Marin Cirstov, de 78 de ani, traieste de o saptamina pe malul Baltii Craiovita. Invelit intr-o folie de plastic si cu genunchii adunati la gura, batrinul nu isi doreste decit sa nu mai apuce dimineata urmatoare. Desi a construit la viata lui doua case, nici una nu i-a mai ramas. Badea, un dulau batrin, numai piele si os, ii pazeste singuratatea. Cu el imparte batrinul codrul de piine dat de pomana de cite un suflet milostiv, cu el vorbeste si ii spune pasurile. Pensia si bruma de bani adunata din vinzarea de flori nu ii ajung nici pentru mincare.
„M-am apucat sa cresc flori de cind m-am pensionat, din ’87. Asa, pentru traiul vietii, ca din pensioara mea… Nu stiam nimic de flori, de cum se ingrijesc. Am invatat din carti… “, spune batrinul.
Cu mladitele abia prinse asezate in paharute de plastic, Marin Cirstov bate drumurile incercind sa-si vinda marfa pe 5.000-10.000 de lei. Clienti gaseste mereu, aproape nimeni nu-l refuza, caci cine poate refuza un batrinel degerat de frig care intinde cu mina tremurinda o floare?! Sint multi care ii dau mai mult decit cere. Altii scot pachetul cu mincare de acasa si i-l dau de pomana.
„Pe toti ne impresioneaza. Nu doar ca e batrin si sarac. Dar face ceva, nu sta cu mina intinsa“, a spus unul dintre clientii lui nea’ Marin.
Acu’, incotro s-o apuc?
Pina acum o saptamina, batrinul era multumit cu putinul pe care il avea. Acoperisul de deasupra capului si prietenia de 16 ani cu credinciosul lui ciine ii erau suficiente. Dar oamenii care au cumparat pamintul pe care batrinul isi ridicase trei camere de chirpici l-au gonit, au inceput sa ii demoleze casuta si i-au spus ca nu mai are ce cauta acolo.
„Acte nu am pe pamint, da’ impozitu’ pe casa l-am platit in fiecare an. Un milion si sapte sute de mii, adunati numai eu stiu cum. Acu’, incotro s-o apuc?“.
Framintindu-si degetele crapate, cu unghiile negre de pamintul florilor, nea’ Marin isi face calculul putinilor bani care ii intra in buzunar:
„Ii duc bani si lu’ nevasta-mea, ca e si ea amarita si fara pensie. Ii mai cumpar si medicamente. Ce sa fac, suport eu greutatile, daca ea e bolnava de inima…“.
Femeia care i-a fost jumatate lui nea’ Marin vreme de 54 de ani a ramas in casa baiatului lor, Marcel.
„E si el bolnav de ciroza, iar nevasta-mea sta intr-o bucatarioara strimta. Da’ eu nu pot sta acolo din cauza nora-mii. Cind bea, ma besteleste cum ii vine la gura, iar eu nu suport“, a spus batrinul.
Numai Badea imi stie durerea, ca un om…
Cu o pensie de 890.000 de lei, Marin Cirstov nu poate spera nici macar la un loc in caminul de batrini, unde ar trebui sa aiba un venit de peste 1.500.000 de lei.
„Am dormit si prin gurile de canal la viata mea, dar eram mai tinar, nu imi amorteau oasele ca acu’. Florile si Badea mi-au mai ramas. Trebuie sa il iau si pe el de acolo, de la casa, ca ramin si fara el. Numai el imi stie durerea, ca un om. Pling linga el si ii spun: <<O sa mor, Badea!>> Si el incepe sa urle si sa-mi linga miinile“.
Batrinul isi incheie povestea stergindu-si lacrimile si se grabeste apoi spre casa.
„Ma asteapta Badea. E flamind, saracu’. Am o bucata de cozonac tare de la niste femei. O s-o impartim“…
