale, de Bobotează sint specifice piftia şi griul fiert. In ajun, preotul sfinţeşte casele cu apa care a fost sfinţită in dimineaţa aceea după liturghie. Oamenii ţin post negru pină ce vine preotul şi beau intii din această apă sfinţită.
In ziua de Bobotează, după liturghie, preotul impreună cu enoriaşii fac o procesiune spre un lac, riu sau vreun izvor, pentru slujba Sfinţirii Apelor. Cind incepe slujba, vinătorii şi pădurarii satului impuşcă peste ape ca să alunge duhurile necurate. Astăzi, acest obicei a păstrat doar semnificaţia festivă a unui foc de artificii, fiind lipsit de simbolism. Dacă este destul de frig, se pregăteşte o cruce de gheaţă pentru a marca locul slujbei, iar la sfirşit preotul aruncă in apă o cruce de lemn pe care feciorii satului se reped să o scoată, chiar dacă este ger de crapă pietrele. Se spune că in ziua aceasta, toate apele pămintului sint sfinţite; de aceea femeile nu spală rufe pentru următoarele opt zile pină la sfirşitul praznicului.
Credinţe şi obiceiuri populare
Boboteaza era asociată din vechime cu gerul, dar datina străveche nu ţine cont de numărul gradelor, mai ales că există in viaţa romanului grade mult mai importante: de ţuică, whisky etc. Şi chiar dacă puţini mai respectă datina străveche, ea nu a căzut in uitare. In unele sate, oamenii pregătesc sărbătoarea de Bobotează prin manifestări specifice tuturor sărbătorilor, izvorite din tradiţiile populare. Se colindă, se fac şi se prind farmece şi descintece, se află ursitul, se fac proorociri ale timpului şi belşugului in noul an.
• „Iordănitul femeilor“ este o tradiţie care se mai păstrează in satele din nordul ţării. Pe vremuri, femeile se adunau in grupuri mari la cineva acasă, unde aduceau diverse alimente (ouă, făină, carne) şi băutură. După ce serveau masa, spunind că se „iordanesc“, ele cintau, jucau şi chiuiau toată noaptea. Dimineaţa ieşeau pe stradă, unde luau pe sus bărbaţii care apăreau intimplător, ducindu-i cu forţa la riu şi ameninţindu-i că-i aruncă in apă dacă nu „se răscumpără“.
• In noaptea de Bobotează, fetele işi pun busuioc sub pernă pentru a-şi visa ursitul. Din bătrini se spune că, in noaptea de Bobotează, fetele cărora le arde de măritiş trebuie să lege pe inelar un fir roşu de lină ori mătase, de care să innoade o rămurică de busuioc luată de la popă şi să pună apoi crenguţa sub pernă. Seara se face o turtă de făină foarte sărată; nu se bea apă, ci doar un strop de agheasmă, apoi se mănincă turta şi se merge la culcare. Noaptea, tinerele işi vor visa ursitul. In plus, fetele care cad pe gheaţă in ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita in acel an.
• Se spune că apa sfinţită din acea zi are puteri miraculoase; că ea nu se strică niciodată; că apele rămin sfinţite timp de două pină la şase săptămini, timp in care nu se spală rufe in apa curgătoare; cu apa sfinţită se stropesc vitele şi nutreţul lor; apoi fiecare gospodar bea cite puţin pe nemincate pentru a-şi curăţa şi sfinţi sufletul.
• Pină la Bobotează expiră termenul de peţire al fetelor; perioada de la Ajunul Crăciunului pină la Ajunul Bobotezei este plină de vrăji de dragoste şi ghicit premarital. In noaptea de Bobotează fetele numără parii de la gard, ghicesc in oglindă, răscolesc in focul din vatră pentru a ieşi scintei şi apoi spun: „Cum sar scinteile din jăratic, aşa să scinteie şi inima lui şi nu inteţesc focul, ci inteţesc inima lui!“
• Aflarea rodului este o practică magică de prorocire a anului la Sannicoara sau la Bobotează. In noaptea sărbătorii se taie crenguţe de la diferiţi pomi fructiferi şi se pun intr-o oală cu apă la temperatura camerei locuite. După modul cum infrunzesc şi infloresc rămurelele se apreciază dacă anul va fi bogat sau sărac in fructe. Local, copiii foloseau crenguţele inflorite ca sorcovă in ziua de Anul Nou.
