Pe tarabe se vind produse, iar sub tarabe se „cultiva“ gunoaie
Locuitorii cartierului Stirbei Voda din Craiova visau, de citeva mandate bune, la o piata a lor, in care comerciantii razleti care isi vindeau marfa la colt de strada sa-si prezinte oferta de produse intr-un mod civilizat. Si pentru ca spatiu pentru amplasarea masutelor exista, oamenii au cerut sprijinul autoritatilor. Nu erau necesari multi bani, se gindeau localnicii, doar putina bunavointa din partea autoritatilor locale!
Si bunavointa veni o data cu alegerile din 2000! Noua legislatura se milostivi de electoratul simpatizant si aduse in cartier citeva masute din beton, atit cit sa-si incropeasca o piata de cartier. Ba, ca sa nu zica oamenii ca nu exista intelegere si bunavointa, se turna in zona respectiva o palma de asfalt, ca sa aiba piata un aspect civilizat!
Toate bune si frumoase; masutele sosira, comerciantii – la fel, taxatoarele care sa le ia banii agricultorilor pentru expunerea produselor se gasira, iar cumparatorii se declarara multumiti. Partial, pentru ca, in citeva saptamini, zona respectiva se transforma intr-un depozit de gunoi, mai ales dupa plecarea comerciantilor.
Hirtii, coji de lubenita, legume stricate si sticle de plastic, toate isi gasira loc sub mesele unde dimineata se vindeau produse proaspete. Doar asfaltul recent asternut se mentinea curat, cit sa-si desfaca produsele vinzatorii de brinza si lapte! Ca pentru acestia nu s-au gasit mese!
Si peste tot acest tablou domneste un miros greu, de marfa stricata, combinat cu aburul de alcool ce razbate de la birtul din colt.
Cartier select, ce mai! Cu piata si magazine aprovizionate.
Numai ca, o data cu trecerea timpului, locatarilor li se facu lehamite de atita comert cu miros neplacut si ascuns dupa gunoaie.
Aparu o mare dilema atit printre comercianti, cit si printre locatari: cine face curatenie?
Raspunsul unanim veni: Primaria! Primaria, principalul vinovat de crearea pietei si de mizeria din zona. Ca bietul comerciant nu poate sa stringa gunoiul dupa ce-si termina marfa! Doar plateste chirie pentru masa ocupata!
Autoritatile, pline de raspunsuri, ne lamurira problema: „Asta nu este piata!“
Cica masutele respective au fost aduse ca sa nu mai fie tinuta marfa pe jos. Si, daca nu este piata, nu trebuie sa faca autoritatile curat, ci comerciantul trebuie sa invete sa se gospodareasca si sa stringa mizeria pe care tot el o face!
Problema a fost lamurita; cine face mizerie face si curat. Teoretic, pentru ca piata care nu este piata arata in continuare ca o cocina, iar locatarilor li s-a acrit de atita comert civilizat care duhneste a gunoi. Despre curatenie a pomenit cineva?
