Câtiva smecheri care au adunat câteva miliarde de lei le-au investit in cumpararea a sute de hectare de teren, mai ales in sudul judetului, gândind ca de la cinci milioane, cât a costat hectarul in urma cu patru-cinci ani, va ajunge azi la vânzare la 1.400 de euro/ha.
De câtiva ani, sudul judetului Dolj a fost impânzit de tot felul de samsari de pamânturi care cumparau tot felul de terenuri mai ales dintre cele slab fertile, de care taranii oricum voiau sa scape, pentru ca nu puteau cultiva nimic. Pe lânga acestia, unii proprietari pusi in imposibilitatea de a-si munci singuri bucata retrocedata au vândut-o ramânând in cele mai multe cazuri zilieri pe fostele lor pamânturi.
Lupul paznic la oi
Aplicarea proasta a legilor succesive de retrocedare, care a farâmitat pâna la absurd terenurile, a facut ca in câtiva ani micii proprietari sa intre in faliment si sa-si vânda terenul primului venit care le-a oferit cât nu obtineau ei in câtiva ani pe bucata de teren. La toate nenorocirile proprietarilor care aveau ca unica sursa de venit pamântul au contribuit si pseudoarendasii, aparuti precum ciupercile dupa ploaie dintre fostii specialisti ai CAP-urilor, ramasi o data cu desfiintarea institutiei fara slujbe si fara perspectiva de a-si gasi una rezonabila. Au convins repede taranii ca ei sunt cei care pot sa scoata profit din pamânt si au adunat câteva zeci de hectare, pentru care au incheiat doar intelegeri verbale, uitând câtiva ani ca toamna sa faca platile catre proprietari. Nici arendasii care au incheiat contracte autentice de arenda nu le-au respectat, gasind de fiecare data motive sa nu plateasca arenda la timp sau deloc. Intr-o asemenea situatie proprietarii batrâni au fost tentati de pretul oferit de arendasi pentru cumpararea pamântului, pret care le asigura macar o inmormântare onorabila. Incet, incet, si altii au descoperit ca pamântul poate fi o investitie al carei pret creste aproape fara sa faci nimic si atunci a inceput marea vânatoare de terenuri.
Samsarii de pamânt
Italienii si arabii au fost primii care si-au angajat samsari sau au platit comision pentru fiecare hectar de teren scos la vânzare. In mai multe comune, persoanele de contact ale acestora au fost angajatii primariilor care dispuneau si de lista batrânilor proprietari si se ocupau si de convingerea lor, speriindu-i in unele cazuri cu impozitele.
Intr-o comuna este suficient sa se duca vestea ca unul cumpara pentru un italian pamânt, ca nevoiasii, care nu aveau bani sa-si munceasca pamântul, se si infiintau la poarta samsarului sa-i dea bucata lor de teren pe un pret mic, dar sigur care-i oferea un pic de bunastare chiar daca doar pentru câteva zile. La Bistret, primarul Constantin Raicea spune ca un italian a cumparat câteva sute de hectare care se afla acum sub apele Dunarii revarsate, iar alt domn Roman a cumparat 700 de hectare in balta si altele pe dealurile fertile din jur. „La noi a cumparat un italian printr-un om din sat câteva sute de hectare de sub balta Dunarii, pamânturi pe care n-a crescut niciodata decât stufaris. A cumparat si unul Roman vreo 700 de hectare, dar nici unul nu le-a muncit niciodata. De trei-patru ani cumpara unii pamânt, dar nu le da nimeni mii de euro pe ele“, a spus primarul Raicea.
Cumpara ieftin si vând scump
Terenurile nefertile au fost primele care s-au vândut, chit ca oamenii nu intelegeau de ce cumpara italianul ceva care n-a produs nimic. Daca samsarul era din primarie, se ingrijea ca in mai toate cazurile de vânzare-cumparare sa fie respectata Legea nr. 54/1998 privind circulatia juridica a terenurilor si care obliga proprietarul sa vânda dupa ce vecinii si arendasul, acolo unde era cazul, isi exprimau dreptul de preemptiune.
In câtiva ani, omul din spatele samsarului a adunat câteva sute de hectare, uneori chiar 1.400, pe care acum le-a scos la vânzare cu pretul de 1.400-1.700 de euro hectarul. Cumparatorii nu se inghesuie, pentru ca baietii destepti care au avut din timp informatiile de la Bruxelles, conform carora vor veni milioane de euro pentru proiecte derulate in agricultura, si-au cumparat o suta-doua de hectare necesare pentru una, doua exploatatii agricole si sunt deja in asteptare cu proiectele, care vor fi eligibile.
Pâna la 1 ianuarie 2007, toate cumpararile de terenuri se faceau doar intre cetatenii români care in multe cazuri erau paravane pentru cei straini carora legea le interzicea sa detina pamânt. Dupa aderare, multe tranzactii cu pamânt au fost facute, dupa surse autorizate, in favoarea cetatenilor straini. Din pacate, in prezent nici o institutie a statului din Dolj nu stie cât din pamântul judetului apartine românilor si cât strainilor, fapt pentru care putem spune: „Nu ne vindem tara, dar o dam hectar cu hectar“.
