La miezul nopții, pe 19 aprilie anul trecut, Taylor Swift și-a lansat cel de-al 11-lea album de studio, The Tortured Poets Department. Un proiect ambițios, cu peste 31 de piese, care a explorat suferința emoțională, relațiile sale trecute cu starul rock Matty Healy și actorul Joe Alwyn, precum și presiunile imense ale faimei.
Criticii au fost însă mai reticenți. Revista NME a descris albumul ca fiind o „greșeală rară” pentru Swift, cu versuri uneori „stânjenitoare”, iar New York Times l-a numit „insular” și „autoindulgent”. Alți recenzori au subliniat lipsa unei editări clare, numind albumul „prolific până la exagerare”. Totuși, unele publicații, precum Rolling Stone, l-au elogiat drept „glorios de haotic”.
Discrepanța dintre critici și public
Deși recenziile nu au fost unanim favorabile, publicul a reacționat cu entuziasm. Spotify a raportat că The Tortured Poets Department a devenit cel mai ascultat album într-o singură zi, iar în Marea Britanie a înregistrat cele mai mari vânzări în prima săptămână din ultimii șapte ani.
Acest contrast evidențiază un adevăr important despre Taylor Swift: popularitatea și influența ei depășesc adesea criticile muzicale. Fanii săi loiali, strategia de marketing impecabilă și prezența constantă pe rețelele sociale fac ca succesul ei să fie aproape garantat, indiferent de opiniile critice.
De ce nimic nu pare să-i afecteze statutul
Swift a reușit să atingă un nivel la care nicio recenzie negativă nu îi poate dăuna, potrivit BBC. În timp ce alte artiști se luptă să se mențină în topuri după critici dure, ea transformă chiar și feedback-ul mai puțin favorabil în oportunități de a consolida legătura cu fanii și de a genera discuții despre muzica sa.
Prin urmare, chiar și cu un album considerat „haotic” sau „autoindulgent” de unii critici, Swift continuă să domine piața muzicală globală. Acest fenomen nu este doar despre muzică, ci și despre brandul și relevanța culturală pe care le-a construit de-a lungul carierei.
