Daca s-ar adeveri zicala romaneasca „Ai carte, ai parte“, atunci familia Turbatu din Virvoru de Sus ar fi fruntea comunei. Caci Mihai si Corina Turbatu, copiii cei mari, sint doi dintre cei mai buni elevi din scoala. Corina are 16 ani. A terminat clasa a opta de doi ani, dar nici fostii colegi, nici profesorii nu au uitat-o, chiar daca nu si-a mai continuat scoala si a ramas acasa. La paisprezece ani, Corina a luat examenul de capacitate cu cel mai bun rezultat. A fost prima pe lista. Cea mai buna eleva din scoala, cea mai cuminte, cea mai serioasa. Mindria familiei si a scolii. Isi facuse planuri de viitor, visa sa ajunga intr-un liceu, la oras. Nimeni nu s-ar fi gindit ca nu va reusi. Insa, norocul nu i-a suris. Saracia familiei si imposibilitatea de a o tine la scoala au impiedicat-o sa-si indeplineasca visul. Corina a ramas in casa bunicilor, sa vada de ale gospodariei. Cuminte, harnica, frumoasa, premianta clasei este acum „numai buna de maritat“.
Ce altceva ar mai putea face, daca viata atit ii ingaduie? Desi s-ar mai putea inscrie linistita la scoala, Corina se consoleaza cu ideea ca vremea ei a trecut. Lipsurile casei sint multe si mari, ceilalti frati sint la scoala, iar ea este sora mai mare – trebuie sa se gindeasca la cine vine din urma. Acum este vremea lui Mihai.
Ghinionul lui Mihai – saracia familiei
Elev in clasa a VIII-a, baiatul ii calca pe urme sora-sii, fiind printre primii elevi din scoala la invatatura. „Un exemplu pentru oricine“, spune dirigintele clasei, Daniel Sranciugelu, profesor de matematica. La simularea examenului de capacitate, Mihai a obtinut cea mai mare nota: 8,68. Pentru el, cartea nu este o corvoada. Fiecare clipa petrecuta in clasa, alaturi de colegi, este nepretuita, caci se gindeste cu amaraciune ca nu mai are multa vreme sa se bucure de ea. Mihai simte ca a inceput numaratoarea inversa si pentru el. Nici parintii, nici profesorii sau colegii nu se indoiesc de succesul lui la examenul de capacitate din vara. Se va prezenta exemplar, iar rezultatele lui vor fi un nou prilej de mindrie a Scolii de la Virvor. Felicitarile si laudele il vor coplesi, o vreme se va vorbi despre Mihai Turbatu asa cum s-a vorbit si despre Corina: baiat bun, s-a prins cartea de el. Si dupa aceea? Ce se va intimpla cu Mihai dupa examenul de capacitate? Tot pe urmele sora-sii va merge? Va ramine acasa, sa dea la sapa, cu ziua, pe la oameni, si sa-si puna speranta in Ionut, fratele sau mai mic? Ori viata va fi mai blinda cu el?
„Mare pacat. Si sint copii buni…“
Familia Turbatu este, astazi, una dintre cele mai sarace dintr-un sat de oameni saraci. Dar lui Ion si Noricai, viata nu le-a fost intotdeauna la fel de nefericita. Odata – nu e mult de atunci – au avut gospodarie frumoasa in Virvoru de Sus. Inainte de ’89, Ion a lucrat la Combinat. Chiar si dupa ce a plecat de acolo, s-au descurcat. Barbatul era muncitor si nu se dadea inapoi de la treaba. Acum patru ani, insa, Ion Turbatu s-a imbolnavit de astm bronsic, iar de atunci, problemele au inceput sa curga. In 2001, socrul Noricai a murit. Femeia a hotarit sa vinda casa si sa plece cu Ion si cu copiii la Racari, linga Filiasi, sa fie mai aproape de rudele sotului. In felul acesta, Corina putea sa se inscrie la liceu, in oras. Au vindut deci casa din Virvor si au plecat. N-au stat mult la neamuri, pentru ca disputa provocata de impartirea mostenirii a degenerat, iar Ion si Norica si-au luat copiii si s-au intors la Virvoru de Sus.
Casa nu mai aveau si zilele cit au pazit remorca le-au intunecat sufletele. „Barbatul meu voia chiar sa se spinzure“, isi aminteste Norica. Mai tirziu, am cumparat de la o femeie din sat casuta in care locuiesc acum.
Muncind cu ziua prin sat, familia Turbatu traieste din alocatia copiilor, asupra carora au inceput sa se rasfringa toate necazurile si lipsurile Daca Mihai isi ascunde, de teama, speranta de a continua scoala, iar Corina pare ca s-a resemnat cu situatia, parintii se zbat totusi sa-si vada copiii realizati. Neputinta si promisiunile uitate de oamenii odata bine intentionati i-au adus acum in pragul disperarii. „Mare pacat… Nu e vina nimanui. De ce sa se chinuie copiii astia buni?“, isi plinge Norica durerea.
